ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Curtea de Apel București, secția contencios
administrativ, prin sentința civilă nr. 607 din 11 iunie 2002, a admis cererea
S.C. C.V. SRL București; a suspendat executarea deciziei nr. 326 din 27 mai
2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, până la soluționarea acțiunii din
dosarul de fond nr. 998/2002.
S-a reținut că, prin punerea în executare a
deciziei, care privește suma de 26.447.777.690 lei, respectiv prin blocarea
contului s-ar produce o pagubă iminentă.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul
Finanțelor Publice, susținând, în esență, că nu sunt întrunite cerințele art. 9
din Legea nr. 29/1990, pentru suspendarea executării deciziei nr. 326/2002, cum
greșit a reținut prima instanță.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri
bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente,
reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului
administrativ până la soluționarea acțiunii.
Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două
cerințe esențiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și la
iminența unei pagube.
Astfel, prima instanță nu face referire la vreo
probă din care să rezulte, pe de o parte, existența unui caz bine justificat,
iar pe de altă parte, că prin executarea actului administrativ reclamanta ar
suferi o pagubă iminentă.
Sub acest aspect, este de observat că, simpla
afirmare făcută în sensul că, prin blocarea contului s-ar produce o pagubă
iminentă nu este de natură a justifica suspendarea executării actului
administrativ.
Evident, în condițiile date, în care nici din
sentință și nici din actele dosarului nu rezultă existența celor două cerințe
esențiale, pentru incidența art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată de
prima instanță este nelegală și netemeinică.
Față de cele expuse, recursul este fondat,
urmând să fie admis, casată sentința și respinsă cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 607 din 11 iunie
2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și respinge cererea de
suspendare formulată de S.C. C.V. SRL București, ca neîntemeiată.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13
noiembrie 2003.