ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1645/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 30 mai

2008, reclamanta SC F.C.U.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F., A.F.P.

Craiova, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 269 din 25 aprilie 2008

și a raportului de inspecție fiscală nr. 40995 din 25 aprilie 2008, până la

pronunțarea instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 185 C. proc. civ.

și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

împotriva actelor fiscale reclamanta a formulat contestație, înregistrată la

pârâtă la nr. 43382 din 19 mai 2008; că prin executarea acestora s-ar ajunge la

producerea unui prejudiciu ireparabil și la imposibilitatea realizării

obiectivelor competiționale.

Prin sentința civilă nr. 153/2008 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea

a fost admisă apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004:

caz bine justificat și pagubă importantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termen D.G.F.P. Dolj pentru A.F.P. a Municipiului Craiova.

În motivarea recursului s-a arătat în

esență: că din probe nu rezultă prejudiciul efectiv, nici perturbarea

activității reclamantei, neexistând un caz bine justificat.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Din probele administrate în cauză nu

rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube

iminente.

Actul administrativ fiscal se bucură de

prezumția de legalitate și de veridicitate iar suspendarea executării sale

constituie o situație de excepție, care intervine în condițiile prevăzute de

lege, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Din cuprinsul actelor fiscale a căror

suspendare se solicită, instanța învestită cu soluționarea prezentului recurs

nu identifică vreun caz care (fără o analiză profundă a fondului, pe care nu o

poate realiza decât instanța învestită să se pronunțe asupra anulării actelor)

să nască suspiciunea de nelegalitate sau neveridicitate a actelor, astfel încât

să ne aflăm în prezența unui „caz bine justificat” după cum prevede legea.

În ce privește a doua condiție impusă de

textul legal, „paguba iminentă”, Curtea constată că nefiind îndeplinită prima

condiție, a „cazului bine justificat”, prin poprirea sumelor menționate în

actele fiscale nu se poate aprecia că este îndeplinită cerința „pagubei

iminente”, întrucât cele două condiții legale trebuie îndeplinite cumulativ.

Prima cerință nefiind întrunită, nu se poate dispune suspendarea executării

actului numai pentru că reclamanta va suferi o pagubă materială.

De altfel, prin reținerea sumelor de

bani, reclamanta nu a dovedit împrejurarea că i se aduce o gravă perturbare

activității sale, aceasta fiind o simplă afirmație făcută în cererea

introductivă de instanță.

Pentru considerentele expuse, recursul va

fi admis, sentința va fi modificată și acțiunea reclamantei va fi respinsă ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru A.F.P. a

Municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 153 din 17 iunie 2008 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a

executării actelor administrativ-fiscale, formulată de reclamantă SC F.C.U.C. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24

martie 2009.