ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5890/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din 18

martie 2004, Curtea de Apel Timișoara l-a condamnat pe inculpatul M.ȘT.B. la o

pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce

depășește limita legală, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.

Conform art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termen de încercare de 2 ani

și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că pedeapsa este

grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că, în ziua de 7 aprilie

2002, inculpatul, care funcționa în calitate de inspector de poliție la

sectorul Poliției de Frontieră Moldova Veche, a participat la o întâlnire cu

reprezentantul de frontieră din Iugoslavia, iar seara între orele 17,00-19,00 a

servit masa, ocazie cu care a consumat 100 gr. țuică. În jurul orelor, 20,20,

folosind autoturismul proprietate personală, inculpatul s-a deplasat spre

domiciliu, alături de alți doi colegi, conducând autovehiculul, deși consumase

alcool.

În momentul în care pe șosea a

apărut un obstacol, pe care a intenționat să-l ocolească, mașina a ajuns cu

roțile în șanțul șoselei, apoi, încercând să o redreseze, inculpatul a pierdut

controlul volanului și s-a izbit cu mașina de un copac, avariind-o grav.

În urma accidentului inculpatul a

suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis și plăgi contuze parietale,

fiind transportat la un spital din apropiere, unde i s-au acordat îngrijiri

medicale și i s-au recoltat două probe de sânge la orele 21,20 și respectiv

22,20.

Un alt pasager din mașină a suferit

răni ușoare.

Conform buletinului de analiză

toxicologică s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,60 %o, iar la

ora accidentului, de 1,65 %o.

Comisia pentru interpretarea

alcoolemiei din cadrul I.M.L. Timiș a apreciat aceeași valoare, de 1,65 %o a

alcoolului în sânge la data producerii accidentului.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de cercetare la fața

locului, a schiței locului faptei, planșelor fotografice în care se evidențiază

degradările suferite de autovehicul, ca urmare a coliziunii cu un copac de pe

marginea șoselei, buletinelor de analiză toxicologică a alcoolemiei,

declarațiilor unor martori coroborate cu recunoașterea inculpatului.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere comportarea bună avută de inculpat înainte de

comiterea infracțiunii, sinceritatea acestuia în cursul procesului și lipsa

antecedentelor penale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs inculpatul, solicitând în principal, casarea hotărârii cu

trimitere spre rejudecare, la Judecătoria Moldova Nouă, întrucât instanța nu

s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială privind efectuarea unei noi

expertize medico-legale în vederea calculului retroactiv al alcoolemiei și în

subsidiar a cerut achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., apreciind că fapta sa nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Recursul este nefondat.

Cu privire la primul motiv, se

constată că procesul a fost judecat în primă instanță de Curtea de Apel

Timișoara, instanța competentă, în raport de dispozițiile art. 64 din Legea nr.

360/2000 privind Statutul Polițistului.

La termenul de la 18 decembrie 2003 inculpatul, prin

apărător, a solicitat într-adevăr, efectuarea unei noi expertize la I.M.L.

București, în vederea stabilirii alcoolemiei în momentul producerii

accidentului, iar instanța a considerat necesar să amâne pronunțarea asupra

acestei probe după audierea celor doi martori menționați în rechizitoriu.

Au fost acordate alte trei termene

în cauză, pentru lipsă de apărare a inculpatului și pentru audierea martorilor.

În ședința de la 18 martie 2004, când s-a judecat cauza, inculpatul nu a mai

stăruit în cererea sa, astfel că instanța a acordat cuvântul pe fond fără a se

pronunța cu privire la expertiză, inculpatul a renunțat la solicitarea

efectuării unei noi expertize.

Potrivit art. 385

9

pct.

10 teza III C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă instanța nu s-a

pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze

drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Or, în speță, în cursul urmăririi

penale pentru dovedirea alcoolemiei s-a întocmit un buletin de examinare

clinică în vederea determinării gradului de intoxicație etilică a inculpatului,

în care se menționează că acesta prezenta halenă alcoolică, s-au recoltat două

probe de sânge, la interval de o oră, care au fost supuse analizei toxicologice

la I.M.L. Timișoara, s-a făcut calculul retroactiv al alcoolemiei, și s-a

răspuns, de către Comisia pentru interpretarea alcoolemiei, la obiecțiunile

formulate de inculpat cu privire la calculul alcoolemiei.

În raport de aceste probe, Curtea

apreciază că nepronunțarea asupra cererii privind efectuarea unei noi

expertize, de către I.M.L. București, având aceleași obiective, nu este de

natură să influențeze soluția procesului și nu se impune admiterea recursului,

casarea cu trimitere a cauzei, în vederea administrării acestei probe.

Referitor la celălalt motiv de

recurs invocat, în sensul că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni, este de observat că instanța a apreciat

corect că în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de

urmările produse, de gradul ridicat al alcoolemiei inculpatului, fapta

săvârșită de acesta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prevăzută

de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

Pe de altă parte, Curtea mai

constată că la individualizarea sancțiunii au fost recunoscute, în favoarea

inculpatului, circumstanțe atenuante și s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei, măsuri care dovedesc că instanța a dat eficiență tuturor

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Așa fiind, Curtea urmează, ca în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul

declarat și să mențină hotărârea atacată, ca fiind legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.Șt.B. împotriva sentinței penale nr. 28 din 18 martie 2004 a

Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 noiembrie 2004.