ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4917/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 575 din 6

octombrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2264 din 6 octombrie 2004 al

Tribunalului Satu-Mare, în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 242 alin. (1)

C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.M.G., pentru săvârșirea

infracțiunii de instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri, la

pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 11 aprilie 2002 la 15

aprilie 2002.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de

încercare de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., i-au

fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 242 alin. (1) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul T.I.R., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

În baza art. 88 C. pen., s-a dispus

suspendarea executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., i-au

fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002

s-a constatat grațierea în întregime a pedepselor aplicate învederându-le

inculpaților consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului

de încercare al grațierii condiționate.

În baza art. 118 lit. c) C. proc.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.M.G. a două boxe Pionier aflate

la camera de corpuri delicte a I.P.J. Satu-Mare, a sumei de 6.600.000 lei și a

18 litri de țuică.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, în noaptea de 23 martie 2004, B.P.R. din cadrul

Poliției municipiului Satu-Mare a efectuat o acțiune în trafic pentru

depistarea conducătorilor auto care conduc autovehicule în municipiu, sub

influența băuturilor alcoolice.

În aceste împrejurări i s-a ridicat

permisul de conducere, în vederea suspendării, numitului C.I., care se afla sub

influența băuturilor alcoolice, eliberându-i-se dovada seria N nr. 0849206.

La un interval scurt de timp martorul

C.I. a luat legătura cu martorul V.P., solicitându-i să intervină la plt. maj. P.E.

pentru a-i restitui permisul. A doua zi martorul a luat legătura, prin

intermediul unui alt coleg, cu inculpatul C.M.G. iar acesta din urmă l-a

contactat pe inculpatul T.I.R., subofițer în cadrul B.P.R., solicitându-i să

scoată de la B.P.R. permisul de conducere ridicat de la C.I.

Fiind de serviciu, în data de 24

martie 2002, inculpatul T.I.R. s-a deplasat la sediul Poliției Satu-Mare, la

camera 8, unde funcționa B.P.R. Folosind o verigă metalică a deschis dulapul

din lemn unde se aflau permisele de conducere auto ridicate, procesele-verbale

de sancționare contravențională luând astfel permisul de conducere auto

aparținând lui C.I., precum și procesul verbal de sancționare contravențională

și raportul de activitate întocmit de plt. maj. P.E.

În 25 martie 2002, inculpatul C.M.G.

s-a întâlnit la domiciliul său cu martorul C.I. ocazie cu care acesta i-a dat

inculpatului suma de 6.600.000 lei, două boxe audio pentru autoturism marca

Pionier și 19 litri de țuică, urmând să intre a doua zi în posesia permisului

de conducere auto.

La 26 martie 2002, inculpatul C.M.G.

a luat legătura cu martorul C.I., deplasându-se împreună la locuința

inculpatului T.I.R. În imobil a intrat inculpatul C.M., iar după 5 minute a

părăsit locuința însoțit fiind de inculpatul T.I.R.

După ce s-a urcat în autoturism,

inculpatul C.M. i-a predat lui C.I., permisul de conducere auto.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel, în termen legal, inculpații T.I.R. și C.M.G.

Inculpații au solicitat achitarea în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. c), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 40/A/2005

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 5018/P/2004, a respins, ca

nefondate, ambele apeluri, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței

de fond.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs, inculpatul T.I.R. invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În motivarea recursului, inculpatul

a susținut că instanțele au comis o eroare gravă de fapt, împrejurare ce a

condus la greșita sa condamnare.

Pe cale de consecință, s-a solicitat

casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că instanțele au reținut în mod corect starea

de fapt, stabilind vinovăția inculpatului T.I.R., pe baza unei juste aprecieri

a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta

încadrarea juridică corespunzătoare.

Participarea inculpatului la

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa rezultă, fără dubiu, din

probele administrate în faza de urmărire penală, precum și direct, nemijlocit

de către instanța de judecată în cursul cercetării judecătorești.

Potrivit datelor comunicate de

Poliția municipiului Satu-Mare rezultă că, în data de 24 martie 2002,

inculpatul T.I.R. a fost de serviciu, între orele 8,00 - 20,00, împreună cu

martorul D.I., fiind organizată o acțiune de depistare a conducătorilor auto

care conduceau autovehicule sub influența băuturilor alcoolice.

În aceste împrejurări a fost

depistat martorul C.I., fiindu-i ridicat permisul de conducere în vederea

suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

Potrivit declarațiilor martorilor P.E.

și O.V., permisul de conducere ridicat de la martorul C.I., raportul și

permisul de conducere au fost introduse într-un dulap aflat în biroul agenților

de circulație de unde urmau să fie ridicate în 25 martie 2002 de către plt. S.N.

în vederea contabilizării.

În vederea recuperării permisului,

martorul C.I. a luat inițial legătura cu martorul V.P.R. și mai apoi cu B.Șt. căruia

i-a solicitat ajutorul.

Din declarațiile martorului B.Șt.,

rezultă că, în dimineața zilei de 24 martie 2002, a luat legătura cu inculpatul

C.M. căruia i-a înmânat și dovada seria N nr. 0849206.

Inculpatul C.M. recunoaște că l-a

contactat telefonic în aceeași zi, pe inculpatul T.I., subofițer în cadrul B.P.R.,

solicitându-i ajutorul pentru recuperarea permisului ridicat martorului C.I.

Același inculpat arată că împreună

cu martorul C.I. s-au deplasat la locuința inculpatului T.I.R. de unde și-a

recuperat permisul de conducere.

Relevante sunt, totodată și

convorbirile telefonice înregistrate pe telefoanele celor doi inculpați, precum

și împrejurarea că permisul de conducere a fost predat martorului C.I. la

domiciliul inculpatului T.I.R.

Cât privește sistemul de închidere

al ușii dulăpiorului unde se aflau rapoartele și permisele de conducere

ridicate, în cursul cercetărilor s-a dispus efectuarea unui experiment

judiciar, constatându-se că există o distanță care se creează între ușă și

corpul mobilierului, fiind posibilă sustragerea de acte din acesta.

În atare condiții, se constată că

probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului T.I.R., iar instanțele

procedând la interpretarea corectă a acestora.

De asemenea, instanțele au efectuat

o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul

naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind

respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.R.

împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 22 februarie 2005 a Curții de Apel

Oradea.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 120 RON

(1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.I.R. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 22

februarie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

septembrie 2005.