ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 162 din 23 octombrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpații: - V.G.N. la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.; un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie care implică atribuții de pază pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) și (2) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie care implică activități de pază. - T.B.M.T. la un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.; 1 an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. și la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) și (2) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. - V.A.T. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.; un an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție în cadrul Arhivelor Naționale pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. și la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și a dreptului de a ocupa o funcție în cadrul Arhivelor Naționale pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție în cadrul Arhivelor Naționale. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a echivalentului în lei a sumei de 6000 dolari S.U.A. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților V.G.N.

și T.B.M.T. și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 27 octombrie 2001 la zi, pentru inculpatul V.G.N., de la 24 octombrie 2001 la zi, pentru inculpatul T.B.M.T. și de la 19 noiembrie 2001 la 14 mai 2002 pentru inculpatul V.A.T. În esență, s-au reținut următoarele: În vederea obținerii unor case și terenuri prin revendicare judecătorească în baza legislației privind restituirea imobilelor naționalizate sau trecute fără titlu în proprietatea statului, inculpatul T.B.M.T. l-a contactat pe inculpatul V.G.N., fost subofițer jandarm cu sarcini de pază la filiala Văcărești a Arhivelor Naționale, solicitându-i să-i procure documente arhivistice referitoare la proprietatea asupra a patru imobile din București, șos.

Kisselef. Inculpatul V.G.N. s-a adresat inculpatului V.A.T., fost angajat al aceleiași filiale a Arhivelor Naționale, care a scos din arhivă documentele și le-a predat, prin intermediul inculpatului V.G.N., inculpatului T.B.M.T. Pentru scoaterea acestor documente din Arhiva Națională și predarea lor inculpatului T.B.M.T., inculpatul V.A.T. a primit de la acesta, prin intermediul inculpatului V.G.N. 6000 dolari S.U.A. În concret, inculpatul T.B.M.T. a falsificat certificatul de moștenitor nr. 554/1998, eliberat la 21 octombrie 1998, de notarul R.M. din Camera Notarilor Publici a jud. Olt, ștergând din certificat numele moștenitorilor T.L. și T.G. și a trecut în locul lor, numele său pentru a justifica astfel calitatea de proprietar al bunurilor rămase de pe urma defunctului T.G.

În continuare, același inculpat T.B.M.T. i-a cerut inculpatului V.A.T., prin intermediul inculpatului V.G.N., să scoată din arhivă originalele procesului-verbal nr. 3144/1943 din 3 martie 1944 al Comisiunii pentru înființarea cărților funciare în București, a procesului-verbal nr. 3145/1940 ale aceleiași comisii, un alt document intitulat „Partea I” privitor la imobilul din Șos. Kisselef, o pagină de registru cu numerele de înregistrare de la 3120 la 3159, pe care, ulterior, la pozițiile 3144 și art. 3145 a șters cu pastă albă și a trecut numele T.G. pentru aceste imobile din Șos. Kisselef. Inculpatul T.B.M.T., după falsificarea acestor acte, le-a xerografiat și le-a depus la dosarele aflate în curs de judecată, pe rolul Tribunalului București.

Anterior depunerii la instanță, pe aceste copii xerox au fost aplicate ștampilele Arhivei Naționale, de către persoane rămase neidentificate, apoi au fost completate rubricile din cadrul impresiunii ștampilei dreptunghiulare a Arhivelor Naționale și o persoană care nu a putut fi stabilită, a semnat documentele în numele directorului și administratorului Arhivelor Naționale. Curtea Militară de Apel București, prin decizia nr. 27 din 3 aprilie 2003, admițând apelurile celor trei inculpați, a desființat, în parte, sentința și a procedat, după cum urmează: 1. privitor la inculpatul V.G.N.: - au fost reduse pedepsele de câte un an închisoare aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și, respectiv, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 2 luni închisoare prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.; - a fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 20 – art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) și (2) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. În urma contopirii, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, din care a fost dedusă durata arestării preventive de la 27 octombrie 2001. A fost înlăturată pedeapsa complementară.

2. privitor la inculpatul T.B.M.T.: - au fost reduse pedepsele de un an, un an și 8 luni închisoare și respectiv 2 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și, respectiv, art. 26 – art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 2 luni închisoare, prin reținerea aplicabilității art. 74 – art. 76 C. pen.; - a fost redusă pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 – art. 215 alin. (5) C. pen., cu referire la alin. (1) și (2) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. În urma contopirii, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, din care s-a dedus durata arestării preventive, de la 24 octombrie 2001. A fost înlăturată pedeapsa complementară.

3. privitor la inculpatul V.A.T.: - au fost reduse pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, de un an și 8 luni închisoare, de 6 ani închisoare și, respectiv, de 7 ani și 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.; art. 26 – art. 288 alin. (1) C. pen.; art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 26 – art. 20 – art. 215 alin. (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 2 ani închisoare, un an închisoare, 4 ani închisoare și, respectiv, 5 ani și 6 luni închisoare. În urma contopirii, s-a dispus ca inculpatul să execute 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

Din pedeapsa rezultantă, s-a dedus perioada executată de la 19 noiembrie 2001 la 14 mai 2002. Au fost anulate mențiunile false operate în acte de către inculpatul T.B.M.T. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Recursul declarat de parchet a fost susținut oral, de către reprezentantul Ministerului Public, numai privitor la omisiunea constatării grațierii pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. și referitor la greșita individualizare a pedepselor pentru celelalte infracțiuni, susținându-se că, pentru acestea se impuneau pedepse mai severe. Prin recursurile declarate și susținute prin apărătorii aleși, inculpații T.B.M.T.

și V.G.N. au solicitat, în principal, achitarea, susținând că actele folosite de ei erau inapte să producă efecte juridice, că ei se află în situația prevăzută de art. 22 alin. (1) C. pen., întrucât s-au desistat înainte de descoperirea faptei și că, în realitate, nu există prejudiciu. În subsidiar, recurenții inculpați au criticat hotărârile pronunțate privitor la omisiunea constatării grațierii unor pedepse. Inculpatul V.A.T. a invocat că instanța de apel i-a examinat superficial apărările și că a fost condamnat numai pe baza declarațiilor coinculpaților V.G.N. și T.B.M.T. și ale martorei V.D., ignorându-se restul probelor. Totodată, același recurent a invocat că instanța de apel nu a soluționat cererea sa de restituire a cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi penale, pentru a se stabili adevărul privitor la sursele prin care au obținut ceilalți inculpați documentele false.

În subsidiar, același inculpat a criticat omisiunea de a se fi constatat grațierea unor pedepse. În urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursurile parchetului și ale inculpaților sunt fondate numai sub aspectul omisiunii constatării grațierii unora dintre pedepsele aplicate inculpaților. Astfel, pedepsele de câte 2 luni închisoare aplicate inculpaților V.G.N. și T.B.M.T. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., precum și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului V.A.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-adevăr, au intrat sub incidența dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 și, ca urmare, instanța de apel trebuia să constate că ele sunt grațiate integral și condiționat.

Pentru omisiunea constatării grațierii acestor pedepse urmează ca recursurile parchetului și ale inculpaților să fie admise, să fie casată decizia instanței de apel, sub acest aspect, și, înlăturându-se aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen., să fie descontopite pedepsele rezultante în pedepsele componente și, după repunerea fiecăreia în individualitatea lor, să se constate grațierea acestor pedepse. Apoi, în urma recontopirii pedepselor rămase, Curtea va dispune ca inculpatul V.G.N. să execute o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul T.B.M.T. să execute 4 ani închisoare, iar inculpatul V.A.T. să execute 5 ani și 6 luni închisoare. Restul criticilor formulate de parchet și de recurenți nu sunt întemeiate.

Examinând criticile formulate de inculpați, Curtea reține că ele reprezintă o reiterare a motivelor invocate în apel, care au fost temeinic analizate și justificat înlăturate de către Curtea Militară de Apel. Astfel, deși inculpatul V.A.T. nu a recunoscut participarea la săvârșirea infracțiunilor, implicarea sa rezultă din probele existente în dosar. În acest sens, martora V.D. a arătat că inculpatul V.A.T. a primit de la inculpatul V.G.N. un plic conținând 6000 dolari S.U.A. Apoi, este cert dovedit că inculpatul V.A.T., prin experiența acumulată în exercitarea atribuțiilor, cunoștea cel mai bine activitatea arhivară privind evidența dosarelor referitoare la imobile și avea acces permanent la această evidență și deținea ușurința identificării acestor dosare și a uzului privitor la operațiunile aferente.

Așa fiind, era evident că celorlalți inculpați le era greu sau chiar imposibil să găsească, între cele 77.640 dosare existente în arhivă, actele și, respectiv, dosarele referitor la imobilele din șoseaua Kisselef. Apoi, ceea ce confirmă că autor al sustragerilor de acte și dosare este inculpatul V.A.T. rezultă, în mod cert, din examinarea situației dosarului nr. 3145/1940 privind imobilul din București, șos. Kisselef. Astfel, potrivit fișei de certificare întocmită la 22 noiembrie 1995, de către inculpatul V.A.T., în dosarul privind acest imobil nu există nici un act, ci numai coperțile originale. Cu toate acestea, dintre coperțile acestui dosar, a fost sustras procesul-verbal nr. 3145/1940 și a fost transmis inculpatului T.B.M.T., prin intermediul inculpatului V.G.N.

Or, este stabilit că, la data de 22 noiembrie 1995, când inculpatul V.A.T. a certificat că dosarul sus-menționat nu mai are nici o filă, inculpatul V.G.N. nu presta încă activități de pază la Arhivele Naționale și nici nu îl cunoștea, deci, pe inculpatul V.A.T. Pe de altă parte, deși inculpatul V.A.T. a negat că îl cunoștea pe inculpatul T.B.M.T., din declarațiile martorului C.I. și ale inculpatului V.G.N., rezultă contrariul. Or, din examinarea logică a celor prezentate, se desprinde, clar, că procesul-verbal nr. 3145/1940 a fost sustras din dosarul sus-menționat, de către inculpatul V.A.T. Din probele dosarului, rezultă, de asemenea, activitatea inculpatului T.B.M.T., constând în solicitarea adresată inculpatului V.A.T., de a sustrage documentația pentru cele trei imobile activitate ce implică tăinuirea, din partea sa, a acestor sustrageri, acte pe care, ulterior, acesta a recunoscut că le-a falsificat.

Nefiind alte temeiuri de casare decât cele arătate în prima parte a considerentelor, urmează ca recursurile declarate de parchet și de inculpați să fie admise numai în parte, referitor la omisiunea constatării grațierii, așa cum am arătat la începutul considerentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpații V.G.N., T.B.M.T. și V.A.T. împotriva deciziei nr. 27 din 3 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel. Casează decizia instanței de apel, numai privitor la omisiunea constatării grațierii pedepselor aplicate inculpaților V.G.N. și T.B.M.T. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen. și inculpatului V.A.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002. Înlătură aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen., descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațierea integrală și condiționată a pedepselor de câte 2 luni închisoare aplicate inculpaților V.G.N. și T.B.M.T., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 74 – art. 76 C. pen. și respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului V.A.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În urma recontopirii pedepselor, inculpații urmează să execute: - V.G.N. - 3 ani și 6 luni închisoare; - T.B.M.T. – 4 ani închisoare; - V.A.T. – 5 ani și 6 luni închisoare. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 27 octombrie 2001 la 15 ianuarie 2004, pentru V.G.N., de la 24 octombrie 2001 la 15 ianuarie 2004, pentru T.B.M.T.

și de la 19 noiembrie 2001 la 14 mai 2002, pentru V.A.T. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.