ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 23

octombrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe

inculpații:

- V.G.N. la un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C.

pen.; un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la

art. 288 alin. (1) C. pen. și la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a dreptului de a

ocupa o funcție sau de a exercita o profesie care implică atribuții de pază pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, combinat cu art. 20 C. pen., raportat la

art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) și (2) C. pen., pentru toate cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și

a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie care implică

activități de pază.

- T.B.M.T. la un an închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.; 1 an și 8 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.; 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 242

alin. (1) și (3) C. pen. și la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1)

și (2) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

- V.A.T. la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.;

un an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat

la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.; la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție în cadrul

Arhivelor Naționale pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

și la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție în cadrul

Arhivelor Naționale pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, combinat cu art.

20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție în cadrul Arhivelor

Naționale.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata către stat a echivalentului în lei a sumei

de 6000 dolari S.U.A.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpaților V.G.N. și T.B.M.T. și s-a dedus, din pedepsele aplicate,

durata arestării preventive, de la 27 octombrie 2001 la zi, pentru inculpatul

V.G.N., de la 24 octombrie 2001 la zi, pentru inculpatul T.B.M.T. și de la 19

noiembrie 2001 la 14 mai 2002 pentru inculpatul V.A.T.

În esență, s-au reținut următoarele:

În vederea obținerii unor case și

terenuri prin revendicare judecătorească în baza legislației privind

restituirea imobilelor naționalizate sau trecute fără titlu în proprietatea

statului, inculpatul T.B.M.T. l-a contactat pe inculpatul V.G.N., fost

subofițer jandarm cu sarcini de pază la filiala Văcărești a Arhivelor

Naționale, solicitându-i să-i procure documente arhivistice referitoare la

proprietatea asupra a patru imobile din București, șos. Kisselef.

Inculpatul V.G.N. s-a adresat

inculpatului V.A.T., fost angajat al aceleiași filiale a Arhivelor Naționale,

care a scos din arhivă documentele și le-a predat, prin intermediul

inculpatului V.G.N., inculpatului T.B.M.T.

Pentru scoaterea acestor documente

din Arhiva Națională și predarea lor inculpatului T.B.M.T., inculpatul V.A.T. a

primit de la acesta, prin intermediul inculpatului V.G.N. 6000 dolari S.U.A.

În concret, inculpatul T.B.M.T. a

falsificat certificatul de moștenitor nr. 554/1998, eliberat la 21 octombrie

1998, de notarul R.M. din Camera Notarilor Publici a jud. Olt, ștergând din

certificat numele moștenitorilor T.L. și T.G. și a trecut în locul lor, numele

său pentru a justifica astfel calitatea de proprietar al bunurilor rămase de pe

urma defunctului T.G.

În continuare, același inculpat

T.B.M.T. i-a cerut inculpatului V.A.T., prin intermediul inculpatului V.G.N.,

să scoată din arhivă originalele procesului-verbal nr. 3144/1943 din 3 martie

1944 al Comisiunii pentru înființarea cărților funciare în București, a

procesului-verbal nr. 3145/1940 ale aceleiași comisii, un alt document

intitulat „Partea I” privitor la imobilul din Șos. Kisselef, o pagină de

registru cu numerele de înregistrare de la 3120 la 3159, pe care, ulterior, la

pozițiile 3144 și art. 3145 a șters cu pastă albă și a trecut numele T.G.

pentru aceste imobile din Șos. Kisselef.

Inculpatul T.B.M.T., după

falsificarea acestor acte, le-a xerografiat și le-a depus la dosarele aflate în

curs de judecată, pe rolul Tribunalului București.

Anterior depunerii la instanță, pe

aceste copii xerox au fost aplicate ștampilele Arhivei Naționale, de către

persoane rămase neidentificate, apoi au fost completate rubricile din cadrul

impresiunii ștampilei dreptunghiulare a Arhivelor Naționale și o persoană care

nu a putut fi stabilită, a semnat documentele în numele directorului și

administratorului Arhivelor Naționale.

Curtea Militară de Apel București,

prin decizia nr. 27 din 3 aprilie 2003, admițând apelurile celor trei

inculpați, a desființat, în parte, sentința și a procedat, după cum urmează:

- au fost reduse pedepsele de câte

un an închisoare aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 242

alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 288 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 2 luni închisoare prin reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.;

- a fost redusă pedeapsa de 6 ani

închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 20 – art.

215 alin. (5), cu referire la alin. (1) și (2) C. pen. și cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare, prin reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

În urma contopirii, s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, din

care a fost dedusă durata arestării preventive de la 27 octombrie 2001.

A fost înlăturată pedeapsa complementară.

- au fost reduse

pedepsele de un an, un an și 8 luni închisoare și respectiv 2 ani închisoare

aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291

C. pen. și, respectiv, art. 26 – art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., toate cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 2 luni închisoare, prin reținerea

aplicabilității art. 74 – art. 76 C. pen.;

- a fost redusă pedeapsa de 7 ani și

6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 – art. 215

alin. (5) C. pen., cu referire la alin. (1) și (2) C. pen. și cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C.

pen.

În urma contopirii, s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, din care s-a

dedus durata arestării preventive, de la 24 octombrie 2001.

A fost înlăturată pedeapsa

complementară.

- au fost reduse pedepsele de 2 ani

și 6 luni închisoare, de un an și 8 luni închisoare, de 6 ani închisoare și,

respectiv, de 7 ani și 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile

prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.; art. 26 – art. 288 alin. (1) C.

pen.; art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 26 – art. 20 – art. 215 alin. (5) C.

pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 2 ani închisoare,

un an închisoare, 4 ani închisoare și, respectiv, 5 ani și 6 luni închisoare.

În urma contopirii, s-a dispus ca

inculpatul să execute 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

Din pedeapsa rezultantă, s-a dedus

perioada executată de la 19 noiembrie 2001 la 14 mai 2002.

Au fost anulate mențiunile false

operate în acte de către inculpatul T.B.M.T.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Recursul declarat de parchet a fost

susținut oral, de către reprezentantul Ministerului Public, numai privitor la

omisiunea constatării grațierii pedepselor aplicate inculpaților pentru

infracțiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., art. 26, raportat

la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. și referitor la greșita individualizare a

pedepselor pentru celelalte infracțiuni, susținându-se că, pentru acestea se

impuneau pedepse mai severe.

Prin recursurile declarate și

susținute prin apărătorii aleși, inculpații T.B.M.T. și V.G.N. au solicitat, în

principal, achitarea, susținând că actele folosite de ei erau inapte să producă

efecte juridice, că ei se află în situația prevăzută de art. 22 alin. (1) C.

pen., întrucât s-au desistat înainte de descoperirea faptei și că, în

realitate, nu există prejudiciu.

În subsidiar, recurenții inculpați

au criticat hotărârile pronunțate privitor la omisiunea constatării grațierii

unor pedepse.

Inculpatul V.A.T. a invocat că

instanța de apel i-a examinat superficial apărările și că a fost condamnat

numai pe baza declarațiilor coinculpaților V.G.N. și T.B.M.T. și ale martorei

V.D., ignorându-se restul probelor.

Totodată, același recurent a invocat

că instanța de apel nu a soluționat cererea sa de restituire a cauzei la

procuror, pentru completarea urmăririi penale, pentru a se stabili adevărul

privitor la sursele prin care au obținut ceilalți inculpați documentele false.

În subsidiar, același inculpat a

criticat omisiunea de a se fi constatat grațierea unor pedepse.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, Curtea constată că recursurile parchetului și ale inculpaților sunt

fondate numai sub aspectul omisiunii constatării grațierii unora dintre

pedepsele aplicate inculpaților.

Astfel, pedepsele de câte 2 luni

închisoare aplicate inculpaților V.G.N. și T.B.M.T. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., precum și

pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului V.A.T. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., într-adevăr, au intrat sub incidența dispozițiilor art. 1 din Legea

nr. 543/2002 și, ca urmare, instanța de apel trebuia să constate că ele sunt

grațiate integral și condiționat.

Pentru omisiunea constatării

grațierii acestor pedepse urmează ca recursurile parchetului și ale

inculpaților să fie admise, să fie casată decizia instanței de apel, sub acest

aspect, și, înlăturându-se aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen., să fie

descontopite pedepsele rezultante în pedepsele componente și, după repunerea

fiecăreia în individualitatea lor, să se constate grațierea acestor pedepse.

Apoi, în urma recontopirii

pedepselor rămase, Curtea va dispune ca inculpatul V.G.N. să execute o pedeapsă

de 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul T.B.M.T. să execute 4 ani închisoare,

iar inculpatul V.A.T. să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

Restul criticilor formulate de

parchet și de recurenți nu sunt întemeiate.

Examinând criticile formulate de

inculpați, Curtea reține că ele reprezintă o reiterare a motivelor invocate în

apel, care au fost temeinic analizate și justificat înlăturate de către Curtea

Militară de Apel.

Astfel, deși inculpatul V.A.T. nu a

recunoscut participarea la săvârșirea infracțiunilor, implicarea sa rezultă din

probele existente în dosar.

În acest sens, martora V.D. a arătat

că inculpatul V.A.T. a primit de la inculpatul V.G.N. un plic conținând 6000

dolari S.U.A.

Apoi, este cert dovedit că

inculpatul V.A.T., prin experiența acumulată în exercitarea atribuțiilor,

cunoștea cel mai bine activitatea arhivară privind evidența dosarelor

referitoare la imobile și avea acces permanent la această evidență și deținea

ușurința identificării acestor dosare și a uzului privitor la operațiunile

aferente. Așa fiind, era evident că celorlalți inculpați le era greu sau chiar

imposibil să găsească, între cele 77.640 dosare existente în arhivă, actele și,

respectiv, dosarele referitor la imobilele din șoseaua Kisselef.

Apoi, ceea ce confirmă că autor al

sustragerilor de acte și dosare este inculpatul V.A.T. rezultă, în mod cert,

din examinarea situației dosarului nr. 3145/1940 privind imobilul din

București, șos. Kisselef.

Astfel, potrivit fișei de

certificare întocmită la 22 noiembrie 1995, de către inculpatul V.A.T., în

dosarul privind acest imobil nu există nici un act, ci numai coperțile

originale. Cu toate acestea, dintre coperțile acestui dosar, a fost sustras

procesul-verbal nr. 3145/1940 și a fost transmis inculpatului T.B.M.T., prin

intermediul inculpatului V.G.N.

Or, este stabilit că, la data de 22

noiembrie 1995, când inculpatul V.A.T. a certificat că dosarul sus-menționat nu

mai are nici o filă, inculpatul V.G.N. nu presta încă activități de pază la

Arhivele Naționale și nici nu îl cunoștea, deci, pe inculpatul V.A.T.

Pe de altă parte, deși inculpatul

V.A.T. a negat că îl cunoștea pe inculpatul T.B.M.T., din declarațiile

martorului C.I. și ale inculpatului V.G.N., rezultă contrariul.

Or, din examinarea logică a celor

prezentate, se desprinde, clar, că procesul-verbal nr. 3145/1940 a fost sustras

din dosarul sus-menționat, de către inculpatul V.A.T.

Din probele dosarului, rezultă, de

asemenea, activitatea inculpatului T.B.M.T., constând în solicitarea adresată

inculpatului V.A.T., de a sustrage documentația pentru cele trei imobile

activitate ce implică tăinuirea, din partea sa, a acestor sustrageri, acte pe

care, ulterior, acesta a recunoscut că le-a falsificat.

Nefiind alte temeiuri de casare

decât cele arătate în prima parte a considerentelor, urmează ca recursurile

declarate de parchet și de inculpați să fie admise numai în parte, referitor la

omisiunea constatării grațierii, așa cum am arătat la începutul

considerentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea Militară de Apel și de inculpații V.G.N., T.B.M.T. și V.A.T.

împotriva deciziei nr. 27 din 3 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel.

Casează decizia instanței de apel,

numai privitor la omisiunea constatării grațierii pedepselor aplicate

inculpaților V.G.N. și T.B.M.T. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26,

raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

și art. 74 – art. 76 C. pen. și inculpatului V.A.T. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Înlătură aplicarea art. 33 și art.

34 C. pen., descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațierea integrală și condiționată a pedepselor de câte 2

luni închisoare aplicate inculpaților V.G.N. și T.B.M.T., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin 2 și art. 74 – art. 76 C. pen. și respectiv pedeapsa de

2 ani închisoare, aplicată inculpatului V.A.T. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În urma recontopirii pedepselor,

inculpații urmează să execute:

- V.G.N. - 3 ani și 6 luni

închisoare;

- T.B.M.T. – 4 ani închisoare;

- V.A.T. – 5 ani și 6 luni

închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata arestării preventive de la 27 octombrie 2001 la 15

ianuarie 2004, pentru V.G.N., de la 24 octombrie 2001 la 15 ianuarie 2004,

pentru T.B.M.T. și de la 19 noiembrie 2001 la 14 mai 2002, pentru V.A.T.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2004.