ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3427/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 142 din 15

noiembrie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București au fost condamnați

inculpații: soldat (rez.) G.A. și M.C.V., la câte 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art.

254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1, 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 și, la

câte 3 ani închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., ca inculpații să execute câte 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; soldat

(rez.) M.G., la 3 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i) C. pen. Și, la 6 luni închisoare, în baza art. 26

raportat la art. 243 alin. (1) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare; soldat (rez.) O.I., la 3 ani închisoare, în baza art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., la 6 luni închisoare, în

baza art. 243 alin. (1) C. pen. Și, la un an închisoare, în baza art. 26

raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1, 5 și 6 din Legea nr.

78/2000 stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; soldat (rez.)

C.I., la 6 luni închisoare, în baza art. 243 alin. (1) C. pen. Și, 3 ani

închisoare, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen.,

stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; soldat (rez.)

C.L., la 6 luni închisoare, în baza art. 243 alin. (1) C. pen. și, 3 ani închisoare,

în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., stabilindu-se,

conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; S.S.N., la 2 ani închisoare, în baza

art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1, 5 și 6 din Legea nr. 79/2000

și, la 3 ani închisoare, în baza art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art.

209 lit. a), g) și i) C. pen. În baza art. 36 raportat la art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză cu

pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b), d) și e) C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 763 din 27

noiembrie 2003 a Tribunalului Timișoara, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., deducându-se perioada

executată de la 11 mai 2004 la zi; civ. P.J., la 3 ani închisoare, în baza art.

26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen.

Potrivit art. 86

1

C. pen., s-a dispus, pentru inculpații G.A., M.C.V., M.G., O.I., C.I., C.L. și P.J. suspendarea

sub supraveghere a executării pedepselor pe câte un termen de încercare de 6

ani pentru fiecare inculpat obligându-i pe aceștia să se supună măsurilor de

supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a) – d) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 86 C. pen., atrăgându-se atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei.

Conform art. 255 alin. (5) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.I. a echivalentului sumei de 400 DM.

S-a constatat că partea vătămată I.J.P.F.

Caraș Severin, nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că inculpatul G.A. fiind în serviciul de pază al UM 0266

Divici, în noaptea de 11 august 2001, după o prealabilă înțelegere cu alți

inculpați a acceptat să primească suma de 3.000.000 lei vechi pentru ca, în contra

îndatoririlor de serviciu să permită furtul unui motor de barcă.

Același inculpat nu a sesizat

comandantul gărzii cu privire la faptul că, în noaptea de 11 august 2001,

colegi de-ai săi, militari în termen, au pătruns în magazia în care se aflau

materialele unității și au sustras un motor de barcă marca Y.

S-a mai reținut că inculpatul M.C.V.,

îndeplinind funcția de sergent de serviciu în cadrul UM 0266 Divici, în noaptea

de 11 august 2001, după o prealabilă înțelegere cu alți coinculpați a acceptat

să primească suma de 3.000.000 lei vechi, pentru ca, în contra îndatoririlor de

serviciu, să permită sustragerea unui motor de barcă Y. și, de asemenea, a

permis altor coinculpați respectiv O.I., C.I., M.G. și C.L. să sustragă acel

motor de barcă și să-l scoată din unitate, el asigurând paza operațiunii prin

deplasarea la sala centralei telefonice, unde supraveghea pe șeful de tură.

În noaptea de 11 august 2001, în

jurul orei 03,10, inculpații M.G., O.I., C.I. și C.L. s-au deplasat la camera

de corpuri delicte a UM 0266 Divici, unde inculpatul O.I. a înlăturat sigiliul

prezent pe ușa acestei camere, după care folosind chei potrivite au intrat în

interior.

Cei patru au sustras motorul de

barcă, l-au transportat la ieșirea din unitate și l-au predat inculpaților

civili S.S.N. și P.J. cu care se înțeleseseră în prealabil și de la care au

primit un avans de 400 mărci germane din suma totală de 1500 mărci germane pe

care S.S.N. le-o promisese.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia nr. 12 din 21 martie 2006, a respins apelurile declarate de inculpații

soldat (rez.) G.A., soldat (rez.) C.L., P.J. și C.I. împotriva sentinței primei

instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a considerat nefondate criticile formulate de inculpații G.A.,

C.I. și C.L. care au susținut că pedepsele au fost greșit individualizate și au

solicitat reducerea lor prin recunoașterea circumstanțelor atenuante și

aplicarea art. 81 C. pen., de inculpatul P.J. care a susținut că nu a cunoscut

că motorul pe care l-a transportat cu mașina sa ar fi fost furat și că s-ar

impune achitarea și în subsidiar pentru reducerea pedepsei prin recunoașterea

circumstanțelor atenuante și aplicarea art. 81 C. pen.

S-a apreciat că nu există temeiuri

de reducere a pedepselor sub minimul legal și de aplicare a art. 81, iar

referitor la inculpatul P.J. s-a stabilit că a cunoscut că urma să transporte

un bun sustras de la o unitate militară fiind prezent la discuția prealabilă pe

care coinculpatul S.S.N., a avut-o cu militarul în termen O.I., unde s-au precizat

toate detaliile furtului.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal inculpații P.J. și C.I.

În recursul său inculpatul P.J. a

solicitat în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen., în principal achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii

pentru care a fost condamnat și în subsidiar reducerea pedepsei și aplicarea art.

81 C. pen.

La rândul său inculpatul C.I. a

solicitat, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele militare au stabilit în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților C.I. în săvârșirea complicității la infracțiunea de rupere

de sigilii prevăzută de art. 26 raportat la art. 243 C. pen. și, a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i) C. pen. și P.J. în săvârșirea complicității la

infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

Probele administrate în cauză au

confirmat că inculpatul C.I. militar în termen, împreună cu alți colegi din UM

0266 respectiv M.G., O.I. și C.L., au înlăturat sigiliul și au desfăcut lacătul

de la camera de corpuri delicte de unde au ridicat motorul de barcă Y., l-au

scos din unitate și l-au vândut lui S.S.N.

De asemenea, a rezultat din

materialul probator al cauzei că inculpatul P.J. a fost de față la discuția pe

care S.S.N. a avut-o într-un local cu militarii implicați, luând cunoștință de

detaliile furtului. Cu același prilej inculpatul P.J. a fost de acord să

asigure cu mașina personală transportul bunului sustras de la poarta unității

militare până la domiciliul lui S.S.N.

Potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte

prevăzute de legea penală, dar și persoana care promite, înainte sau în timpul

săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau va favoriza

pe făptuitor.

Având în vedere activitatea

materială desfășurată de inculpatul P.J., se constată că în mod justificat,

instanțele au reținut că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost condamnat, comisă cu intenția directă de a ajuta la

săvârșirea furtului în condițiile descrise.

Așa fiind, critica formulată în

sensul lipsei intenției de săvârșire a infracțiunii nu poate fi primită.

Referitor la pedepsele aplicate

inculpaților recurenți se constată că instanțele militare s-au orientat,

potrivit art. 72 C. pen., la pedepse situate înspre minimul prevăzut de lege

avându-se în vedere pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii

lor și persoana făptuitorilor care nu au antecedente penale și care, anterior,

au avut o conduită general bună în comunitate.

De asemenea se mai constată că

scopul pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea

dispozițiilor atrt.86

1

C. pen., fiind justă aprecierea instanțelor,

ținând seama de persoana condamnaților și comportamentul lor după comiterea

faptelor, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru ei și

chiar fără executarea pedepselor ei nu vor mai săvârși infracțiuni.

Întrucât din analiza actelor

dosarului nu au rezultat elemente cărora să le fie conferită semnificația

juridică a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., spre a fi justificată coborârea pedepselor sub minimul legal, iar modalitatea de

executare prin suspendarea executării pedepselor sub supraveghere a fost just

aleasă, criticile formulate de inculpați în sensul greșitei individualizări a

pedepsei ca și solicitarea de schimbare a modalității de executare nu pot fi

primite.

Față de considerentele arătate

constatând nefondate criticile formulate și nerezultând existența unor cazuri

de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.I. și P.J., cu obligarea

acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariile pentru

apărătorul din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

C.I. și P.J. împotriva deciziei penale nr. 12 din 21 martie 2006 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2006.