ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5557/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

mai 2006, Tribunalul Satu Mare, secția penală, a soluționat în fond acțiunea

penală pornită prin rechizitoriul nr. 176/P/2006 din 18 noiembrie 2005 al

Parchetului de pe lângă instanța amintită împotriva inculpatului G.V.C.

dispunând:

- achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art.

288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- condamnarea, la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de

art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și în

consecință, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul grațierii

condiționate pentru pedepsele de un an închisoare, în baza art. 180 alin. (2) C.

pen. și 10.000.000 lei (ROL), în baza art. 193 C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 282 din 4 martie 2003 a Judecătoriei Sibiu dispunându-se contopirea acestora în pedeapsa mai grea de un an închisoare

ce a fost alăturată în cumul aritmetic condamnării în cauză astfel încât în

final s-a stabilit ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa

totală de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicația art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială către stat de la inculpat a sumei de 610 lei

(RON).

Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei (RON) cheltuieli

judiciare statului.

S-a reținut că în perioada decembrie

2003, primăvara anului 2004 inculpatul a pretins și primit repetat pentru sine

sume de bani de la martorii C.A. (1.300.000 lei), D.N. (1.300.000 lei), R.F. (1.500.000

lei), M.T. și P.T. (câte 2.000.000 lei fiecare) lăsând să se creadă că va

obține pentru aceștia verificarea tehnică fără a mai prezenta autoturismele și

fără a mai aștepta la programarea necesară întrucât are influență asupra

funcționarilor din R.A.R. Sibiu.

Ulterior s-a constatat că mențiunile

de verificare tehnică și semnăturile aferente în certificatele de înmatriculare

ridicate de inculpat de la cei 5 proprietari de autoturisme erau false, fără a

se putea stabili cu certitudine situația atestată de raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 41.443 din 17 mai 2005, în persoana inculpatului,

autorul falsurilor amintite.

Starea de recidivă postcondamnatorie

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a fost stabilită în raport de

condamnările anterioare, un an închisoare și 10.000.000 lei amendă penală, aplicate

prin sentința penală nr. 282 din 4 martie 2003 a Judecătoriei Sibiu, grațiate condiționat conform art. 1 din Legea nr. 548/2000 (fapta actuală

fiind comisă în termenul de încercare de 3 ani prevăzut de art. 7 din legea

amintită, cu consecința revocării beneficiului grațierii).

La individualizarea pedepsei,

potrivit art. 72 și următoarele C. pen., instanța a avut în vedere caracterul

repetat al actelor materiale de trafic de influență și valoarea redusă a

acestora precum și persoana inculpatului, care a recunoscut parțial activitatea

ilicită, este recidivist, căsătorit, având în întreținere 2 copii minori.

În cauză s-a declarat apel de către

inculpat cu solicitarea în principal de a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., iar în subsidiar de a i se reduce pedeapsa aplicată prin

reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen.

din 20 iulie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul

inculpatului și a desființat sentința în parte, pe latură penală, cu privire la

individualizarea pedepsei principale, aplicată în baza art. 257 alin. (1) C.

pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., pe care a redus-o la 2 ani închisoare, și

pedeapsa accesorie, din conținutul căreia a înlăturat interzicerea drepturilor

părintești prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. (în final prin recontopire și

refacerea cumului aritmetic inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 3

ani închisoare în condițiile art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.).

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare în apel s-a dispus a rămâne în sarcina

statului.

Împotriva deciziei amintite s-a

declarat în termen recurs de către inculpat reiterându-se criticile de

nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Solicitarea în principal privind

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d)

C. proc. pen., sub aspectul art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și 37 lit. a) C. pen., inclusiv revocarea grațierii condiționate, este

nefondată.

Astfel, din declarațiile martorilor

de la care inculpatul a încasat repetat sume de bani rezultă că acesta a promis

că va rezolva verificarea tehnică a autoturismelor acestora folosindu-se de

influența sa asupra unor angajați de la R.A.R.

Ori potrivit art. 257 alin. (1) C.

pen., primirea ori pretinderea de bani, pentru sine de către o persoană care

are influență ori lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar

pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale

de serviciu, cum este cazul în speță, constituie infracțiunea de trafic de influență

pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Ca atare existența infracțiunii

amintite și vinovăția penală a inculpatului sunt dovedite în cauză.

În ceea ce privește însă

individualizarea pedepsei aplicate hotărârile atacate sunt netemeinice.

Poziția sinceră a inculpatului în

legătură cu fapta comisă și restituirea sumelor de bani relativ modice ce au

format obiectul actelor materiale de trafic de influență justifică reținerea de

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecințe indicate

în art. 76 lit. c) C. pen., privind reducerea pedepsei sub minimul legal

special de 2 ani închisoare până la un an închisoare.

Din oficiu, în limitele caracterului

devolutiv al căii de atac de față potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., pedeapsa accesorie va fi limitată la interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în conformitate cu dispozițiile art.

8 din C.E.D.O. și jurisprudența dată cu aplicarea acestuia.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. d), raportat la art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului casându-se în parte decizia atacată sub

aspectele de netemeinicie arătate.

Se vor menține restul dispozițiilor

adoptate în apel, inclusiv revocarea beneficiului liberării condiționate în

baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, astfel încât, în final, inculpatul recurent

va executa pedeapsa totală de 2 ani închisoare.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile de judecată în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul G.V.C. împotriva deciziei penale nr. 202/ A din 20 iulie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează în parte decizia atacată cu

privire la individualizarea pedepsei.

Face aplicarea art. 74 lit. c) și

art. 76 lit. c) C. pen., în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și reduce pedeapsa de 2 ani

închisoare la un an închisoare.

Menține dispoziția privind revocarea

beneficiului grațierii condiționate și dispune executarea pedepsei rezultantă

de un an închisoare alături de pedeapsa de un an închisoare din prezenta cauză,

urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Cheltuielile de judecată rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2006.