ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5557/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 93 din 3 mai 2006, Tribunalul Satu Mare, secția penală, a soluționat în fond acțiunea penală pornită prin rechizitoriul nr. 176/P/2006 din 18 noiembrie 2005 al Parchetului de pe lângă instanța amintită împotriva inculpatului G.V.C. dispunând: - achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - condamnarea, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și în consecință, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedepsele de un an închisoare, în baza art. 180 alin. (2) C. pen.

și 10.000.000 lei (ROL), în baza art. 193 C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 282 din 4 martie 2003 a Judecătoriei Sibiu dispunându-se contopirea acestora în pedeapsa mai grea de un an închisoare ce a fost alăturată în cumul aritmetic condamnării în cauză astfel încât în final s-a stabilit ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa totală de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicația art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea specială către stat de la inculpat a sumei de 610 lei (RON). Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei (RON) cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că în perioada decembrie 2003, primăvara anului 2004 inculpatul a pretins și primit repetat pentru sine sume de bani de la martorii C.A.

(1.300.000 lei), D.N. (1.300.000 lei), R.F. (1.500.000 lei), M.T. și P.T. (câte 2.000.000 lei fiecare) lăsând să se creadă că va obține pentru aceștia verificarea tehnică fără a mai prezenta autoturismele și fără a mai aștepta la programarea necesară întrucât are influență asupra funcționarilor din R.A.R. Sibiu. Ulterior s-a constatat că mențiunile de verificare tehnică și semnăturile aferente în certificatele de înmatriculare ridicate de inculpat de la cei 5 proprietari de autoturisme erau false, fără a se putea stabili cu certitudine situația atestată de raportul de constatare tehnico-științifică nr. 41.443 din 17 mai 2005, în persoana inculpatului, autorul falsurilor amintite.

Starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a fost stabilită în raport de condamnările anterioare, un an închisoare și 10.000.000 lei amendă penală, aplicate prin sentința penală nr. 282 din 4 martie 2003 a Judecătoriei Sibiu, grațiate condiționat conform art. 1 din Legea nr. 548/2000 (fapta actuală fiind comisă în termenul de încercare de 3 ani prevăzut de art. 7 din legea amintită, cu consecința revocării beneficiului grațierii). La individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 și următoarele C. pen., instanța a avut în vedere caracterul repetat al actelor materiale de trafic de influență și valoarea redusă a acestora precum și persoana inculpatului, care a recunoscut parțial activitatea ilicită, este recidivist, căsătorit, având în întreținere 2 copii minori.

În cauză s-a declarat apel de către inculpat cu solicitarea în principal de a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar de a i se reduce pedeapsa aplicată prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. 2. Prin decizia penală nr. 202/ A din 20 iulie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul inculpatului și a desființat sentința în parte, pe latură penală, cu privire la individualizarea pedepsei principale, aplicată în baza art. 257 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., pe care a redus-o la 2 ani închisoare, și pedeapsa accesorie, din conținutul căreia a înlăturat interzicerea drepturilor părintești prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.

(în final prin recontopire și refacerea cumului aritmetic inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 3 ani închisoare în condițiile art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.). Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel s-a dispus a rămâne în sarcina statului. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpat reiterându-se criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. Solicitarea în principal privind achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., sub aspectul art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 37 lit. a) C. pen., inclusiv revocarea grațierii condiționate, este nefondată. Astfel, din declarațiile martorilor de la care inculpatul a încasat repetat sume de bani rezultă că acesta a promis că va rezolva verificarea tehnică a autoturismelor acestora folosindu-se de influența sa asupra unor angajați de la R.A.R. Ori potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., primirea ori pretinderea de bani, pentru sine de către o persoană care are influență ori lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, cum este cazul în speță, constituie infracțiunea de trafic de influență pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Ca atare existența infracțiunii amintite și vinovăția penală a inculpatului sunt dovedite în cauză. În ceea ce privește însă individualizarea pedepsei aplicate hotărârile atacate sunt netemeinice. Poziția sinceră a inculpatului în legătură cu fapta comisă și restituirea sumelor de bani relativ modice ce au format obiectul actelor materiale de trafic de influență justifică reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecințe indicate în art. 76 lit. c) C. pen., privind reducerea pedepsei sub minimul legal special de 2 ani închisoare până la un an închisoare. Din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pedeapsa accesorie va fi limitată la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 8 din C.E.D.O. și jurisprudența dată cu aplicarea acestuia. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. d), raportat la art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului casându-se în parte decizia atacată sub aspectele de netemeinicie arătate. Se vor menține restul dispozițiilor adoptate în apel, inclusiv revocarea beneficiului liberării condiționate în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, astfel încât, în final, inculpatul recurent va executa pedeapsa totală de 2 ani închisoare. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile de judecată în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.V.C. împotriva deciziei penale nr. 202/ A din 20 iulie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează în parte decizia atacată cu privire la individualizarea pedepsei. Face aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și reduce pedeapsa de 2 ani închisoare la un an închisoare. Menține dispoziția privind revocarea beneficiului grațierii condiționate și dispune executarea pedepsei rezultantă de un an închisoare alături de pedeapsa de un an închisoare din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2006.