ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11

din 20 iunie 2005 a Tribunalului Covasna a fost condamnat inculpatul C.N., la 3

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea

nr. 78/2000. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea

pedepsei de 350.000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.

599/1999 a Judecătoriei Sector 4 București și s-a dispus executarea ei alături

de pedeapsa de mai sus astfel că în final execută 3 ani închisoare și 350.000

lei amendă.

S-a dedus din pedeapsa

închisorii perioada reținerii și arestării preventive din 8 februarie 2001 la 1

noiembrie 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpatului S.E. pentru infracțiunile de

fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., de fals

intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., și evaziune fiscală prevăzută de art. 13

din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., prin prescripția

răspunderii penale.

A fost condamnat același

inculpat, la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,

prevăzută de art. 289 C. pen., la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. Pedepsele s-au

contopit cu cea de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

237/2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, a cărei suspendare sub supraveghere a

fost revocată prin sentința penală nr. 250/2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe,

astfel că execută în final pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive a inculpatului de la 28 martie 2001 la 20 aprilie

2001.

A fost condamnat inculpatul

S.S., fost M., la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals

material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Pedepsele s-au contopit în cea mai grea dintre ele, de un an închisoare.

A fost condamnat inculpatul

O.E.G., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. În baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a

executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 237/2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe. Cele două pedepse s-au contopit în

cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și 64 C. pen., pentru toți inculpații.

S-au anulat vizele false

aplicate pe pașapoartele părților vătămate, contractul de vânzare-cumpărare sub

semnătură privată încheiat la 29 august 1996 privind înstrăinarea imobilului

situat în Sf. Gheorghe, jud. Covasna, precum și a contractelor de muncă

înregistrate sub nr. 60.788 și 60.789/2000 la I.T.M. Covasna.

S-a confiscat, în baza art.

257 alin. (2) cu aplicarea art. 256 alin. (2) C. pen., raportat la art. 19 din

Legea nr. 78/2000, de la inculpatul C.N., contravaloarea în lei a sumei de

3.250 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de la data plății.

S-a confiscat, în baza art.

118 lit. d) C. pen., de la inculpatul S.S., suma de 3.250 dolari S.U.A. la

cursul B.N.R. de la data plății.

A obligat pe inculpatul S.E.

să plătească părții civile D.G.F.P. Covasna – A.F.P. Sf. Gheorghe suma de

43.559.400 lei despăgubiri civile.

Au fost obligați inculpații

S.E. și O.E.G. să plătească în solidar părților civile următoarele despăgubiri

civile: către G.N.C. și G.F., 60.522.000 lei echivalent al sumei de 2.100

dolari S.U.A., către E.C., 47.080.242 lei echivalent al 1.278 euro și 1.441.000

lei echivalent al 50 dolari S.U.A., către B.D.E., 34.584.000 lei echivalent al

1.200 dolari S.U.A., către C.M., 47.080.242 lei echivalent al 1.278 euro, către

H.L.R., 57.432.001 lei echivalent al 1.559 euro, către Ș.V., suma de 47.080.242

lei echivalent al 1.278 euro, către L.M., 7.205.000 lei echivalent al 250 dolari

S.U.A., către R.A.T., 7.205.000 lei echivalent al 250 dolari S.U.A., către

V.D., 20.174.000 lei echivalent al 700 dolari S.U.A., către C.M., 31.092.116

lei echivalent al 844 euro, 11.528.000 lei echivalent al 400 dolari S.U.A. și

300.000 lei, către P.V.M., 74.932.000 lei echivalent al 1.300 dolari S.U.A.,

către S.V.N., 37.466.000 lei echivalent al 1.300 dolari S.U.A., către P.C.M.,

37.466.000 lei echivalent al 1.300 dolari S.U.A., către P.F.L. (B.), 37.466.000

lei echivalent al 1.300 dolari S.U.A.

S-a constatat că părțile

vătămate V.E.M. și T.V. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În fapt, s-a reținut că în

22 martie 1996 inculpatul S.E., în calitate de asociat și administrator al SC T.

SRL Sf. Gheorghe, a cumpărat în numele firmei sale, prin contract de

vânzare-cumpărare sub semnătură privată, de la O.G., imobilul situat în Sf.

Gheorghe, județul Covasna, cu suma de 65.000.000 lei, pe care l-a înregistrat

în evidențele contabile ale societății.

La data de 23 mai 1996

inculpatul a vândut imobilul numiților N.L. și N.I., printr-un contract sub

semnătură privată, pentru 85.000.000 lei. Pentru a se sustrage de la plata

taxelor datorate statului în data de 29 august 1996 inculpatul a întocmit în

fals un alt contract pentru același imobil, cumpărător fiind N.L., iar prețul

de 65.000.000 lei. Inculpatul a semnat contractul în numele său, al

cumpărătorului și al martorei B.E.

Acest contract fals a fost

înregistrat de inculpat în evidențele contabile ale societății, fiind trecută

doar suma de 65.000.000 lei ca preț de vânzare. Operațiunea a însemnat

sustragerea sumei de 7.600.000 lei de la plata impozitului pe profit.

Întrucât societatea

inculpatului avea dificultăți financiare, în luna iulie 2000 acesta a

contractat un împrumut de la o persoană fizică, ocazie cu care a cunoscut-o pe

martora A.S. și pe care a convins-o că firma sa poate obține vize pentru

statele din spațiul Schengen pe o perioadă de 6 luni, având nevoie de clienți.

A împuternicit verbal martora să dea anunț în ziarul Transilvania Expres din Brașov

în acest sens, ceea ce aceasta a făcut.

Prin intermediul acesteia,

în toamna 2000, inculpatul a intrat în legătură cu părțile vătămate E.C., C.M.,

H.L.R., S.V., C.M., B.D.E., G.N.C. și G.F. În mod direct au luat legătura cu

inculpatul părțile vătămate P.F.L. (B.), S.V.N., P.C.M., P.V.M., V.E.M.

Acestora inculpatul le-a

promis obținerea vizelor pretinzând pentru fiecare viză 2.500 mărci germane sau

echivalent în dolari S.U.A. De la fiecare a primit jumătate din sumă în

momentul în care i-au înmânat pașapoartele, urmând ca diferența să îi fie

achitată după restituirea lor cu viză.

Părțile vătămate G.N.C. și G.F.

i-au dat inculpatului în august 2000 costul întreg al vizelor, 2.100 dolari S.U.A.

pentru două vize. Pentru a-i asigura de seriozitatea lui inculpatul i-a angajat

fictiv la firma sa SC M. SRL, întocmind contracte de muncă pe care nu le-a

înregistrat în societate, însă le-a depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă

Covasna.

Întrucât firma sa nu avea

posibilitatea de a obține aceste vize, iar părțile vătămate făceau presiuni

asupra lui, inculpatul S.E. a apelat la inculpatul O.E.G., care i l-a prezentat

pe inculpatul S.S. Acesta din urmă a confirmat că poate obține aceste vize. I-a

propus să obțină mai întâi o viză pentru o altă țară după care, în baza ei să

obțină viza de tranzit pentru un stat din spațiul Schengen. S-a angajat că se

va ocupa personal de obținerea vizelor urmând să obțină 1.300 dolari S.U.A.

pentru fiecare viză, primind 13 pașapoarte. Cu acestea, în luna decembrie 2000,

inculpatul S.S. s-a deplasat la Ambasada Indiei din București și a completat 13

cereri pentru obținerea vizei în numele părților vătămate semnând cu numele

acestora. A obținut pentru fiecare o viză valabilă în perioada 11 decembrie 2000

– 10 martie 2001 după care nu s-a mai ocupat de obținerea vizelor de tranzit.

În schimbul obținerii

acestor vize pentru India inculpatul S.S. a obținut de la inculpatul S.E., prin

intermediul inculpatului O.E.G., câte 250 dolari S.U.A. pentru fiecare viză,

adică 3.250 dolari S.U.A.

Inculpatul S.E. a luat

pașapoartele de la inculpatul S.S., fiind presat de părțile vătămate, și a

căutat din nou o persoană care să rezolve obținerea vizelor dorite, promițând

părților vătămate că vor avea pașapoartele cel târziu în ianuarie 2001, pentru

a le întări convingerea că totul se va rezolva inculpatul S.E. le-a vizitat la

domiciliu pe părțile vătămate G., însoțit de inculpatul O.E.G. care s-a

prezentat ca fiind angajat al unei ambasade.

Inculpatul O.E.G. i-a spus

inculpatului S.E. că într-un ziar din București a apărut anunțul unei persoane

care intermediază obținerea de vize pentru spațiul Schengen.

La începutul lunii ianuarie

2001 inculpatul O.E.G. a luat legătura telefonic cu acea persoană, inculpatul C.N.,

cu care s-a întâlnit la București în Parcul Cotroceni, fiind însoțit de

inculpatul S.E. Împreună s-au deplasat la locuința lui C.N. și i-a asigurat că

va obține foarte repede aceste vize și le-a creat convingerea că poate face

acest lucru.

Inculpatul C.N. a solicitat

câte 1.100 dolari S.U.A. pentru fiecare viză, condiție cu care inculpații S.E.

și O.E.G. au fost de acord și i-au remis cele 13 pașapoarte și 250 dolari S.U.A.

pentru fiecare, urmând ca diferența să fie plătită la obținerea vizelor.

După câteva zile inculpatul C.N.

l-a anunțat pe inculpatul O.E.G. că se pot duce după pașapoarte. Acesta și

inculpatul S.E. s-au deplasat la București și, pentru că nu aveau bani, au

chemat și o parte din părțile vătămate pentru a aduce banii necesari plății

vizelor. Inculpatul S.E. a primit 300 dolari S.U.A. de la P.F.L., S.V.N., P.C.M.,

400 dolari S.U.A. de la C.M., 600 dolari S.U.A. de la P.V.M. și V.E.M., 500 dolari

S.U.A. de la V.D. și T.V. Cu suma de 2.400 dolari S.U.A. inculpatul S.E. a

intrat în locuința inculpatului C.N. și a revenit în 15 minute cu pașapoartele

pe care erau aplicate vizele Schengen și pe care le-a distribuit celor

prezenți.

A doua zi părțile vătămate,

verificând vizele, au realizat că sunt false și au fost sesizate organele de

poliție.

Împotriva hotărârii a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și a solicitat

înlăturarea din pedeapsa accesorie aplicată inculpaților S.E., S.S., C.N. și

O.E.G. a dispozițiilor art. 64 lit. d) C. pen., majorarea pedepselor aplicate

acestor inculpați. S-a mai solicitat reținerea alin. (3) al art. 215 C. pen.,

în încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina

inculpatului S.E. S-a mai criticat că instanța de fond nu a dat eficiență

dispozițiilor art. 61 C. pen., pentru inculpatul S.S., care în prezent se

numește N.

Inculpatul C.N. a solicitat

în apelul declarat reducerea pedepsei aplicate și aplicarea art. 86

1

C. pen.

Inculpatul O.E.G. a

solicitat în apelul declarat achitarea sa în temeiul art. 12 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pentru infracțiunea de

înșelăciune. El realiza activitate de operator turism și nu a avut

reprezentarea a ceea ce se întâmpla. Când a realizat că pe pașapoarte sunt

aplicate vize false a sesizat organele de poliție.

Inculpatul S.S., în prezent

N., a declarat apel și a solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) și de art. 291 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. A solicitat achitarea sa, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât

lipsește intenția de a săvârși infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată. A avut consimțământul părților vătămate de a cere viză și nu a dorit

să le producă consecințe juridice negative acestora. Faptul că a semnat pentru

ele cererile de viză era o consecință a împuternicirii lor.

Instanța de apel a apreciat

că solicitarea inculpatului O.E.G. de a fi achitat nu este fondată, nefiind

susținută de probele administrate.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul S.E. s-a constatat fondată

cererea parchetului de a se reține și dispozițiile alin. (3) ale art. 215 C.

pen., întrucât inducerea și menținerea în eroare a părților vătămate s-a realizat

cu prilejul încheierii și executării unui contract, a unei convenții între

părți.

De asemenea, tot fondată s-a

apreciat și solicitarea inculpatului N.S.I. de a fi schimbată încadrarea

juridică a faptelor sale din câte o infracțiune prevăzută de art. 288 alin. (1)

C. pen. și de art. 291 C. pen., în câte o infracțiune prevăzută de art. 290 C.

pen.

Prin urmare, prin decizia

penală nr. 144 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis

apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul N.S.I.

(fost S.S., fost M.) împotriva sentinței penale nr. 11 din 10 februarie 2005,

pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr. 751/2003, pe care o

desființează sub aspectul conținutului pedepselor accesorii aplicate inculpaților,

încadrării juridice dată infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina

inculpatului S.E., precum și faptelor reținute în sarcina inculpatului N.S.I.

(fost S.S., fost M.) și sub aspectul aplicării art. 61 C. pen., față de acest

inculpat.

Rejudecând cauza în aceste

limite:

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei de înșelăciune comisă de

inculpatul S.E. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 214 alin. (1)

și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., în infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 42 C. pen., menținând pedeapsa aplicată de prima instanță.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina

inculpatului N.S.I. (fost S.S., fost M.) din infracțiunile prevăzute și

pedepsite de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și, art.

291 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și, a art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută

și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în

baza căruia condamnă acest inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 61 C. pen.,

menține liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2898/2001 a Judecătoriei Bacău.

În baza art. 357 C. proc.

pen., interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și

e) C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

Respinge apelurile formulate

de inculpații C.N. și O.E.G. împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 189 C. proc.

pen., onorariul apărătorului din oficiu asigurat inculpatului S.E., în sumă de

150 lei RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se plătește

Baroului Brașov, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., obligă apelanții C.N. și O.E.G. să plătească statului câte 360

lei RON fiecare cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În baza art. 192 alin. (3)

C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 150

lei RON, rămân în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații C.N.,

O.E.G. și N.S.I.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., motivând că pedepsele aplicate inculpaților nu corespund

criteriilor generale de individualizare și solicitând majorarea acestora.

În ședința publică din 19

ianuarie 2007, reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a extins motivele de recurs, invocând oral și cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., arătând că la judecata în fond

completul de judecată a fost greșit compus, din doi judecători, astfel că se

impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima

instanță.

Inculpatul C.N. a invocat,

în principal, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât în dosarul cauzei nu există nici o

probă care să conducă la stabilirea vinovăției acestuia. În subsidiar, a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând reducerea pedepsei.

Inculpații recurenți O.E.G.

și N.S.I. au solicitat redozarea pedepselor aplicate, în temeiul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

hotărârile pronunțate în cauză, apreciază ca fiind fondat motivul de recurs

dezvoltat oral de reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

3 C. proc. pen. (greșita compunere a instanței la judecata în fond a cauzei).

Este de observat că

hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 10 februarie 2005,

anterior modificărilor art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară prin Legea nr. 247/2005.

Cu toate acestea, instanța

de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr.

78/2000 potrivit cărora (pentru cauze judecate anterior Legii nr. 247/2005) la

judecătorii, tribunale și curțile de apel, pentru judecarea în primă instanță a

infracțiunilor de corupție și a celor asimilate acestora, completele de

judecată erau formate din doi judecători.

Legea nr. 78/2000 se aplică

numai anumitor categorii de persoane, care îndeplinesc o funcție publică,

participă la luarea unor decizii sau le pot influența, exercita atribuții de

control, acordă sau realizează și controlează asistența specializată, participă

sau influențează deciziile luate, dețin o funcție de conducere într-un partid,

sindicat, organizație patronală, asociații fără scop lucrativ sau fundație.

Prin art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000 s-au inclus în categoria infracțiunilor de corupție și cea

prevăzută de art. 257 C. pen., reținută în sarcina inculpatului C.N., dar

condiționat de săvârșirea ei de către una din persoanele menționate la alin.

(1) și (2), iar prin art. 8 se precizează că dispozițiile art. 254 – art. 257

C. pen., vizează și alte categorii de persoane.

Legea nr. 161/2003 nu a

modificat categoriile de persoane prevăzute în Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, judecarea în

primă instanță de complete specializate, în compunere de doi judecători,

anterior modificării Legii nr. 304/2004 prin Legea nr. 247/2005, viza numai

faptele de corupție sau cele asimilate acestora, comise de anumite categorii de

persoane. În celelalte cazuri, regulile procesuale, inclusiv în ceea ce

privește compunerea completelor de judecată, erau cele de drept comun.

În prezenta cauză inculpatul

C.N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257

C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și (6) din Legea nr. 78/2000, era fără

ocupație și loc de muncă, astfel că nu făcea parte din categoria persoanelor

vizate de Legea nr. 78/2000.

În consecință, compunerea

completului de judecată la prima instanță trebuia să fie dintr-un singur

judecător, și, nu din doi judecători.

Judecând în complet de doi

judecători, Tribunalul Covasna a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate

absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În aceste condiții, Înalta

Curte va casa ambele hotărâri pronunțate și va trimite cauza spre rejudecare la

prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c)

C. proc. pen., soluție ce nu mai impune examinarea celorlalte motive de recurs

invocate de recurenți, acestea urmând să fie avute în vedere cu prilejul

rejudecării.

Cheltuielile judiciare,

conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., rămân în sarcina statului, onorariile

apărătorilor din oficiu urmând a fi plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații C.N., O.E.G. și

N.S.I. împotriva deciziei penale nr. 144/ AP din 11 mai 2006 a Curții de Apel

Brașov.

Casează hotărârea atacată,

precum și sentința penală nr. 11 din 10 februarie 2005 a Tribunalului Covasna.

Trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Covasna.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a inculpaților O.E.G., N.S.I. Silviu Ionel și S.E., în sumă de câte

150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2007.