ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1592/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 293

din 17 septembrie 2007, Tribunalul Harghita l-a condamnat pe inculpatul Ț.D.,

la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o

îmbibație alcoolică care depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 79 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de

încercare de 3 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

83 C. pen.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, evaluând probatoriul administrat la urmărirea penală cât și

în faza cercetării judecătorești a reținut ca situație de fapt următoarele:

În seara zilei de 17 august

2005, inculpatul aflat la volanul autoturismului său personal, a circulat pe

raza municipiului Miercurea Ciuc. Ajungând în intersecția aflată în apropierea

sediului poliției, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Dacia

Solenza condusă de B.R., intrând în coliziune cu acesta.

După impact, inculpatul și-a

continuat drumul, oprind autoturismul în parcarea situată în fața Poliției

Județene.

Conducătorul celuilalt

autoturism s-a oprit la locul impactului deplasându-se, pe jos, spre

autoturismul condus de inculpat, unde a constatat prezența acestuia din urmă în

mașină, vorbind la telefonul mobil.

Întrucât inculpatul nu a

răspuns interpelării martorului B.R., acesta s-a dus în sediul poliției,

revenind după circa 10 minute însoțit de un echipaj, în parcare unde l-a găsit

pe inculpat în compania prietenei sale, martora M.K.

Inculpatul a fost condus

pentru recoltarea probelor biologice constatându-se că prezenta alcoolemie de

1,25 %o la prima probă și 1,15 %o la a doua probă.

Fapta, descrisă nu a fost

recunoscută de inculpat, care a pretins permanent în cursul procesului că nu a

condus autoturismul, la volan în momentul coliziunii fiind martora M.K.,

situație contrazisă de declarația martorei dată la urmărirea penală.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, susținând că printr-o interpretare greșită a

probelor s-a reținut vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost

trimis în judecată.

Astfel, în opinia sa în mod

nelegal, au fost apreciate subiective, nesincere declarațiile martorilor D.S.,

A.E., M.R., M.A.A., ce confirmă că în acea seară autoturismul Matiz

proprietatea inculpatului a fost condus de M.K.

În plus, inculpatul invocă

numeroase contradicții ce pot fi sesizate în conținutul declarațiilor

martorilor B.R., B.I., privitoare la durata timpului scurs între momentul

sesizării organelor de poliție și deplasarea făcută în locul unde inculpatul

parcase autoturismul și unde a fost găsit în compania martorei M.K.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 108/ A

din 30 noiembrie 2007, a respins apelul inculpatului constatând legală și

temeinică hotărârea instanței de fond.

Probatoriul administrat a

fost interpretat corect, stabilindu-se în același mod vinovăția inculpatului

pentru infracțiunea cu judecarea căreia a fost investită.

Declarațiile martorilor

propuși în apărare de inculpat, au fost înlăturate ca nesincere, de natură a

dovedi o situație care nu corespunde realității și a absolvi inculpatul de

răspundere penală pentru infracțiunea comisă.

Convingătoare în sensul

săvârșirii infracțiunii reținută în sarcina inculpatului sunt atât declarațiile

martorului B.R. care a relatat constant detalii în care s-a produs coliziunea,

identificându-l pe inculpat ca fiind persoana care conducea autoturismul.

În plus instanța de apel,

explică în mod pertinent comportamentul martorei M.K. concubina inculpatului.

Astfel, după ce în prima declarație relatează că nu a condus autoturismul

inculpatului față de susținerile inculpatului și ale martorilor ascultați în

apărare, care o indică drept persoana aflată la volan în momentul coliziunii,

apare nefirească atitudinea martorei de a nu reclama atitudinea „abuzivă” a

lucrătorului de poliție care a „influențat-o” în sensul de a da declarații care

nu exprimă realitatea.

În termen legal, inculpatul

a declarat recurs, reiterând criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii și

solicită ca urmare reevaluării materialului probator, să se dispună achitarea

sa cu motivarea că nu a săvârșit infracțiunea.

Recursul inculpatului este

fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate. Atât instanța de

fond, cât și cea de apel, au interpretat probele judicios, reținând vinovăția

inculpatului legal, motivat și temeinic, acestea au înlăturat apărările

invocate de inculpat stabilind succesiunea în timp a evenimentului rutier,

urmare căruia inculpatului i s-au recoltat probe biologice în baza cărora s-a

stabilit alcoolemia.

Faptul că inculpatul

condusese autoturismul sub influența alcoolului explică atitudinea acestuia,

ulterioară momentului coliziunii, respectiv continuarea deplasării, parcarea

mașinii în curtea I.P.J. Harghita, refuzul de a discuta cu martorul B.R.

În situația prezentată de

inculpat, comportamentul firesc față de calitatea sa de lucrător de poliție,

era să oprească autoturismul până la sosirea echipajului poliției rutiere, să

explice circumstanțele producerii coliziunii, lucru care nu s-a întâmplat,

evident în încercarea de a ascunde starea în care circulase.

Concluzionând, fapta a fost

săvârșită de inculpat, însă față de împrejurarea că de la data comiterii au

trecut aproximativ 3 ani, timp în care inculpatul a avut o conduită

profesională apreciată în colectivul din care face parte, agent de poliție

I.P.J. Harghita, în comunitatea în care-și desfășoară efectiv activitatea,

orașul Băile Tușnad, nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Pe cale de consecință,

recursul va fi admis conform art. 385

15

alin. (4) C. proc. pen., și

dispunându-se achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. b)

1

și 18

1

C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen.,

i se va aplica o amendă administrativă în cuantum de 10.000.000 ROL (actual

1000 RON).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat Ț.D. împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 30 noiembrie

2007 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală atacată nr. 293 din 17 septembrie 2007 a

Tribunalului Harghita și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., achită pe inculpatul Ț.D. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 18

1

alin.

(3) C. pen., cu referire la art. 91 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C.

pen., aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 10.000.000 ROL

(actual 1000 RON).

În baza art. 192 pct. 1 lit.

d) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 mai 2008.