ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1592/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 293 din 17 septembrie 2007, Tribunalul Harghita l-a condamnat pe inculpatul Ț.D., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, evaluând probatoriul administrat la urmărirea penală cât și în faza cercetării judecătorești a reținut ca situație de fapt următoarele: În seara zilei de 17 august 2005, inculpatul aflat la volanul autoturismului său personal, a circulat pe raza municipiului Miercurea Ciuc.

Ajungând în intersecția aflată în apropierea sediului poliției, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Dacia Solenza condusă de B.R., intrând în coliziune cu acesta. După impact, inculpatul și-a continuat drumul, oprind autoturismul în parcarea situată în fața Poliției Județene. Conducătorul celuilalt autoturism s-a oprit la locul impactului deplasându-se, pe jos, spre autoturismul condus de inculpat, unde a constatat prezența acestuia din urmă în mașină, vorbind la telefonul mobil. Întrucât inculpatul nu a răspuns interpelării martorului B.R., acesta s-a dus în sediul poliției, revenind după circa 10 minute însoțit de un echipaj, în parcare unde l-a găsit pe inculpat în compania prietenei sale, martora M.K.

Inculpatul a fost condus pentru recoltarea probelor biologice constatându-se că prezenta alcoolemie de 1,25 %o la prima probă și 1,15 %o la a doua probă. Fapta, descrisă nu a fost recunoscută de inculpat, care a pretins permanent în cursul procesului că nu a condus autoturismul, la volan în momentul coliziunii fiind martora M.K., situație contrazisă de declarația martorei dată la urmărirea penală. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, susținând că printr-o interpretare greșită a probelor s-a reținut vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, în opinia sa în mod nelegal, au fost apreciate subiective, nesincere declarațiile martorilor D.S., A.E., M.R., M.A.A., ce confirmă că în acea seară autoturismul Matiz proprietatea inculpatului a fost condus de M.K.

În plus, inculpatul invocă numeroase contradicții ce pot fi sesizate în conținutul declarațiilor martorilor B.R., B.I., privitoare la durata timpului scurs între momentul sesizării organelor de poliție și deplasarea făcută în locul unde inculpatul parcase autoturismul și unde a fost găsit în compania martorei M.K. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 108/ A din 30 noiembrie 2007, a respins apelul inculpatului constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond. Probatoriul administrat a fost interpretat corect, stabilindu-se în același mod vinovăția inculpatului pentru infracțiunea cu judecarea căreia a fost investită.

Declarațiile martorilor propuși în apărare de inculpat, au fost înlăturate ca nesincere, de natură a dovedi o situație care nu corespunde realității și a absolvi inculpatul de răspundere penală pentru infracțiunea comisă. Convingătoare în sensul săvârșirii infracțiunii reținută în sarcina inculpatului sunt atât declarațiile martorului B.R. care a relatat constant detalii în care s-a produs coliziunea, identificându-l pe inculpat ca fiind persoana care conducea autoturismul. În plus instanța de apel, explică în mod pertinent comportamentul martorei M.K. concubina inculpatului.

Astfel, după ce în prima declarație relatează că nu a condus autoturismul inculpatului față de susținerile inculpatului și ale martorilor ascultați în apărare, care o indică drept persoana aflată la volan în momentul coliziunii, apare nefirească atitudinea martorei de a nu reclama atitudinea „abuzivă” a lucrătorului de poliție care a „influențat-o” în sensul de a da declarații care nu exprimă realitatea. În termen legal, inculpatul a declarat recurs, reiterând criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii și solicită ca urmare reevaluării materialului probator, să se dispună achitarea sa cu motivarea că nu a săvârșit infracțiunea. Recursul inculpatului este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate.

Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au interpretat probele judicios, reținând vinovăția inculpatului legal, motivat și temeinic, acestea au înlăturat apărările invocate de inculpat stabilind succesiunea în timp a evenimentului rutier, urmare căruia inculpatului i s-au recoltat probe biologice în baza cărora s-a stabilit alcoolemia. Faptul că inculpatul condusese autoturismul sub influența alcoolului explică atitudinea acestuia, ulterioară momentului coliziunii, respectiv continuarea deplasării, parcarea mașinii în curtea I.P.J. Harghita, refuzul de a discuta cu martorul B.R. În situația prezentată de inculpat, comportamentul firesc față de calitatea sa de lucrător de poliție, era să oprească autoturismul până la sosirea echipajului poliției rutiere, să explice circumstanțele producerii coliziunii, lucru care nu s-a întâmplat, evident în încercarea de a ascunde starea în care circulase.

Concluzionând, fapta a fost săvârșită de inculpat, însă față de împrejurarea că de la data comiterii au trecut aproximativ 3 ani, timp în care inculpatul a avut o conduită profesională apreciată în colectivul din care face parte, agent de poliție I.P.J. Harghita, în comunitatea în care-și desfășoară efectiv activitatea, orașul Băile Tușnad, nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Pe cale de consecință, recursul va fi admis conform art. 385 15 alin. (4) C. proc. pen., și dispunându-se achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 și 18 1 C. pen. În temeiul art. 91 C. pen., i se va aplica o amendă administrativă în cuantum de 10.000.000 ROL (actual 1000 RON).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat Ț.D. împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală atacată nr. 293 din 17 septembrie 2007 a Tribunalului Harghita și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., achită pe inculpatul Ț.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 91 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen., aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 10.000.000 ROL (actual 1000 RON).

În baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2008.