ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1234/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 343 din 10

septembrie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul T.I. la 17 ani

închisoare și 6 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile civile prevăzute de art. 64 C. pen. și anume: dreptul de a alege și

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a

ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a

folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii; drepturile părintești;

dreptul de a fi tutore sau curator, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 21 noiembrie

2001 la zi.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli

judiciare statului, din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariu pentru

apărătorul desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, s-a dispus a fi

avansat Baroului Brăila, din fondul Ministerului Justiției; suma de 150.000

lei, cu același titlu s-a dispus a fi avansată Baroului Galați din același

fond; suma de 2.325.000 lei reprezintă contravaloarea raportului de constatare

medico-legală nr. 251/A/2001; suma de 130.000 lei reprezentând contravaloarea

avizului E 2/363/2002 din 6 februarie 2002, întocmit de Institutul de Medicină

Legală „Mina Minovici” București; suma de 520.000 lei reprezentând

contravaloarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/15173/2001

din 8 februarie 2002.

S-a reținut că, inculpatul T.I. a

fost căsătorit cu victima T.P. și au locuit în același imobil cu martora T.I.,

care este mama inculpatului.

Atât inculpatul, cât și victima

aveau viciul beției. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între aceștia,

în mod repetat s-au creat stări conflictuale în cadrul cărora inculpatul se

manifesta violent.

În ziua de 19 noiembrie 2001, către

seară, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, cei doi au început să se

certe, motivul fiind acela că victima T.P., în timp ce se ocupa cu treburi

gospodărești a căzut și s-a lovit la un genunchi.

În acest timp, T.I. se afla în casă

și a auzit cum cei doi se certau. La un moment dat, aceasta a perceput cum

victima, fiind lovită de către inculpat s-a exprimat către acesta „Dă mă! Dă!”.

Inculpatul a continuat să lovească

victima, în mai multe reprize, între orele 16,00 și 20,00, după care victima a

intrat în casă și s-a culcat în același pat cu T.I. La venirea în casă, martora

a observat că victima prezenta echimoze pe față și sânge pe mâini, se simțea

rău și respira greu.

În ziua următoare, în jurul orei

5,00, inculpatul T.I. a intrat în camera unde se aflau cele două și le-a trezit

din somn.

I-a cerut victimei să iasă în curte

la muncă, dar aceasta nu s-a putut da jos din pat, motiv pentru care a tras-o

jos și a început să o lovească cu picioarele și s-a trântit peste corpul ei.

După

încetarea acțiunii violente exercitate asupra ei, inculpatul a părăsit

încăperea. La scurt timp, martora a constatat că victima nu mai respiră.

Revenind în cameră, inculpatul a ridicat-o în pat pe mama sa, care fusese dată

jos de el în timpul acțiunii violente exercitată asupra victimei, apoi a

părăsit locuința, lăsând ușa camerei deschisă.

Spre

seară, și-a făcut apariția martora N.E., vecină, care văzând starea în care se

afla victima, a sesizat organul de urmărire penală, care a procedat la

efectuarea de cercetări.

Din

raportul de constatare medico-legală nr. 251/ A din 3 decembrie 2001 al

Serviciului Județean de Medicină Legală Brăila, rezultă că moartea victimei a

fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui

politraumatism cu numeroase plăgi contuze, echimoze întinse multiple cu

hematoame difuze masive profunde subjacente, fractură a calotei craniului,

hemoragie meningee, fractură a cartilajului tirodinian, fractură de metacorp și

fractură complexă a cutiei toracice cu rupturi pulmonare și hemotorax masiv, la

o persoană cu steatoză hepatică și particularități constituționale (grilaj

costal gracil).

Leziunile

constatate sunt produse prin lovire activă, repetată, cu corpuri dure (pumn,

picior și un corp dur de formă alungită), cădere pe un plan dur și comprimare

(cu piciorul sau genunchiul) în timp ce victima s-a aflat în poziție de clinostatism.

Leziunile

sunt direct mortale, steatoza hepatică favorizând extinderea leziunilor

hemoragice, iar particularitățile constituționale (grilajul costal gracil)

favorizând instalarea și extinderea fracturilor de la nivelul cutiei toracice.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate în

sensul că, în mod greșit a fost condamnat, deoarece nu se face vinovat de

comiterea faptei.

Apărătorul

inculpatului a susținut că probele administrate în cauză demonstrează că la

comiterea faptei a avut o culpă și victima.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr. 584 din 31 octombrie 2002, a respins ca

nefondat apelul inculpatului, a dedus detenția preventivă de la 21 noiembrie

2001, la zi și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

S-a

dispus ca onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de

300.000 lei să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a

solicitat, în principal, achitarea sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul

este nefondat.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului T.I., în

săvârșirea la 19 noiembrie 2001 a infracțiunii de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin.

(1) lit. a) C. pen., asupra victimei T.P.

Astfel

este dovedit, în baza declarațiilor date de martora T.I., dată în prezența

martorilor asistenți T.S. și T.S. că, inculpatul își bătea soția, în mod

repetat, iar în ziua de 19 noiembrie 2001, a bătut-o în mai multe rânduri, cu

corpuri dure, declarații care se coroborează cu constatările raportului de

constatare medico-legală.

Având

în vedere aceste probe, în mod corect instanțele au condamnat pe inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Stabilită

fiind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă

just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și

proporțională cu pericolul social al faptei comise.

Pentru

aceste considerente criticile fiind nefondate și neconstatându-se nici alte

motive de casare, urmare examinării din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., a hotărârilor recurate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge ca

nefondat.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, onorariul pentru apărarea

din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Totodată,

se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 584 din 31 octombrie

2002 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 noiembrie 2001, la 21 martie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2003.