ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3118/2004

HOTĂRÂRE

08.06.2004

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3118/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin sentința nr. 25 din 23 martie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.M. împotriva rezoluției procurorului, dispusă în dosarul penal nr. 242/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu obligarea petentului la plata sumei de 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt, că petentul în noaptea de 9 august 2002, fiind în stare de ebrietate, s-a certat cu soția sa, M.P., care în final a anunțat organele de poliție.

Un echipaj format din N.D. și M.A., agenți principali ai Poliției municipiului Tulcea, birou-ordine publică, s-a deplasat la domiciliul celor doi soți, invitându-l pe M.M. la sediul poliției.

Petentul a avut un comportament injurios atât față de cei doi agenți de poliție, cât și față de inspectorul B.M. și plutonierul adjutant șef L.S., la sediul poliției, fapt pentru care a fost sancționat contravențional în baza Legii nr. 61/1991.

Petentul a susținut că a fost agresat de către cei patru lucrători de poliție, leziunile corporale produse fiind consemnate în Certificatul medico-legal nr. 534 din 12 august 2002 de către medicul legist care l-a examinat.

Respingând plângerea, instanța a reținut, din coroborarea probelor, rezultând din declarațiile martorilor M.P., T.L. și P.M. că, în noaptea respectivă a avut loc un incident familial destul de grav, deoarece petentul aflat într-o stare avansată de ebrietate nu i-a permis soției sale să intre în apartament, aceasta chemând în ajutor pe tatăl său și pe concubinul surorii sale.

Instanța a reținut, totodată, că, nici una dintre persoanele audiate nu confirmă faptul reclamat de M.M., și anume că a fost molestat fizic de către cei patru lucrători de poliție, situație în care, rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M., N.D., M.A. și L.S., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe M.M. a declarat recurs, în termen legal, prin care a o consideră netemeinică, deoarece nici organele de urmărire penală și nici instanța nu au administrat toate probele pentru a lămuri cauza sub toate aspectele.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivul de recurs invocat, Înalta Curtea constată în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, că acesta nu este fondat, urmând a fi respins.

În acest sens, organele de urmărire penală au audiat toate persoanele care au fost de față la derularea conflictului dintre petent și soția sa, precum și la cel dintre el și organele de poliție, cărora s-a opus cu violență (a dat cu picioarele în autoturismul cu care acestea au sosit la locuința petentului) de a le urma la secția de poliție pentru a da explicațiile ce se impuneau în legătură cu scandalul provocat la domiciliul său.

M.M. a susținut că leziunile constatate de medicul legist i-au fost provocate de către polițiști, însă această împrejurare nu rezultă din probele dispuse și administrate de către organul de urmărire penală, nefiind elemente care să ateste că a fost agresat de către aceștia, situație în care plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiților B.M., N.D., M.A. și L.S., pentru infracțiunea de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., a fost corect respinsă ca neîntemeiată.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul M.M. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.