ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5157/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 111 din 16

aprilie 2003, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul L.D.I. la 2 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 și

art. 76 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a

luat act că paguba a fost reparată prin restituire.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că la 30 ianuarie 2002, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată C.A.,

în centrul orașului Gura Humorului, a prins-o de mână și i-a smuls de pe umăr

poșeta din care și-a însușit suma de 50.000 lei și carnetul de identitate.

Prin decizia penală nr. 212 din 14

iulie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul inculpatului

care a cerut achitarea.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care a cerut reducerea pedepsei, motiv de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul a comis o infracțiune de

tâlhărie în formă agravată și în stare de recidivă pentru care legea prevede

pedeapsa de la 5 la 20 de ani la care se poate adăuga spor de 10 ani.

În cursul procesului penal inculpatul

a avut o conduită nesinceră, n-a recunoscut fapta deși a fost găsit cu actul

furat în buzunar. Cu toate acestea față de inculpat s-a făcut aplicarea art. 74

C. pen., referitoare la circumstanțele atenuante și pedeapsa i-a fost redusă

sub minimul prevăzut de lege. Ori mai accentuata reducere a pedepsei ar fi

nelegală și netemeinică, deoarece prin aceasta s-ar încălca dispozițiile legale

cu privire la individualizarea pedepsei și cu privire la scopul pedepsei

prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art.

385

15

pct.

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul inculpatului pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

Se va computa prevenția din durata pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul L.D.I. împotriva deciziei penale nr. 212 din 14 iulie 2003 a Curții

de Apel Suceava, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii de o zi din data de 30 ianuarie 2002.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 noiembrie 2003.