ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3280/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1097 din 12

noiembrie 2002 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul N.M.A. la 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-a luat act că

partea vătămată P.I. nu s-a constituit parte civilă și s-a confiscat de la

inculpat în folosul statului suma de 2.600.000 lei.

Instanța a reținut în fapt că în

ziua de 21 iunie 2002 inculpatul a smuls din mâna părții vătămate P.I. un

portofel ce conținea diferite obiecte și suma de 2.600.000 lei. Inculpatul a

recunoscut fapta comisă arătând că este consumator de droguri pe care le

procură de la partea vătămată, dar în acea zi partea vătămată a refuzat să-i

mai dea heroină motivând că inculpatul nu are bani să i-o plătească.

Apelurile declarate în cauză de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpat au fost admise, în

sensul că s-a corectat eroarea materială existentă în dispozitivul sentinței,

prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (3) lit. c) C. pen., în loc de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.,

încadrare care este menționată atât în motivarea sentinței, cât și în minută.

S-au menținut pedepsele aplicate și celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei instanței de apel

inculpatul a declarat recurs solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul nu este fondat.

Infracțiunea de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în urma modificării textului prin Legea

nr. 169 din 18 aprilie 2002, este pedepsită de lege cu închisoare de la 5 la 20

ani.

Aplicându-se inculpatului a pedeapsă

de 3 ani închisoare sub limita minimă prevăzută de lege, prin reținerea circumstanțelor

atenuante, instanțele au ținut seama de lipsa antecedentelor penale, de

sinceritatea și regretul manifestate de inculpat, dar și de pericolul social

ridicat al infracțiunii de tâlhărie comisă.

Se constată deci, că s-a făcut o

corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și că nu există temeiuri de micșorare a pedepsei.

Urmează, în consecință să se

respingă recursul declarat de inculpat, care va fi obligat să plătească

cheltuielile judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.M.A. împotriva deciziei penale nr. 64 din 14 februarie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 17 iulie 2002 la 4 iulie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2003.