ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3280/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1097 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul N.M.A. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-a luat act că partea vătămată P.I. nu s-a constituit parte civilă și s-a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 2.600.000 lei. Instanța a reținut în fapt că în ziua de 21 iunie 2002 inculpatul a smuls din mâna părții vătămate P.I. un portofel ce conținea diferite obiecte și suma de 2.600.000 lei.

Inculpatul a recunoscut fapta comisă arătând că este consumator de droguri pe care le procură de la partea vătămată, dar în acea zi partea vătămată a refuzat să-i mai dea heroină motivând că inculpatul nu are bani să i-o plătească. Apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpat au fost admise, în sensul că s-a corectat eroarea materială existentă în dispozitivul sentinței, prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. c) C. pen., în loc de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., încadrare care este menționată atât în motivarea sentinței, cât și în minută. S-au menținut pedepsele aplicate și celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei instanței de apel inculpatul a declarat recurs solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. Infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în urma modificării textului prin Legea nr. 169 din 18 aprilie 2002, este pedepsită de lege cu închisoare de la 5 la 20 ani. Aplicându-se inculpatului a pedeapsă de 3 ani închisoare sub limita minimă prevăzută de lege, prin reținerea circumstanțelor atenuante, instanțele au ținut seama de lipsa antecedentelor penale, de sinceritatea și regretul manifestate de inculpat, dar și de pericolul social ridicat al infracțiunii de tâlhărie comisă. Se constată deci, că s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și că nu există temeiuri de micșorare a pedepsei. Urmează, în consecință să se respingă recursul declarat de inculpat, care va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.A. împotriva deciziei penale nr. 64 din 14 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 17 iulie 2002 la 4 iulie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2003.