ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 322/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 17

ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat, printre

alții, pe inculpații:

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 67 C.

pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza dispozițiilor art. 17 din

Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpat, a sumei de 3.830.000 lei consemnată la C.E.C., A.V. la data de 23

octombrie 2001;

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza dispozițiilor art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat, a sumelor de 2.765 dolari S.U.A., consemnată la B.N.R.,

SMB la 22 octombrie 2001 și, respectiv, 18.450.000 lei consemnată la C.E.C., filiala

sectorului 4 București, la 17 octombrie 2001;

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza dispozițiilor art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat, a 13,63 gr. heroină în amestec cu cofeină, din care

au rămas 13,40 gr. sigilate sub sigiliul M.I.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța

a reținut următoarea situație de fapt:

În a doua jumătate a anului 2001, organele

abilitate din Biroul de Combatere a Crimei Organizate, având indicii că numitul

C.M., traficant de heroină, vinde acest drog, i-au surprins în flagrant pe I.D.,

C.M. și P.G., efectuând o tranzacție cu o asemenea substanță.

Astfel, la data de 14 octombrie

2001, deplasându-se cu un autoturism în zona străzii Baicului din sectorul 2 al

capitalei, cei trei inculpați au fost surprinși, când C.M. i-a vândut lui I.D.

heroină cu cofeină în cantitate de 13,63 gr. Percheziția corporală efectuată a

relevat drogul existent la I.D. și sumele de 18.450.000 lei și 2.785 dolari

S.U.A., la P.G., iar la C.M. suma de 3.800.00 lei.

Anterior datei menționate, R.T.L. și

P.V., coinculpați în cauză, au declarat că fiind consumatori de droguri,

cumpărau doze de heroină de la C.M., pe care l-au identificat, la 10 octombrie

2001 ei fiind surprinși în flagrant când plăteau celui menționat, doza predată

de acesta din urmă.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri toți cei 3 inculpați, motivele invocate fiind netemeinicia pedepselor

aplicate și greșita confiscare a sumelor de bani în ce-i privește pe C.M. și P.G.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 146 din 18

martie 2003 a admis apelurile declarate, a desființat sentința și rejudecând, a

redus pedeapsa aplicată inculpatului C.M., de la 11 ani închisoare la 6 ani

închisoare, prin reținerea aplicării art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) din același cod, pe perioada de 3 ani.

S-a înlăturat aplicarea art. 67 C.

pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen.,

dispunându-se restituirea, către inculpatul C.M., a sumei de 3.830.000 lei.

Privind pe inculpatul P.G., s-a

redus pedeapsa de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare, prin reținerea

aplicării art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) din același cod, pe perioada de 3 ani.

În baza dispozițiilor art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la acest din urmă inculpat, a sumei 6.000.000 lei și restituirea

sumelor de 2.765 dolari S.U.A. și 12.450.000 lei.

Privind pe inculpatul I.D., s-a

redus pedeapsa de la 5 ani închisoare, la 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Prin hotărâre, s-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații

C.M. și P.G.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a invocat ca motiv de recurs cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport de prevederile art. 72 C. pen.

Inculpații C.M. și P.G., nu și-au

motivat recursurile declarate împotriva deciziei pronunțată de instanța de

apel.

Recursul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București nu este fondat.

Instanța de apel, în concordanță cu

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen.,

orientându-se la pedepsele de 6 ani închisoare, pentru inculpatul C.M., 5 ani

închisoare pentru inculpatul P.G. și 2 ani închisoare pentru inculpatul I.D., a

considerat, în mod unitar și proporționalizat, pericolul social al faptei,

împrejurările în care ea a fost săvârșită, dar și persoana făptuitorilor, sens

în care a apreciat că lipsa antecedentelor penale și comportarea lor sinceră pe

parcursul desfășurării procesului penal, sunt de natură a fi circumstanțe

atenuante.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat de parchet nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În ce privește recursurile declarate

de inculpații C.M. și P.G., acestea sunt tardive.

Potrivit dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile.

Alin. (3) al art. 363 din același

cod, text procedural la care face trimitere alin. (2) al art. 385

3

prevede că, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare,

termenul curge de la pronunțare și pentru inculpatul deținut, care a lipsit de

la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Raportând la cauză aceste dispoziții

procedurale penale, se reține că inculpații C.M. și P.G. au fost prezenți, în

stare de arest, la termenul de judecare a apelurilor (18 martie 2003, dosar

546/2003 Curtea de Apel București, secția I penală), dispozitivul deciziei

penale nr. 146 fiindu-le comunicat la locul de deținere, la data de 31 martie

2003, inculpații personal fiecare, înscriind pe dovada de comunicare că nu

declară recurs.

Ulterior acestei date, respectiv la

1 aprilie 2003, inculpații, prin apărători, au declarat recursuri împotriva

hotărârii instanței de apel.

În aceste condiții, termenul de 10 zile,

astfel cum s-a arătat, de declarare a recursurilor, de ambii inculpați, a fost depășit,

în cauză, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., ele

urmând a fi respinse ca tardiv formulate.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei

penale nr. 146 din 18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală,

privind pe inculpații C.M., P.G. și I.D.

Respinge, ca tardive, recursurile

declarate de inculpații C.M. și P.G., împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive de la 15 octombrie 2001, la 20 ianuarie 2004,

pentru inculpații C.M. și P.G., iar pentru inculpatul I.D. de la 15 octombrie

2001, până la punerea efectivă în libertate.

Obligă pe recurenții inculpați C.M.

și P.G. la plata sumei de câte 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului I.D. se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2004.