ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5461/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 434 din 30

martie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, dată în dosarul nr.

3587/2003, inculpatul I.M.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o perioadă de 5 ani.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, Tribunalul l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34

alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 25 februarie 2003 la zi.

Prin aceeași sentință penală, în

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul

I.D.F. la 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa

complimentară a degradării militare conform art. 67 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

Totodată, s-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 25 februarie 2003 la zi.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 și art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a

cantității de 0,24 grame heroină cu cofeină, rămasă în urma analizelor de

laborator.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

au fost obligați inculpații la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

În fapt, s-a reținut că, în ziua de

24 februarie 2003, cei doi inculpați au fost surprinși vânzând 5 doze de

heroină denunțătorului G.N.A. în schimbul sumei de 200.000 lei și a unui

telefon mobil marca Alcatel 311.

La percheziția corporală efectuată

asupra inculpatului I.D.F. s-au găsit 9 pliculețe care conțineau 0,177 grame

heroină cu cofeină.

Împotriva sentinței de mai sus au

declarat apel ambii inculpați, I.M.G. solicitând reducerea pedepsei prin

acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante, iar inculpatul

I.D.F. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., susținând că deși a purtat papucii în care s-au găsit drogurile, nu avea

cunoștință de existența lor, fiind puse acolo de fratele său. În subsidiar,

același inculpat solicită reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 339 din 12 mai 2004, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpați și a menținut starea de arest a acestora.

Compută prevenția inculpaților de la

25 februarie 2003 la zi.

Totodată, au fost obligați la câte

900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei,

onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiție.

În termen legal, inculpații I.M.G.

și I.D.F. au declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, reiterând

aceleași motive.

Verificând hotărârile atacate în

raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile

sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos.

Cu toate că inculpatul I.D.F. nu a

recunoscut săvârșirea faptei, din materialul probator administrat în cauză

rezultă, fără echivoc, vinovăția acestuia.

Astfel, în declarația consemnată în

procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante inculpatul arată că

prețul telefonului mobil l-a negociat personal cu denunțătorul G.N.A.,

oferindu-i patru doze de heroină, fapt confirmat și de fratele său, inculpatul

I.M.G.

De altfel, și din declarațiile

olograf, date de cei doi inculpați, în aceeași zi, reiese foarte clar faptul să

au cooperat la vânzarea celor 5 doze de heroină cu cofeină.

Totodată, prezența prafului galben

relevat cu lampa fluorescentă pe palma inculpatului I.D.F., cât și pe telefonul

mobil ascuns de el în fața de pernă vine să înlăture apărările acestuia.

Deși a negat că ar avea asupra lui

droguri, la percheziția corporală efectuată asupra inculpatului I.D.F. s-a

găsit catarama „arici” a papucului stâng cu care era încălțat o pungă cu 9

pliculețe din folie. El a afirmat că pliculețele conțin heroină, dar aparțin

fratelui său. Or, dacă cei doi inculpați nu s-ar fi ocupat împreună cu vânzarea

drogurilor, inculpatul I.D.F. nu ar fi ascuns drogurile, nu ar fi avut

cunoștință de conținutul pliculețelor și nici nu ar fi prezentat urme pe palme

de la bunurile contra cărora cei doi au vândut drogurile lui G.N.A.

Probele arătate mai sus se

coroborează cu denunțul făcut de G.N.A., cât și cu declarațiile martorilor I.C.

și B.T., care se aflau în locuință și au asistat la percheziția domiciliară.

Așa fiind, solicitarea făcută de

inculpatul I.D.F. de a fi achitat, întrucât fapta nu a fost comisă de el, cât

și solicitarea făcută prin avocat de a se dispune achitarea în temeiul art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu pot fi primite.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor, criticată de ambii inculpați (în subsidiar de I.D.F.) ca fiind

necorespunzătoare sub aspectul cuantumului pe care-l consideră prea mare,

Înalta Curte reține că instanțele, în raport de fapte, persoana inculpaților și

atitudinea lor procesuală, au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72

și art. 52 C. pen.

În atare situație, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge recursurile

inculpaților ca nefondate.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 din același cod, inculpații recurenți vor fi

obligați la plata cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.M.G. și I.D.F. împotriva deciziei penale nr. 339 din

12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

ambilor inculpați, timpul arestării preventive de la 25 februarie 2003 la 25

octombrie 2004.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 octombrie 2004.