ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1283/2010

Asupra recursului de față; Pe baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1486 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului București inculpatul D.V.F., alături de alți inculpați, a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea disp. art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu interzicerea drepturilor de la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani. A fost condamnat și la 5 ani și 6 luni închisoare pentru încălcarea disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu interzicerea acelorași drepturi pe o durată de 5 ani. În baza art. 12 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat la 12 ani închisoare, cu interzicerea acelorași drepturi pe o durată de 5 ani, rezultanta fiind de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea acelor drepturi.

S-a dedus prevenția din 2 iunie 2005 la zi, cu menținerea stării sale de arest. Același inculpat a fost și achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În apelul exercitat și de acest inculpat s-a dispus achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. atât pentru învinuirea prev. de art. 10 cât și pentru cea din art. 12 din Legea nr. 143/2000. Raportat la învinuirea din art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în art. 323 C. pen. și s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare. În recurs acestui inculpat, alături de alții, i s-a schimbat situația, decizia a fost casată în totalitate, și i s-a aplicat și pedeapsa complementară a degradării militare pe lângă pedeapsa principală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară reținute în sentința de condamnare.

În continuare această persoană, D.V., a înțeles a critica decizia din recurs promovând calea de atac extraordinară a contestației în anulare. La termenul de judecată din 2 aprilie 2010, prezent contestatorul, s-a exprimat voința acestuia de retragere a contestației. Față de această manifestare de voință liber exprimată instanța va pronunța o hotărâre în consecință de luare de act de această împrejurare juridică. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Ia act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatorul D.V.F. împotriva deciziei penale nr. 981 din 18 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2010.