ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1283/2010

Asupra recursului de față;

Pe baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1486 din 30

noiembrie 2006 a Tribunalului București inculpatul D.V.F., alături de

alți inculpați, a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare

pentru săvârșirea disp. art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu

interzicerea drepturilor de la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de

5 ani.

A fost condamnat și la 5 ani și

6 luni închisoare pentru încălcarea disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

cu interzicerea acelorași drepturi pe o durată de 5 ani.

În baza art. 12 din Legea nr. 143/2000 a

fost condamnat la 12 ani închisoare, cu interzicerea acelorași drepturi pe

o durată de 5 ani, rezultanta fiind de 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea acelor drepturi.

S-a dedus prevenția din 2 iunie 2005

la zi, cu menținerea stării sale de arest.

Același inculpat a fost și

achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În apelul exercitat și de acest

inculpat s-a dispus achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. atât

pentru învinuirea prev. de art. 10 cât și pentru cea din art. 12 din Legea

nr. 143/2000.

Raportat la învinuirea din art. 7 din

Legea nr. 39/2003, s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în art. 323 C. pen. și s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În recurs acestui inculpat, alături

de alții, i s-a schimbat situația, decizia a fost casată în

totalitate, și i s-a aplicat și pedeapsa complementară a

degradării militare pe lângă pedeapsa principală de 12 ani

închisoare și pedeapsa complementară reținute în sentința

de condamnare.

În continuare această persoană,

D.V., a înțeles a critica decizia din recurs promovând calea de atac

extraordinară a contestației în anulare.

La termenul de judecată din 2 aprilie

2010, prezent contestatorul, s-a exprimat voința acestuia de retragere a

contestației.

Față de această

manifestare de voință liber exprimată instanța va

pronunța o hotărâre în consecință de luare de act de

această împrejurare juridică.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Ia

act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatorul D.V.F.

împotriva deciziei penale nr. 981 din 18 martie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 aprilie 2010.