ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3071/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

După

un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 449/C din 19 septembrie 2002,

pronunțată de Tribunalul Bihor a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele

T.F.M. și A.A., decedată pe parcursul procesului continuat de succesorii

acesteia, T.D. și T.T.R., în contradictoriu cu pârâții Statul Român,

reprezentat de Consiliul local Oradea și Ministerul Finanțelor Publice, prin

D.G.F.P.C.F.S. Bihor, a fost constatată nulitatea donației făcută de reclamante

în favoarea Statului Român, privind imobilul situat în Oradea, a fost obligat

Ministerul Finanțelor, prin D.G.F.P.C.F.S. Bihor să le plătească reclamantelor

suma de 398.868.216 lei reprezentând despăgubiri civile, sumă ce va fi

actualizată la data efectuării plății, s-a constatat că suma de 398.868.216 lei

a fost achitată de Ministerul Finanțelor prin ordinul de plată nr. 969 din 30

august 2000 și a fost obligat acesta la plata sumei de 197.800.729 lei,

reprezentând diferența rezultată ca urmare a inflației înregistrată de la data

stabilirii valorii imobilului, 15.06.1999 și până la data efectuării plății 30

august 2000, sumă care, de asemenea va fi actualizată la data plății, precum și

la plata sumei de 12.115.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Apelul

declarat de D.G.F.P. Bihor, în calitate de reprezentantă a Ministerului

Finanțelor, împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat, prin

decizia nr. 17 A din 26 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția civilă, iar apelanta a fost obligată să le plătească reclamanților suma

de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva

susmenționatei decizii a declarat recurs D.G.F.P. Bihor, în calitate de

reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice, încadrându-l în prevederile

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că decizia atacată

trebuia comunicată Ministerului Finanțelor Publice, iar nu D.G.F.P. Bihor, care

l-a reprezentat în baza delegației nr. 576272/2003, că nelegal s-a dispus

actualizarea sumei la plata căreia a fost obligat, că întrucât donația făcută

în favoarea statului a fost acceptată de fostul Consiliu popular al orașului Oradea,

la plata despăgubiri lor trebuia obligat Consiliul local Oradea, că deși a

achitat suma de 398.868.216 lei, a fost menținută obligarea sa la plata

aceleiași sume și că nu datorează reclamanților cheltuielile de judecată.

Recursul

este nefondat.

Prima

critică formulată de recurent nu constituie un motiv de casare, deoarece modul

de comunicare al deciziei nu vizează soluția atacată, ci putea fi relevant doar

în situația în care ar fi fost invocată excepția tardivității declarării

recursului.

Instanțele

au procedat corect actualizând suma ce reprezintă despăgubirile cuvenite pentru

imobil, în raport de indicele de inflație, deoarece numai așa poate fi

realizată o justă despăgubire.

Consiliul

local Bihor are calitate procesuală pasivă în proces numai în privința

capătului de cerere referitor la constatarea nulității donației, dar în ceea ce

privește plata despăgubirilor, calitate procesuală pasivă are Ministerul

Finanțelor Publice, cum legal au stabilit instanțele.

Instanța

de fond, a cărei soluție a fost menținută de instanța de apel a precizat în

dispozitivul sentinței că suma de 398.868.216 lei a fost achitată de Ministerul

Finanțelor, prin D.G.F.P.C.F.S. Bihor, prin ordinul de plată nr. 969 din 30

august 2000 și l-a obligat la plata sumei de 197.800.729 lei, reprezentând

diferența rezultată ca urmare a inflației înregistrată de la data stabilirii

valorii imobilului – 15 iunie 1999 și până la data efectuării plății – 30

august 2000, astfel că și motivul de recurs ce vizează acest aspect este

neîntemeiat.

Instanțele

au aplicat corect și prevederile art. 274 C. proc. civ., obligând Ministerul

Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți,

deoarece acesta a căzut în pretenții.

În

consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins, ca nefondat.

La

cererea intimaților, recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de

10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de

avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

D.G.F.P. Bihor în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.

17 A din 26 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.

Obligă recurentul la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 10 (zece) milioane lei către intimații T.T.R., T.D. și T.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.