ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5179/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea ulterior precizată,

înregistrată la Judecătoria Oradea sub nr. 4203 din 16 aprilie 1998,

reclamanții T.L.A. și T.I. prin mandatara T.S. au chemat în judecată pe pârâții

Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului

Județean Bihor și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor, solicitând

modificarea în parte a Hotărârii nr. 28 din 11 martie 1998 a Comisiei Județene

pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 Bihor, în sensul stabilirii valorii

imobilului în funcție de raportul de expertiză efectuat în cauză și obligarea

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata acestei sume în favoarea

reclamanților.

În motivarea acțiunii se arată că

apartamentul situat în Oradea, înscris în C.F. nr. 31161 Oradea nr.top

485/133/13 a aparținut reclamanților și a trecut în proprietatea statului român

în baza Decretului nr. 223/1974 fiind apoi închiriat de unitatea deținătoare și

apoi vândut altei persoane.

S-a mai arătat că suma de 49.389.103

lei care a fost calculată prin hotărârea atacată nu reprezintă valoarea reală a

imobilului, acesta fiind subevaluat.

Prin sentința civilă nr. 4882 din 23

septembrie 2003, Judecătoria Oradea a respins acțiunea modificată formulată de

reclamanții T.L.A. și T.I. ambii prin mandatara T.S. împotriva pârâților

Consiliul Județean Bihor, Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 și

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor.

Instanța a reținut că prin Hotărârea

nr. 28 din 11 martie 1998 Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 a

admis cererea reclamanților de acordare a despăgubirilor pentru apartamentul

trecut la stat în baza Decretului nr. 223/1974 situat în Oradea înscris în C.F.

31161 Oradea nr.top 485/133/12.

Inițial, reclamanții au solicitat

restituirea în natură a imobilului, însă ulterior, datorită faptului că acesta

a fost vândut chiriașilor, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost menținut

de instanțele judecătorești, au solicitat doar recalcularea valorii acestuia

potrivit art. 12 și art. 13 din Legea nr. 112/1995. Cuantumul despăgubirilor a

fost apreciat prin Hotărârea nr. 28/1998.

Împotriva hotărârii pronunțate în

cauză, au declarat apel reclamanții, prin mandatar, solicitând modificarea în

întregime a acestuia, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.

Prin decizia civilă nr. 224/A din 19

martie 2004, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat apelul declarat de

reclamanți prin mandatar, a fost schimbată sentința civilă nr. 4482 din 23

septembrie 2003 a Judecătoriei Oradea în sensul că a fost admisă acțiunea

formulată și precizată de reclamanți prin mandatar în contradictoriu cu pârâții

Comisia Județeană Bihor de aplicarea Legii nr. 112/1995 și Ministerul

Finanțelor Publice. A fost modificată Hotărârea nr. 28 din 11 martie 1998 a

Comisiei Județene Bihor de aplicare a Legii nr. 112/1995 în sensul că a fost

stabilită valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru

imobilul în litigiu la suma de 792.081.009 lei, valoare la 9 mai 2003 ce

urmează a fi reactualizată la data plății. A fost obligat Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice să achite suma stabilită în favoarea

reclamanților.

Instanța a reținut că suma de

792.081.009 lei este cea care asigură o despăgubire reală a reclamanților, în

condițiile în care ea se află situată sub limita nivelului maxim de

despăgubire, nefiind nici un temei legal pentru a refuza acordarea acesteia.

În contra deciziei pronunțată în

cauză, au declarat apel pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul

Județean Bihor, criticând soluția instanței de apel pentru netemeinicie și

nelegalitate, susținând, în esență, că despăgubirea acordată nu a fost

stabilită conform criteriilor de evaluare a imobilelor preluate de statul

român, care nu permit o „despăgubire reală”, ci se situează la salariul mediu pe

economie pe timp de 20 de ani după cum a apreciat comisia județeană.

S-a mai precizat că expertul a

aplicat alți coeficienți de uzură decât cei prevăzuți de Decretul–lege nr.

61/1990 și în mod eronat a aplicat coeficienți de utilizare a prețurilor stabiliți

la cursul valutar leu-dolar.

Analizând motivele de recurs în

raport cu actele și lucrările dosarului se constată că recursurile declarate

sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În prezenta cauză s-a efectuat o

expertiză de evaluare, potrivit concluziilor căreia, cuantumul despăgubirilor

la care sunt îndreptățiți reclamanții este de 792.081.009 lei valoare la 9 mai

2003, inferioară limitei maxime de despăgubire stabilită, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 112/1995 .

În acest sens, criticile recurenților

legate de modul în care s-a efectuat expertiza tehnică de specialitate sunt

nefondate, având în vedere că aceasta s-a făcut cu respectarea Decretului-legii

nr. 61/1990 și implicit a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Hotărârea nr. 20

din 17 ianuarie 1996 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea

Legii nr. 112/1995 care reglementează că valoarea de despăgubire se determină

pe baza prevederilor Decretului nr. 93/1997 așa cum a fost modificată prin art.

III din Decretul nr. 256/1984 ale Decretului-legii nr. 1990 și ale Legii nr.

85/1992 republicată.

Expertul a menționat în raportul de

expertiză că a ținut cont de tipul apartamentului, suprafața utilă, regimul de

înălțime, starea tehnică, dotarea, gradul de finisaj, vechimea construcției, gradul

de uzură și alte elemente de construcție ale apartamentului, prevăzute în

actele normative menționate.

Tot raportul de expertiză a

consemnat obiecțiunile recurenților în privința modului de calcul al

cuantumului despăgubirilor, suma de 792.081.009 lei fiind determinată de către

expert conform art. 13 cap. IV din Legea nr. 112/1995, iar modalitatea de

calcul reiese evident din raportul de expertiză.

Criticile recurenților nu au suport

legal, în condițiile în care recurenții nu au solicitat efectuarea unei

contraexpertize.

Așadar, în mod corect instanța de

apel a apreciat că suma acordată cu titlu de despăgubire reală a reclamanților

este una reparatorie pentru pierderea imobilului de către reclamanți, calculată

în raport cu normativele legale menționate în raportul de expertiză tehnică.

Față de cele reținute, instanța va

respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Județean Bihor

împotriva deciziei civile nr. 224/A din 19 martie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2005.