ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2600/2003

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 19 decembrie 1996 reclamantul P.O.I.G. și P.E.(C.) au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Oradea, Consiliul Județean Bihor și R.A.G.C.L. Oradea, constatarea că pe parcela top 56/18 din cf 11054 Oradea este construită o casă de locuit care nu a fost preluată efectiv în vederea demolării și ca urmare, nu a trecut în proprietatea statului. S-a mai solicitat restabilirea situației anterioare prin recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei P.E. asupra cotei de 5410/135,91 din imobil și radierea dreptului de proprietate al Statului și al lui T.P.

Acțiunea a fost extinsă ulterior și împotriva pârâților SCCTI Oradea, K.E., N.I. și I.N. Tribunalul Bihor, prin sentința civilă 117/P/98 din 5 mai 1998 a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în 1963 imobilul intabulat în CF 11054 Oradea a fost expropriat în baza Decretului nr. 638/1963, statul român intabulându-și dreptul de proprietate. Exproprierea s-a făcut în vederea construirii unui bloc de locuințe, utilitate publică nefinalizată până în prezent. După expropriere foștii proprietari au primit 40.200 lei cu titlu de despăgubiri, iar RAGCL, administratorul clădirii a încheiat contracte de închiriere cu chiriașii – intimați în cauza de față. Aceștia din urmă au devenit proprietari cumpărând locuințele în temeiul Legii nr. 112/1995.

Instanța a reținut că nu se poate susține că imobilul nu a trecut în proprietatea statului numai pentru faptul că scopul exproprierii nu s-a realizat. S-a mai reținut că actualii proprietari au fost de bună credință, ei neavând la momentul cumpărării altă locuință iar foștii proprietari nu revendicaseră la acel moment. De asemenea, s-a arătat că nu se poate reține că s-a construit un imobil pe terenul statului fără să existe o atribuire în folosință a terenului. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 37/A/22 octombrie 1998, a admis apelul reclamanților și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Oradea. Judecătoria Oradea prin sentința civilă 6207/8 iulie 1999 a declinat competența de soluționare la Tribunalul Bihor.

Rejudecând cauza în fond, Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 381/P/24 septembrie 2001 a admis în parte acțiunea precizată și modificată. Au fost obligați pârâții Consiliul local Oradea și Ministerul Finanțelor la plata sumei de 1.388.727.488 lei despăgubiri pentru expropriere în favoarea reclamanților P.C., P.S.G.V. și P.L.D.O. ultimii doi succesorii reclamanților P.T. și P.O.I.G. Din această sumă, 341.372.468 lei a revenit reclamantei P.C., restul de 1.047.355.000 lei revenind, conform cotelor, celorlalți doi reclamanți. S-a luat act de renunțarea la acțiune împotriva pârâților K.E.O., N. I., I.N., Consiliului Județean Bihor și SCCTI Oradea. Au fost obligați pârâții Consiliul local Oradea și Ministerul Finanțelor la cheltuieli de judecată către reclamanți iar aceștia din urmă la cheltuieli de judecată către pârâta K.E.O.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut în esență următoarele: Reclamanții și-au modificat și precizat acțiunea în sensul că au cerut acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent – despăgubiri bănești - stabilite conform raportului de expertiză, la suma de 1.388.727.489 lei. Cu privire la această modificare și precizare de acțiune pârâții nu au obiectat nici în scris nici oral. La suma mai sus amintită s-a ajuns conform raportului de expertiză, prin scăderea din valoarea actuală de circulație a imobilului, 1.633.699.000 lei, a sumei de 233.970.512 lei, adică 14,40% reprezentând despăgubirea primită de reclamanți după expropriere. S-a considerat întemeiată cererea reclamanților de a fi despăgubiți pentru un imobil expropriat dar nedemolat și preluat forțat de către stat și repartizat altor persoane, cu titlu de chirie și apoi în proprietate.

Acțiunea s-a considerat întemeiată potrivit art. 41 alin. (3) din Constituție, art. 481 și art. 999 C. civ. și art. 126 din Legea nr. 33/1994. Împotriva acestei soluții au declarat apel Consiliul local Oradea și Asociația Generală a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor, solicitând respingerea acțiunii pentru inadmisibilitate (Ministerul Finanțelor) pentru că foștii proprietari au beneficiat de despăgubiri, și pentru netemeinicie (Consiliul local Oradea) pentru că imobilul nu mai este în proprietatea sa, despăgubirile fiind datorate de Statul român nu de autoritățile locale. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă 6/A/2002 din 18 februarie 2002 a admis apelul Consiliului Local Oradea și a schimbat în parte sentința civilă 381/2001 a Tribunalului Bihor în sensul că a înlăturat Consiliul Local Oradea de la plata în solidar a despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată.

S-a reținut în acest sens că autoritățile publice locale nu pot suporta despăgubiri, neavând fonduri speciale. Art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995 și art. 39 din H.G. nr. 11/1997 prevăd construirea la dispoziția Ministerului Finanțelor a unui fond extrabugetar de rezervă destinat despăgubirilor. S-a mai reținut că exproprierea nefiind finalizată, potrivit scopului, statul a preluat forțat proprietatea pe care a repartizat-o altor persoane și ca urmare este justificată pretenția foștilor proprietari pentru a fi despăgubiți. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Finanțelor. Soluția curții de apel a fost criticată în esență cu privire la lipsa comunicării către apelantul Ministerul Finanțelor, greșita înlăturare a Consiliului local de la plata despăgubirilor și pentru nepronunțarea instanței de apel asupra unei probe administrate.

Recursul este nefondat astfel că va fi respins pentru următoarele considerente: Decizia civilă 6/A/2002 a fost corect comunicată D.G.F.P.Bihor, așa cum figurează în cererea de apel cu en-tête-ul „Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor”. Justificarea calității procesuale active este dată de sintagma folosită în cerere „în reprezentarea Ministerului Finanțelor”. Apelanta și-a cunoscut rolul în proces ca mandatar al Ministerului Finanțelor și, în această calitate, a și primit comunicarea deciziei. Ca atare nu este vorba de nici o confuzie care să fi lezat interesele acestei părți. Răspunderea statului pentru bunurile intrate în proprietatea sa în mod abuziv este consacrată prin mai multe texte normative.

Printre acestea se află și art. 12 alin. (4) și (5) din Legea privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia care indică expres că în litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare va arăta proprietarul bunului. În aceste litigii statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor. Cum în cauză nu s-a contestat că bunul ar fi intrat în patrimoniul statului care l-a și intabulat, în mod corect obligația de despăgubire a fost stabilită în sarcina Ministerului Finanțelor, care reprezintă în proces Statul proprietar. Nici ultima critică referitoare la nepronunțarea asupra unei probe – faptul că foștii proprietari au fost despăgubiți la momentul exproprierii – nu poate fi reținută.

Curtea de apel a analizat concluziile raportului de expertiză și a reținut că din valoarea totală a imobilului (casă și teren) s-a dedus suma de 233.970.512 lei echivalentul a 14,40% cât a fost despăgubirea primită de reclamanți la data exproprierii. Pentru considerentele arătate urmează a se respinge recursul și a se menține decizia curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei 6 A din 18 februarie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.