ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3027/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 89 din 21 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 30 iulie 2003 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. proc. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 4,245 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator, depuse la I.G.P., D.C.J.E.O. conform dovezii seria B nr. 2714 din 4 august 2003. Inculpatul a fost obligat la 3 milioane lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, din examinarea probelor administrate în cauză, procesul verbal de depistare întocmit de organele de poliție din cadrul secției 24, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut că în ziua de 30 iulie 2003, în jurul orelor 13,00, lucrătorii de poliție din cadrul secției 24 poliție l-au oprit și legitimat pe inculpatul G.C.

În momentul în care a fost oprit inculpatul a aruncat pe jos o pungă de plastic ce conținea 4,440 grame heroină, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 177693 din 30 iulie 2003. S-a reținut că, heroina (diactehylmorphine) este o substanță stupefiantă prevăzută în tabelul I (droguri de mare risc) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Fiind audiat de către procuror, inculpatul G.C. a declarat că heroina a primit-o în ziua de 29 iulie 2003 de la un prieten pe nume C.T. și urma să o predea unui alt cunoscut pe nume M.B. În schimbul acestei predări inculpatul primea suma de 100.000 lei de la numitul M.B. În primele declarații date în faza de urmărire penală inculpatul a precizat că nu este consumator de droguri ca ulterior să revină asupra declarațiilor anterioare arătând că heroina o deținea în vederea consumului, întrucât este consumator de heroină.

În fața instanței de judecată, inculpatul a susținut că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 deși în momentul în care a fost introdus în arestul secției 18 poliție a declarat că nu este consumator de droguri, fiind necesară încarcerarea în această situație la arestul D.G.P.M.B. pentru a beneficia de asistență medicală calificată. Așadar, s-a apreciat că potrivit probelor administrate în cauză nu se poate reține în sarcina inculpatului G.C. săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cum a solicitat apărătorul ales al acestuia prin schimbare încadrare în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. Că, de asemenea, nu se poate dispune achitarea inculpatului G.C.

în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 și art. 2 din Legea nr. 143/2000 atât timp cât conform procesului verbal, acesta a fost depistat de către organele de poliție deținând asupra sa cantitatea de 4,440 grame heroină. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului G.C. conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat, de fapta săvârșită, limitele de pedeapsă, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care este pentru prima dată în conflict cu legea penală, așa încât a făcut aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen. În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G.C.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul susține că probele administrate nu dovedesc că el a comis infracțiunea de trafic de droguri, ci consum de droguri, solicitând achitarea pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Inculpatul arată că a comis infracțiunea de consum de droguri, iar pedeapsa aplicată poate fi redusă față de poziția procesuală sinceră avută și de faptul că nu e cunoscut cu antecedente penale, sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 232 din 31 martie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul ca nefondat, reținându-se că din probele administrate în cauză se conturează temeinic infracțiunea de trafic de droguri săvârșită de inculpat, astfel că încadrarea juridică dată faptei este corectă.

Și individualizarea pedepsei s-a apreciat că este corectă, inculpatul beneficiind de circumstanțe atenuante chiar și față de poziția oscilantă pe parcursul procesului penal. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Astfel cum pe larg s-a motivat atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, probele administrate în cauză conduc fără putință de tăgadă la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, situația de fapt reținută fiind susținută de probele administrate.

Nici reducerea pedepsei nu se justifică față de dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., inculpatului aplicându-i-se circumstanțe atenuante care au avut ca efect coborârea pedepsei sub minimul special. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul, ca nefondat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 iulie 2003 la 3 iunie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 232 din 31 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 iulie 2003 la 3 iunie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2004.