ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3027/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din 21

ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit.

a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare,

cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 30 iulie 2003 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. proc.

pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de

4,245 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator, depuse la I.G.P.,

D.C.J.E.O. conform dovezii seria B nr. 2714 din 4 august 2003.

Inculpatul a fost obligat la 3

milioane lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

din examinarea probelor administrate în cauză, procesul verbal de depistare

întocmit de organele de poliție din cadrul secției 24, raport de constatare

tehnico-științifică, declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut că

în ziua de 30 iulie 2003, în jurul orelor 13,00, lucrătorii de poliție din cadrul

secției 24 poliție l-au oprit și legitimat pe inculpatul G.C.

În momentul în care a fost oprit

inculpatul a aruncat pe jos o pungă de plastic ce conținea 4,440 grame heroină,

conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 177693 din 30 iulie

2003.

S-a reținut că, heroina

(diactehylmorphine) este o substanță stupefiantă prevăzută în tabelul I

(droguri de mare risc) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și

consumului ilicit de droguri.

Fiind audiat de către procuror,

inculpatul G.C. a declarat că heroina a primit-o în ziua de 29 iulie 2003 de la

un prieten pe nume C.T. și urma să o predea unui alt cunoscut pe nume M.B.

În schimbul acestei predări

inculpatul primea suma de 100.000 lei de la numitul M.B.

În primele declarații date în faza

de urmărire penală inculpatul a precizat că nu este consumator de droguri ca

ulterior să revină asupra declarațiilor anterioare arătând că heroina o deținea

în vederea consumului, întrucât este consumator de heroină. În fața instanței

de judecată, inculpatul a susținut că se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 deși în momentul în

care a fost introdus în arestul secției 18 poliție a declarat că nu este

consumator de droguri, fiind necesară încarcerarea în această situație la

arestul D.G.P.M.B. pentru a beneficia de asistență medicală calificată.

Așadar, s-a apreciat că potrivit

probelor administrate în cauză nu se poate reține în sarcina inculpatului G.C.

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cum a

solicitat apărătorul ales al acestuia prin schimbare încadrare în conformitate

cu art. 334 C. proc. pen.

Că, de asemenea, nu se poate dispune

achitarea inculpatului G.C. în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 și

art. 2 din Legea nr. 143/2000 atât timp cât conform procesului verbal, acesta a

fost depistat de către organele de poliție deținând asupra sa cantitatea de

4,440 grame heroină.

La individualizarea pedepsei ce s-a

aplicat inculpatului G.C. conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere

gradul de pericol social ridicat, de fapta săvârșită, limitele de pedeapsă, dar

și circumstanțele personale ale inculpatului care este pentru prima dată în

conflict cu legea penală, așa încât a făcut aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76

lit. a) C. pen.

În termen legal împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul G.C. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Inculpatul susține că probele administrate nu

dovedesc că el a comis infracțiunea de trafic de droguri, ci consum de droguri,

solicitând achitarea pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul arată că a comis

infracțiunea de consum de droguri, iar pedeapsa aplicată poate fi redusă față

de poziția procesuală sinceră avută și de faptul că nu e cunoscut cu

antecedente penale, sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 232 din 31

martie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul ca nefondat,

reținându-se că din probele administrate în cauză se conturează temeinic

infracțiunea de trafic de droguri săvârșită de inculpat, astfel că încadrarea

juridică dată faptei este corectă.

Și individualizarea pedepsei s-a apreciat

că este corectă, inculpatul beneficiind de circumstanțe atenuante chiar și față

de poziția oscilantă pe parcursul procesului penal.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea

prevăzută de art. 4 din aceeași lege, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Astfel cum pe larg s-a motivat atât

de instanța de fond, cât și de instanța de apel, probele administrate în cauză

conduc fără putință de tăgadă la concluzia că inculpatul a săvârșit

infracțiunea de trafic de droguri, situația de fapt reținută fiind susținută de

probele administrate.

Nici reducerea pedepsei nu se

justifică față de dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., inculpatului

aplicându-i-se circumstanțe atenuante care au avut ca efect coborârea pedepsei

sub minimul special.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 iulie 2003 la 3 iunie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 232 din 31 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 iulie 2003 la 3 iunie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.