ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3289/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2000,

reclamantul Ministerul de Interne a chemat în judecată pârâtul Institutul

Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară H.H.–

I.F.I.N. – H.H. București, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului

la plata sumei de 601.315.527 lei, reprezentând contravaloare pază militară

efectuată în perioada martie – iulie 1999 și parțial, august 1999 – ianuarie

2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că a

încheiat cu fostul minister tutelar al pârâtului contractul nr. 3 din 24

octombrie 1991, având ca obiect asigurarea cu pază militară a Institutului de

Fizică Atomică din care face parte și pârâtul, care s-a înființat, urmare a

H.G. nr. 1309 din 25 noiembrie 1996 prin reorganizarea fostului Institut de

Fizică și Inginerie Nucleară, că suma, în litigiu, reprezintă contravaloarea de

prestări servicii de pază efectuate și neachitate, și că, contractul de pază,

în baza căruia s-au efectuat acestea ,este în vigoare și produce efecte, deși

pârâtul a formulat acțiune în reziliere a acestuia, cerere care a fost

respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința nr. 6647/2000 a Tribunalului

București, definitivă și irevocabilă.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acțiunii, pe motiv că nu s-a comunicat lunar numărul efectiv de

membri al UM nr. 0223 din structura reclamantului.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința nr. 6647 din 24 octombrie 2000, a admis acțiunea reclamantului

Ministerul de Interne și a obligat pârâtul Institutul Național de Cercetare

Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară H.H., către reclamant, la plata

sumei de 601.315.527 lei, reprezentând contravaloare pază militară neachitată.

Împotriva sentinței anterior menționată a declarat

apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că:

- pretențiile reclamantului s-au întemeiat pe

dispozițiile contractului nr. 3 din 24 octombrie 1991 pentru perioadele martie

– iulie 1999 și parțial martie 1999 – ianuarie 2000, dar în 1996 I.F.I.N.,

conform H.G. nr. 309/1996, s-a reorganizat, fapt notificat reclamantei de

I.F.I.N. - H.H., persoană juridică independentă născută în urma reorganizării;

- persoanele juridice născute în urma reorganizării

erau obligate să încheie contracte de pază cu intimatul-reclamant, fapt

neîndeplinit și, deci, nu poate fi ținut răspunzător apelantul-pârât pentru

neplata contravalorii serviciului de pază efectuat altor unități;

- perioada august 1999 - ianuarie 2000 face obiectul

altui contract încheiat între I.F.I.N. - H.H. și M.I. (U.M. 0223) la data de 28

iulie 1999;

- penalitățile trebuie recalculate la suma pe care

apelantul o recunoaște.

Pentru motivele arătate, pârâtul a solicitat

admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre

rejudecare, instanței de fond.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia nr. 792 din 22 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului,

cu motivarea că paza obiectivului I.F.I.N. - H.H., grupul al II-lea, s-a

realizat în temeiul contractului nr. 3/1991, contractul nr. 3038/205399 din 28

iulie 1999 a avut ca obiectiv grupul I din cadrul aceluiași institut, iar în ce

privește faptul că persoanele juridice născute ca urmare reorganizării

institutului, refuză plata sumelor pe motiv că nu există contracte semnate cu

prestatorul, a reținut că atâta timp cât pârâta nu a întreprins măsuri de

clarificare a situației contractului nr. 3/1991, nu poate fi absolvită de

răspundere față de reclamant.

Cu petiția înregistrată la data de 5 iulie 2001,

pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie

Nucleară H.H. (I.F.I.N. - H.H.) Măgurele a declarat recurs împotriva deciziei

nr. 792 din 22 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Pârâtul critică hotărârea recurată pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că:

- a demonstrat că, în anul 1993, prestația de pază

executată de M.I. nu se mai poate întemeia pe contractul nr. 3/1991, deoarece

temeiul juridic al acelui contract era Decretul nr. 477/1983, decret abrogat în

mod expres prin Legea nr. 18/1996;

- până în anul 1993, I.F.I.N. era singurul institut

cu personalitate juridică, asigurând activitatea funcțională pentru celelalte

institute de pe platforma Măgurele; în 1996 toate institutele de pe platforma

Măgurele s-au reorganizat, devenind institute naționale de

cercetare-dezvoltare, independente, cu personalitate juridică, fapt notificat

de către recurentul-pârât prestatorului, cu adresa nr. 13 din 6 ianuarie 1997;

- din punct de vedere legal, obligația încheierii de

noi contracte de pază cu institutele rezultate în urma reorganizării, ar fi

revenit Ministerului de Interne, având în vedere dispozițiile H.G. nr. 523/1997

și ale Legii nr. 18/1996;

- în mod nelegal instanța de apel a reținut că

I.F.I.N. – H.H. este obligat la plata prestației de pază în 1999, în baza unui

contract încheiat cu o altă persoană juridică și al cărui temei legal a fost

desființat din 1996, în mod expres, prin Legea nr. 18/1996;

- la 28 iulie 1999 I.F.I.N. - H.H. a încheiat cu

Ministerul de Interne, în baza dispozițiilor H.G. nr. 523/1997, contractul cu

nr. 3038/205399/1999, pentru paza instalațiilor de interes național, prevăzute

în H.G. nr. 400/1997, și care se află în incinta grup I Reactor;

- instanța reține, în mod eronat, că institutele și

obiectivele aflate în incinta grup II, au fost păzite în baza contractului nr.

3/1991, până la 15 ianuarie 2000, fără a lua în considerare dispozițiile legale

prin care I.F.I.N. a fost reorganizat și dispozițiile legale prin care M.I. era

obligat să încheie contracte, încă din 1997, cu institutele rezultate în urma

reorganizării. De altfel, I.F.I.N. -.H.H. nu are instalații de interes național

în grupul II, de natură a fi păzite cu efective de jandarmerie;

- instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și

prin aceea că nu a reținut că I.F.I.N. – H.H. și-a achitat contravaloarea

serviciilor de pază prestate în perioada martie – iulie 1999 și august 1999 –

ianuarie 2000, împrejurare dovedită prin ordinele de plată depuse la dosar și

că nu poate fi răspunzător pentru faptul că M.I. nu a încheiat contracte de

bază cu beneficiarii prevăzuți în H.G. nr. 523/1997;

- instanța de apel a omis să observe că I.F.I.N. –

H.H. nu poate fi păzit în baza a două contracte în același timp, la aceleași

obiective, și a pronunțat o hotărâre prin care obliga I.F.I.N. – H.H. la plată

pentru altul.

În drept, recurentul și-a motivat recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Recursul declarat de pârât nu este fondat.

Analizând primul motiv de recurs, se constată că nu

este întemeiat, deoarece contractul nr. 3/1991 s-a încheiat de părți pe

perioadă nedeterminată, având ca obiect asigurarea pazei militare a

Institutului de Fizică Atomică și cu posibilitatea de a fi adaptat în funcție

de modificările aduse anexelor la protocolul nr. 02311/04970 din 8 mai 1985.

Prin H.G. nr. 119 din  8 februarie 1990 – anexa nr.

1, s-a aprobat structura organizatorică a Institutului de Fizică Atomică, unde

sunt nominalizate unitățile din componența acestuia, printre care și Institutul

de Fizică și Inginerie Nucleară și, în conformitate cu art. 3 din hotărârea de

guvern menționată, acest institut – unitate cu personalitate juridică, asigură

activitatea funcțională, utilitățile generale pentru unitățile fără

personalitate juridică ale Institutului de Fizică Nucleară.

În baza H.G. nr. 1309 din 25 noiembrie 1999,

Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară s-a reorganizat, înființându-se

Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie

Nucleară H.H.–( I.F.I.N. – H.H.) București.

În urma reorganizării unităților din componența

Institutului de Fizică Atomică, recurentul-pârât a solicitat rezilierea

contractului nr. 3/1999, dar solicitarea sa a fost respinsă prin sentința nr.

1554/1999 a Judecătoriei Sectorului 5, fiind fără temei legal, întrucât

contravenea actelor normative, care reglementează instituirea și ridicarea

pazei la obiectivele asigurate cu efective de jandarmi, și anume, art. 6 din

Legea nr. 18/1996 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor și art. 21

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 116/1998 privind organizarea și funcționarea

Jandarmeriei Române, care prevăd că paza obiectivelor de importanță deosebită

pentru activitatea statului se stabilesc prin hotărâre de guvern.

Anexa 1 la H.G. nr. 523/1997, nominalizează pârâta

printre obiectivele la care se asigură pază cu efective de jandarmi.

Din actele normative citate nu rezultă că obligația

încheierii de noi contracte de pază cu institutele rezultate în urma

reorganizării I.F.I.N. – H.H. ar reveni Ministerului de Interne.

Așadar, instanța de apel, corect a reținut că pârâtul

care nu a întreprins măsuri de clarificare a situației contractului nr. 3/1991,

nu poate fi absolvit de răspundere față de reclamant și, deci, datorează

acestuia debitul aferent perioadei martie 1999 – ianuarie 2000.

Cel de al doilea motiv de recurs vizează împrejurarea

că, datorită modului în care s-a derulat contractul, I.F.I.N. - H.H. a fost

păzit în baza a două contracte, în același timp, la aceleași obiective, în

acest mod fiind obligat la plată pentru alți beneficiari de prestații.

În realitate, așa cum s-a arătat, pentru contractul

încheiat în 1991 există hotărâri judecătorești care au stabilit, în mod

irevocabil, valabilitatea contractului nr. 3/1991, în temeiul căruia unitatea

prestatoare a emis facturile pentru plată instalațiilor de pe platforma

Măgurele grup II.

În ceea ce privește contractul nr. 3038/1999 încheiat

între părți pentru Grupul I de pe aceeași platformă, acestea s-au încheiat

pentru instalații de interes național, fiind datorate prestații distincte,

derivând din executarea celor două contracte.

Pe de altă parte, așa cum corect a susținut intimata,

prestațiile de pază au fost acceptate și, ca atare, beneficiarul acestora

datorează prețul, iar în măsura în care s-ar fi făcut plata în folosul altor

beneficiari, avea posibilitatea să se îndrepte împotriva acestora prin acțiuni

de regres, urmând a fi respins și cel de al doilea motiv de recurs.

În fine, recurenta a mai arătat că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nelegală și prin aceea că nu a reținut plățile făcute de

pârâtă pentru perioada martie - iulie 1999 și august 1999 – ianuarie 2000, dar,

din cuprinsul ordinelor de plată invocate, rezultă că s-au achitat debite

restante din anul 1997, așa cum s-a comunicat pârâtei prin adresa nr. 186478

din 3 decembrie 1999 (dosarul de recurs).

Pentru toate aceste considerente, recursul pârâtei va

fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul

Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară

H.H. (I.F.I.N. – H.H.) împotriva deciziei nr. 792 din 22 mai 2001 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2003.