ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3289/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2000, reclamantul Ministerul de Interne a chemat în judecată pârâtul Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară H.H.– I.F.I.N. – H.H. București, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 601.315.527 lei, reprezentând contravaloare pază militară efectuată în perioada martie – iulie 1999 și parțial, august 1999 – ianuarie 2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că a încheiat cu fostul minister tutelar al pârâtului contractul nr. 3 din 24 octombrie 1991, având ca obiect asigurarea cu pază militară a Institutului de Fizică Atomică din care face parte și pârâtul, care s-a înființat, urmare a H.G.

nr. 1309 din 25 noiembrie 1996 prin reorganizarea fostului Institut de Fizică și Inginerie Nucleară, că suma, în litigiu, reprezintă contravaloarea de prestări servicii de pază efectuate și neachitate, și că, contractul de pază, în baza căruia s-au efectuat acestea ,este în vigoare și produce efecte, deși pârâtul a formulat acțiune în reziliere a acestuia, cerere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința nr. 6647/2000 a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că nu s-a comunicat lunar numărul efectiv de membri al UM nr. 0223 din structura reclamantului.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 6647 din 24 octombrie 2000, a admis acțiunea reclamantului Ministerul de Interne și a obligat pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară H.H., către reclamant, la plata sumei de 601.315.527 lei, reprezentând contravaloare pază militară neachitată. Împotriva sentinței anterior menționată a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că: - pretențiile reclamantului s-au întemeiat pe dispozițiile contractului nr. 3 din 24 octombrie 1991 pentru perioadele martie – iulie 1999 și parțial martie 1999 – ianuarie 2000, dar în 1996 I.F.I.N., conform H.G. nr. 309/1996, s-a reorganizat, fapt notificat reclamantei de I.F.I.N.

- H.H., persoană juridică independentă născută în urma reorganizării; - persoanele juridice născute în urma reorganizării erau obligate să încheie contracte de pază cu intimatul-reclamant, fapt neîndeplinit și, deci, nu poate fi ținut răspunzător apelantul-pârât pentru neplata contravalorii serviciului de pază efectuat altor unități; - perioada august 1999 - ianuarie 2000 face obiectul altui contract încheiat între I.F.I.N. - H.H. și M.I. (U.M. 0223) la data de 28 iulie 1999; - penalitățile trebuie recalculate la suma pe care apelantul o recunoaște. Pentru motivele arătate, pârâtul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 792 din 22 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului, cu motivarea că paza obiectivului I.F.I.N. - H.H., grupul al II-lea, s-a realizat în temeiul contractului nr. 3/1991, contractul nr. 3038/205399 din 28 iulie 1999 a avut ca obiectiv grupul I din cadrul aceluiași institut, iar în ce privește faptul că persoanele juridice născute ca urmare reorganizării institutului, refuză plata sumelor pe motiv că nu există contracte semnate cu prestatorul, a reținut că atâta timp cât pârâta nu a întreprins măsuri de clarificare a situației contractului nr. 3/1991, nu poate fi absolvită de răspundere față de reclamant. Cu petiția înregistrată la data de 5 iulie 2001, pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară H.H.

(I.F.I.N. - H.H.) Măgurele a declarat recurs împotriva deciziei nr. 792 din 22 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Pârâtul critică hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că: - a demonstrat că, în anul 1993, prestația de pază executată de M.I. nu se mai poate întemeia pe contractul nr. 3/1991, deoarece temeiul juridic al acelui contract era Decretul nr. 477/1983, decret abrogat în mod expres prin Legea nr. 18/1996; - până în anul 1993, I.F.I.N.

era singurul institut cu personalitate juridică, asigurând activitatea funcțională pentru celelalte institute de pe platforma Măgurele; în 1996 toate institutele de pe platforma Măgurele s-au reorganizat, devenind institute naționale de cercetare-dezvoltare, independente, cu personalitate juridică, fapt notificat de către recurentul-pârât prestatorului, cu adresa nr. 13 din 6 ianuarie 1997; - din punct de vedere legal, obligația încheierii de noi contracte de pază cu institutele rezultate în urma reorganizării, ar fi revenit Ministerului de Interne, având în vedere dispozițiile H.G. nr. 523/1997 și ale Legii nr. 18/1996; - în mod nelegal instanța de apel a reținut că I.F.I.N. – H.H. este obligat la plata prestației de pază în 1999, în baza unui contract încheiat cu o altă persoană juridică și al cărui temei legal a fost desființat din 1996, în mod expres, prin Legea nr. 18/1996; - la 28 iulie 1999 I.F.I.N.

- H.H. a încheiat cu Ministerul de Interne, în baza dispozițiilor H.G. nr. 523/1997, contractul cu nr. 3038/205399/1999, pentru paza instalațiilor de interes național, prevăzute în H.G. nr. 400/1997, și care se află în incinta grup I Reactor; - instanța reține, în mod eronat, că institutele și obiectivele aflate în incinta grup II, au fost păzite în baza contractului nr. 3/1991, până la 15 ianuarie 2000, fără a lua în considerare dispozițiile legale prin care I.F.I.N. a fost reorganizat și dispozițiile legale prin care M.I. era obligat să încheie contracte, încă din 1997, cu institutele rezultate în urma reorganizării. De altfel, I.F.I.N. -.H.H. nu are instalații de interes național în grupul II, de natură a fi păzite cu efective de jandarmerie; - instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și prin aceea că nu a reținut că I.F.I.N.

– H.H. și-a achitat contravaloarea serviciilor de pază prestate în perioada martie – iulie 1999 și august 1999 – ianuarie 2000, împrejurare dovedită prin ordinele de plată depuse la dosar și că nu poate fi răspunzător pentru faptul că M.I. nu a încheiat contracte de bază cu beneficiarii prevăzuți în H.G. nr. 523/1997; - instanța de apel a omis să observe că I.F.I.N. – H.H. nu poate fi păzit în baza a două contracte în același timp, la aceleași obiective, și a pronunțat o hotărâre prin care obliga I.F.I.N. – H.H. la plată pentru altul. În drept, recurentul și-a motivat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Recursul declarat de pârât nu este fondat.

Analizând primul motiv de recurs, se constată că nu este întemeiat, deoarece contractul nr. 3/1991 s-a încheiat de părți pe perioadă nedeterminată, având ca obiect asigurarea pazei militare a Institutului de Fizică Atomică și cu posibilitatea de a fi adaptat în funcție de modificările aduse anexelor la protocolul nr. 02311/04970 din 8 mai 1985. Prin H.G. nr. 119 din 8 februarie 1990 – anexa nr. 1, s-a aprobat structura organizatorică a Institutului de Fizică Atomică, unde sunt nominalizate unitățile din componența acestuia, printre care și Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară și, în conformitate cu art. 3 din hotărârea de guvern menționată, acest institut – unitate cu personalitate juridică, asigură activitatea funcțională, utilitățile generale pentru unitățile fără personalitate juridică ale Institutului de Fizică Nucleară.

În baza H.G. nr. 1309 din 25 noiembrie 1999, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară s-a reorganizat, înființându-se Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară H.H.–( I.F.I.N. – H.H.) București. În urma reorganizării unităților din componența Institutului de Fizică Atomică, recurentul-pârât a solicitat rezilierea contractului nr. 3/1999, dar solicitarea sa a fost respinsă prin sentința nr. 1554/1999 a Judecătoriei Sectorului 5, fiind fără temei legal, întrucât contravenea actelor normative, care reglementează instituirea și ridicarea pazei la obiectivele asigurate cu efective de jandarmi, și anume, art. 6 din Legea nr. 18/1996 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor și art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 116/1998 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, care prevăd că paza obiectivelor de importanță deosebită pentru activitatea statului se stabilesc prin hotărâre de guvern.

Anexa 1 la H.G. nr. 523/1997, nominalizează pârâta printre obiectivele la care se asigură pază cu efective de jandarmi. Din actele normative citate nu rezultă că obligația încheierii de noi contracte de pază cu institutele rezultate în urma reorganizării I.F.I.N. – H.H. ar reveni Ministerului de Interne. Așadar, instanța de apel, corect a reținut că pârâtul care nu a întreprins măsuri de clarificare a situației contractului nr. 3/1991, nu poate fi absolvit de răspundere față de reclamant și, deci, datorează acestuia debitul aferent perioadei martie 1999 – ianuarie 2000. Cel de al doilea motiv de recurs vizează împrejurarea că, datorită modului în care s-a derulat contractul, I.F.I.N. - H.H. a fost păzit în baza a două contracte, în același timp, la aceleași obiective, în acest mod fiind obligat la plată pentru alți beneficiari de prestații.

În realitate, așa cum s-a arătat, pentru contractul încheiat în 1991 există hotărâri judecătorești care au stabilit, în mod irevocabil, valabilitatea contractului nr. 3/1991, în temeiul căruia unitatea prestatoare a emis facturile pentru plată instalațiilor de pe platforma Măgurele grup II. În ceea ce privește contractul nr. 3038/1999 încheiat între părți pentru Grupul I de pe aceeași platformă, acestea s-au încheiat pentru instalații de interes național, fiind datorate prestații distincte, derivând din executarea celor două contracte. Pe de altă parte, așa cum corect a susținut intimata, prestațiile de pază au fost acceptate și, ca atare, beneficiarul acestora datorează prețul, iar în măsura în care s-ar fi făcut plata în folosul altor beneficiari, avea posibilitatea să se îndrepte împotriva acestora prin acțiuni de regres, urmând a fi respins și cel de al doilea motiv de recurs.

În fine, recurenta a mai arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și prin aceea că nu a reținut plățile făcute de pârâtă pentru perioada martie - iulie 1999 și august 1999 – ianuarie 2000, dar, din cuprinsul ordinelor de plată invocate, rezultă că s-au achitat debite restante din anul 1997, așa cum s-a comunicat pârâtei prin adresa nr. 186478 din 3 decembrie 1999 (dosarul de recurs). Pentru toate aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară H.H. (I.F.I.N. – H.H.) împotriva deciziei nr. 792 din 22 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2003.