ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4062/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Moinești, prin sentința penală nr. 1360 din 27 noiembrie 2001, a condamnat pe inculpatul M.I., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., din art. 181 C. pen. și la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) din același cod. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile 4.000.000 lei despăgubiri și 10.000.000 lei daune morale.

S-a reținut că, la 22 decembrie 2000, inculpatul a aplicat lui C.I.C. două lovituri cu o secure în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și i-au produs o infirmitate fizică permanentă, fiind necesare pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, inculpatul a spart parbrizul autoturismului părții vătămate T.D. Tribunalul Bacău a admis apelurile declarate de partea civilă și inculpat, a dispus aplicarea prevederilor art. 13 C. pen., raportat la art. 182 alin. (1) din același cod și a majorat cuantumul daunelor morale la 20.000.000 lei. Curtea de Apel Bacău a respins recursurile declarate de partea civilă și inculpat, prin decizia penală nr. 607 din 24 septembrie 2002. În baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc.

pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva celor trei hotărâri, susținând că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea de vătămare corporală gravă în loc de tentativă la infracțiunea de omor calificat. Autorul recursului în anulare consideră că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legii. În dezvoltarea recursului în anulare, se arată că potrivit art. 174 C. pen., constituie infracțiunea de omor uciderea unei persoane și se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, iar tentativa se pedepsește. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din același cod, tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

De asemenea, în art. 175 lit. i) din același act normativ, se arată că este calificat omorul săvârșit în public. Conform art. 152 lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârșită în public atunci când, printre altele, a fost comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană. Din probele administrate în cauză, spune recursul în anulare, rezultă că inculpatul a lovit victima cu o secure în zona capului, cauzându-i, așa, cum arată certificatul medico-legal nr. 19 din 10 ianuarie 2001, o fractură cu înfundare a regiunii fronto-parietale. Pe de altă parte, raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 5159 din 1 noiembrie 2001 atestă că leziunile produse, constând în lipsă de substanță osoasă, care va necesita cranioplastie, au pus în primejdie viața victimei.

Lovirea victimei cu o secure, într-o regiune corporală vitală și cu o asemenea forță încât a produs fractura fronto-parietală cu înfundare și lipsă de substanță osoasă, leziune de natură să pună în primejdie viața, constituie o acțiune care ar fi fost susceptibilă, prin ea însăși, în absența unei intervenții chirurgicale, să producă moartea victimei. Așadar, din moment ce lovitura a fost aplicată cu un obiect apt să producă leziuni mortale, asupra capului părții vătămate, cu asemenea intensitate, încât a fracturat regiunea frontală, se impunea concluzia că agresorul a intenționat să ucidă victima și nu să-i producă doar vătămări corporale sau, cel puțin, dacă nu a urmărit rezultatul letal, l-a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Împrejurarea că decesul părții vătămate nu s-a produs datorită unei cauze independente de voința sa, intervenția medicilor care prin activitatea lor, au salvat viața acesteia, nu înlătură calificarea faptei ca infracțiune de omor, ci doar o circumscrie formei de tentativă a acesteia. Pe de altă parte, din declarațiile martorilor T.D., F.N.S., C.G. și T.C., coroborate cu susținerile părții vătămate, rezultă că victima a fost lovită de inculpat în fața porții casei în care inculpatul locuiește, deci într-un loc considerat public, în accepțiunea art. 152 lit. a) C. pen. În concluzie, instanța de fond avea suficiente temeiuri să constate că, în realitate, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și, pe cale de consecință, trebuia să dispună, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice din art. 182 în art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru efectuarea urmăririi penale. Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei, în limitele arătate. Recursul în anulare este întemeiat. Într-adevăr, în dosar, sunt elemente de natură să poată da faptei inculpatului, încadrarea juridică de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Acestea, însă, trebuie verificate și dovedite, de organul de urmărire penală competent, în condițiile acordării inculpatului, a dreptului de a se apăra, împotriva acestei învinuiri, mult mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat, drept constituțional, motiv pentru care Curtea va privi recursul în anulare, de față, ca fiind întemeiat și-l va admite, ca atare, împotriva celor trei hotărâri, privindu-l pe inculpat, casând hotărârile respective, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor, trimițând cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, pentru efectuarea urmăririi penale, pentru tentativă la omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul, aflându-se, în stare de arestare, și, neschimbându-se, cu nimic, condițiile ce au fost avute în vedere, la luarea măsurii, Curtea va trebui să mențină starea de arest și s-o prelungească arestarea pe timp de 30 de zile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 1360 din 27 noiembrie 2001 a Judecătoriei Moinești, deciziei penale nr. 599/ A din 9 mai 2002 a Tribunalului Bacău și deciziei penale nr. 607 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul M.I. Casează hotărârea atacată numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru efectuarea urmăririi penale pentru tentativă la omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Menține starea de arest și prelungește arestarea pe timp de 30 zile.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.