ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2162/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la 11 noiembrie 2002, au fost trimiși în judecată inculpații: - A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. și art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.; - D.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 248 C. pen., art. 25, raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 16 noiembrie 1999, inculpatul A.G., în calitate de manager general al SC A.V.A. SA a încheiat cu inculpatul D.S., notar public, la instigarea acestuia, trei contracte, false, de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 22, 23 și 24 situate în Arad, Calea Aurel Vlaicu, proprietatea S.C.C.A.

I. Arad și că, pe baza acestor acte, inculpatul D.S. și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Prin sentința penală nr. 53 din 3 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a dispus achitarea inculpaților A.G. și D.S., pentru toate infracțiunile reținute prin rechizitoriu în sarcina acestora, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. d și respectiv, lit. a) C. proc. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că blocul de locuințe în care se află cele trei apartamente cumpărate de inculpatul D.S. prin contractele încheiate la data de 16 noiembrie 1999 cu inculpatul A.G., era proprietatea SC A.V.A. SA, fiind preluat de la I.J.G.C. printr-un protocol încheiat la data de 18 februarie 1999. În baza hotărârii A.G.A.

din 17 iulie 1997, SC A.V.A. SA a vândut la licitație publică un număr de 63 de apartamente din blocul de locuințe menționat, rămânând nevândute apartamentele nr. 22, 23 și 24 de la parter, care nu erau proprietatea societății comerciale menționate, ci proprietatea S.C.C.A. I. Arad. Vânzarea celor trei apartamente către inculpatul D.S. a avut loc în condițiile erorii de fapt în care s-au aflat, atât acesta, cât și inculpatul A.G., nici unul nici celălalt neștiind că apartamentele nu erau proprietatea SC A.V.A. SA, ci aparțineau S.C.C.A. I. Arad. De altfel, inculpatul A.G., recunoscându-și semnătura pe contractele în cauză, a declarat că nu-și amintește când și în ce împrejurări le-a semnat. La rândul său, inculpatul D.S.

a făcut dovada cu martori că, înainte de încheierea contractelor cu inculpatul A.G., în calitatea acestuia de manager general al SC A.V.A. SA, a negociat cumpărarea apartamentelor cu un alt salariat al societății comerciale, K.Z. Contractele de vânzare-cumpărare a celor trei apartamente nu au fost înregistrate la SC A.V.A. SA, iar în patrimoniul acestei societăți nu au intrat sumele de bani constituind prețul vânzării. În aceste condiții, instanța de judecată a reținut că inculpații nu au acționat cu intenția de a comite vreo infracțiune și nici nu au provocat, prin faptele lor, vreuna din urmările prevăzute de art. 248 C. pen. De altfel, în sarcina inculpatului A.G., nu se putea reține infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., dat fiind că SC A.V.A.

SA, la care era angajat în calitate de manager general, este societate comercială cu capital privat, nefăcând parte din unitățile la care se referă art. 145 C. pen., pentru a se putea reține calitatea de funcționar public a inculpatului, în sensul art. 147 C. pen. Pentru aceleași considerente, instanța a reținut că actele menționate ca fiind falsificate de către inculpați nu pot face obiectul infracțiunii prevăzute de art. 288 C. pen., întrucât nu sunt acte oficiale ci înscrisuri sub semnătură privată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care a formulat și dezvoltat următoarele motive de casare: - intenția infracțională a inculpaților este dovedită atât cu probele privind împrejurările în care au încheiat cele trei contracte, cât și cu actele întocmite de aceștia ulterior, în scopul ascunderii caracterului fraudulos al acestor contracte, astfel că achitarea lor pentru infracțiunile de abuz în serviciu, de instigare la această infracțiune, precum și pentru infracțiunile de fals, instigare la fals și uz de fals este greșită; - cele trei contracte au devenit acte oficiale prin legalizarea lor de către notarul S.N., astfel că faptele de fals comise de inculpați se încadrează în prevederile art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele penale descrise în rechizitoriu și anume, cu privire la legalizarea frauduloasă a celor trei acte de către notarul S.N.

la cererea inculpatului D.S. și cu privire la intabularea frauduloasă a dreptului de proprietate dobândit de inculpatul D.S. prin cele trei contracte false. În raport cu motivele de casare invocate, parchetul a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de abuz în serviciu din art. 248 C. pen., în art. 246 C. pen., față de faptul că SC A.V.A. SA este o societate cu capital privat și condamnarea inculpatului D.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 246 C. pen., art. 25, raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.; condamnarea inculpatului A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și anularea actelor falsificate de inculpați.

În subsidiar, s-a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru judecarea infracțiunilor de instigare la fals comise de inculpați prin cererile de intabulare a celor trei apartamente pe numele SC A.V.A. SA și, respectiv, pe numele inculpatului D.S. La dezbaterea recursului, procurorul a declarat că nu susține cererea subsidiară formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Recursul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare. Din probele administrate în cauză rezultă că vânzarea celor 63 de apartamente situate în blocul proprietatea SC A.V.A.SA s-a făcut prin contracte semnate de inculpatul A.G., în calitate de manager general al societății și de C.N., manager economic, toate contractele fiind întocmite pe formulare tip și purtând număr de înregistrare.

În toate aceste contracte s-a făcut mențiunea că vânzarea are loc în urma licitației din 25 august 1997, precum și precizarea că apartamentele vândute sunt înscrise în Cartea funciară Arad nr. 54587. Spre deosebire de contractele privind vânzarea celor 63 de apartamente, încheiate în urma licitației din 25 august 1997, contractele privind vânzarea apartamentelor nr. 22, 23 și 24 au fost semnate numai de inculpatul A.G., în aceeași calitate, pe un alt tip de formular și fără dată de înregistrare. Mențiunea despre licitația din 25 august 1997, ca și referirea la înscrierea lor în Cartea funciară Arad la nr. 54587 s-a făcut și în aceste contracte, fără bază reală însă, deoarece apartamentele menționate nu aparțineau SC A.V.A.

SA, fapt cunoscut de inculpatul A.G. și nu formaseră în consecință, obiectul licitației amintite și nici nu erau intabulate pe numele societății. Ținând seama de această situație se constată că aprecierea primei instanțe, în sensul că, inculpatul A.G. s-a aflat într-o eroare de fapt și nu a cunoscut că actele de vânzare a celor trei apartamente nu corespuns situației juridice reale a acestor bunuri, nu are temei. Faptul că inculpatul A.G. a acționat în cunoștință de cauză, cu intenție infracțională, rezultă și din împrejurarea că, ulterior, la data de 10 martie 2000, a adresat Judecătoriei Arad, în aceeași calitate, o cerere de intabulare a apartamentelor menționate, pe numele SC A.V.A. SA deși, așa cum s-a arătat, cunoștea că aceste apartamente nu sunt proprietatea societății pe care o reprezenta.

Această acțiune a inculpatului era menită, în mod evident, să acopere mențiunea nereală din contractele încheiate cu inculpatul D.S., în sensul că apartamentele erau proprietatea SC A.V.A. SA și că dreptul de proprietate al societății asupra lor este înscris în cartea funciară. În ce-l privește pe inculpatul D.S., este necontestat că acesta, ținând seama de profesia de notar pe care o exercita, cunoștea condițiile și formele în care se puteau încheia contractele de vânzare-cumpărare, precum și modul în care se putea intabula dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite. Faptul că inculpatul a încheiat contractele privind cele trei apartamente în condițiile menționate, fără ca acestea să fi fost intabulate pe numele SC A.V.A.

SA, iar ulterior, a solicitat înscrierea lor în cartea funciară pe baza unor copii ale contractelor încheiat în mod fraudulos, constituie prin însăși materialitatea acțiunilor inculpatului, dovada vinovăției sale. În acest sens, este de reținut și împrejurarea că inculpatul a încercat să se apere de răspundere, susținând că a negociat cumpărarea apartamentelor cu un salariat al unității, K.Z., decedat ulterior, apărare infirmată de probele administrate în cursul procesului. În sfârșit, nu se putea primi apărarea celor doi inculpați, în sensul că nu au acționat cu intenție infracțională, în condițiile în care, din probele administrate rezultă că aceștia se aflau de mai mult timp în relații de afaceri, iar activitatea lor pentru înstrăinarea frauduloasă a celor trei apartamente proprietatea S.C.C.A.

I. Arad a fost perfect coordonată. La această concluzie duc, alături de împrejurările menționate, faptul că la SC A.V.A. SA, cele trei contracte nu au fost înregistrate (fapt cunoscut și acceptat de ambii inculpați) ca și faptul că prețul vânzării nu a fost plătit și nu figurează în consecință, în evidențele societății vânzătoare. Rezultă că fapta inculpaților era la adăpost de a fi descoperită în cadrul SC A.V.A. SA. Eroarea probabilă a inculpaților, care a și făcut posibilă descoperirea faptei, a fost aceea de a fi crezut că, în condițiile unor omisiuni de evidență a bunurilor, cele trei apartamente sunt fără stăpân. Or, așa cum s-a arătat, apartamentele aveau proprietar. Având în vedere situația de fapt stabilită prin probele analizate mai sus și ținând seama de împrejurarea că inculpatul A.G.

nu avea calitatea de funcționar public, deoarece SC A.V.A. SA la care îndeplinea funcția de manager general nu face parte din unitățile limitativ enumerate în art. 145 C. pen., fiind societate cu capital privat, dar avea calitatea de funcționar, în sensul art. 147 alin. (2) C. pen., ca și de caracterul de înscrisuri sub semnătură privată al contractelor falsificate de acesta, caracter existent în momentul înscrierii contractelor, Înalta Curte reține că numitul inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246, raportat la art. 258 C. pen. și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., iar inculpatul D.S.

se face vinovat de instigare la comiterea acestor infracțiuni. Urmează, în consecință, să se admită recursul parchetului și să se dispună schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor comise de inculpatul A.G., din infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen. și art. 288 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 246, raportat la art. 258 C. pen. și, respectiv, de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor comise de inculpatul D.S., din infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 248 C. pen.; art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 246, combinat cu art. 258 C. pen.

și, respectiv, de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și condamnarea inculpaților pentru aceste infracțiuni. Urmează, de asemenea, să se dispună anularea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor menționate, încheiate de SC A.V.A. SA, prin inculpatul A.G. și inculpatul D.S., precum și mențiunile din cartea funciară privind aceste apartamente. Referitor la celelalte critici și cereri din recursul parchetului se constată că acestea nu au fost susținute de procuror la dezbaterea recursului și că, de altfel, faptele și actele la care se referă, nu au format obiectul rechizitoriului cu care a fost investită instanța de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 53/ Pi din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpații D.S. și A.G. Casează sentința penală sus-menționată și rejudecând: 1. Cu privire la inculpatul A.G.: În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 248 și art. 288 alin. (2) C. pen., săvârșite de inculpatul A.G. în infracțiunile prevăzute de art. 246, raportat la art. 258 C. pen. și, respectiv, de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 contracte de vânzare-cumpărare). În baza art. 246, raportat la art. 258 C. pen., condamnă pe inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpat la 3 luni închisoare. Constată că ambele pedepse sunt grațiate în întregime, condiționat conform art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002. 2. Cu privire la inculpatul D.S.: Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 248 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 246, combinat cu art. 258 C. pen. și din infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 288 alin. (2) și respectiv, de art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 25, raportat la art. 246, combinat cu art. 258 C. pen., condamnă pe inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpat la 3 luni închisoare. Constată că pedepsele aplicate inculpatului D.S. sunt grațiate în întregime, condiționat, conform art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002. Anulează contractele de vânzare-cumpărare încheiate la 16 noiembrie 1999 între SC A.V.A. SA Arad și D.S., cu privire la apartamentele nr. 22, 23, 24, situate în Arad, Calea Aurel Vlaicu, proprietatea S.C.C.A. I. Arad și pozițiile 1 și 2 din C.F. 59945 – Arad și poziția 23 din C.F. 55329 – Arad, cu privire la aceleași apartamente. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, din 22 aprilie 2004.