ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5239/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5239/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7/ PI

din 24 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 333

C. proc. pen., a fost restituită cauza privind pe inculpații S.N. și C.C.G.,

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru completarea urmăririi

penale.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpaților:

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, constând în atestarea

unor fapte necorespunzătoare adevărului în încheierile de legalizare nr. 1096,

1089, 1098, toate din 20 aprilie 2000, și respectiv nr. 3027, 3028 din 28

noiembrie 2001 și nr. 1555 din 16 mai 2002 și abuz în serviciu prevăzută de art.

248 alin. (1) C. pen.

infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 25 raportat la art.

289 alin. (1) din același cod, art. 26 și art. 20 raportat la art. 215 alin.

(2) C. pen.

Prin rechizitoriul

menționat, s-a mai dispus disjungerea cauzei privind pe D.S. și A.M. și

scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi de câte 10.000.000

lei făptuitorilor D.L.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289

C. pen., T.F., pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni și B.D.I., pentru

tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art.

215 alin. (2) C. pen.

S-a reținut, prin actul de

sesizare, că B.D.I. și A.M. aveau nevoie de acte pentru a-și recarosa

autoturismele Citroen și respectiv Audi, pe care nu le puteau înmatricula

întrucât era necesar importul caroseriilor. Pentru rezolvarea recarosării au

luat legătura cu inculpata C.C.G. care le-a promis în toamna anului 2001, că în

schimbul sumei de 1.000 mărci germane le rezolvă solicitarea. Conform

înțelegerii, cei doi posesori ai autoturismelor i-au remis inculpatei suma

solicitată și o copie xerox după documentele autoturismelor care nu erau

înmatriculate în România, fiindu-le făcută promisiunea că le procură și

declarația vamală privind importul caroseriilor uzate și factura de achiziție

de la o firmă importatoare.

Pentru a crea o aparență de

legalitate, aceasta le-a spus că va legaliza actele respective, întrucât la

înmatricularea autoturismelor este necesar ca solicitantul să prezinte actele

în original, ori copii legalizate.

La data de 20 noiembrie

2001, inculpata C.C.G. s-a deplasat la Biroul notarului public S.L. din Arad,

cu declarația vamală cu nr. 152085 privind importul a două caroserii, o

caroserie Audi și o caroserie Ford, iar la data de 22 noiembrie 2001, aceeași

inculpată s-a deplasat la Biroul notarului public S.N. cu o declarație vamală

ce poartă același număr, respectiv 152085, dar din data de 20 noiembrie 2001,

și care se referă la caroserii Citroen și Wolkswagen, declarație vamală

legalizată prin încheierea nr. 3027 din 22 noiembrie 2001, iar prin încheierea

de autentificare nr. 3028 din 22 noiembrie 2001 este legalizat și documentul

Rechnung număr 522 din 19 noiembrie 2001, prezentat de aceeași inculpată

notarului public S.N.

Din verificările efectuate a

rezultat că în evidența Biroului notarial S.N. la nr. 3027 figurează o

încheiere datată 16 noiembrie 2001, fiind o solicitare făcută de o persoană pe

nume M.M., de legalizare a unui certificat de deces, iar la nr. 3028 este o

încheiere privitoare la o pensie de urmaș pe numele M.N.V., datată 16 noiembrie

2001.

Inculpata a remis actele

legalizate, iar A.M. a procedat la predarea documentelor la I.P.J. Timiș –

Serviciul Poliției Rutiere, fiindu-i înmatriculat autoturismul Audi 80, în timp

ce B.D.I. nu a prezentat actele la Poliția Rutieră.

S-a stabilit că declarația

vamală cu nr. I-52085, datată 22 septembrie 2001, se referă la un export de

câlți cânepă, expeditor figurând SC I. SRL, transportul fiind vagonabil C.F.R.

prin vama Moravița. Pe declarația vamală falsificată de C.C.G. figurează vama

Nădlac, ca vamă de intrare, din verificări rezultând că ștampilele vamale

aplicate, respectiv 6703, 6708, 6753, aparțin Vămii Vârșand. S-a mai reținut în

rechizitoriu că Societatea Comercială ce este trecută la importator nu

figurează în evidențele Vămii Arad ca importator de autoturisme sau componente

de autoturisme, iar mențiunile V50669 și R37341 aplicate pe declarația vamală

falsă autentificată de S.N. se referă la alte declarații vamale, și anume I

53132 și I 53141.

Din E.S.E.I.P. rezultă că

autovehiculul ce figurează pe declarația vamală falsă, ca fiind cel care a

transportat caroseriile Citroen și Wolkswagen din Germania în România, este de

fapt un autoturism VW Golf, ce a fost radiat din evidențe în anul 1995.

Totodată, s-a mai stabilit

că nu figurează în județele Arad și Timiș ca fiind înmatriculat un autoturism

pe seria sasiu ce aparține caroseriei de Wolkswagen, trecută pe aceeași

declarație vamală falsă cu caroseria de Citroen, iar seria caroseriei

menționate pe actul „Rechnung” are terminația diferită de aceea trecută pe

declarația vamală falsă.

Cu privire la inculpatul S.N.

s-a mai reținut că, la data de 20 aprilie 2000, în calitate de notar public, a

autentificat în fals trei contracte de vânzare-cumpărare pentru trei

apartamente situate în blocul 6 din municipiul Arad, Calea Aurel Vlaicu.

Apartamentele respective, ce poartă numerele 22, 23, 24 sunt situate la

parterul blocului menționat și aparțineau S.C.C.A. I. SA și nu SC A.V. Arad

care figurează că ar fi emis contractele de vânzare-cumpărare și în acest mod

nu au fost licitate. Aceste contracte au fost legalizate prin încheierile nr. 1096,

1097 și 1098.

Urmare a verificărilor

efectuate a rezultat că făptuitoarea T.F., în calitate de secretară la Biroul

notarial a înscris în fals trei numere pe încheierile de legalizare a copiilor

de contracte prezentate de martorul D.S., precum și sumele achitate cu titlu de

taxe. Astfel, la nr. 1096 privind apartamentul nr. 22 este înregistrată cererea

numitei B.C., pentru autentificarea unui testament, la nr. 1097 privitor la

apartamentul nr. 23 este înregistrată cererea unei persoane B.C., iar la nr. 1098

al încheierii de legalizare în copie a contractului de vânzare cumpărare pentru

apartamentul nr. 24 este înregistrată cererea unei persoane pe numele D.D.

La data de 15 iunie 2000,

martorul D.S. s-a prezentat cu actele astfel falsificate la Biroul de Carte

Funciară al Judecătoriei Arad, unde a solicitat și obținut înscrierea dreptului

de proprietate cu titlu de cumpărare pentru apartamentele nr. 22, 23, 24.

Curtea de Apel Timișoara,

din administrarea probelor existente la dosar și din dezbaterile care au avut

loc, a apreciat că urmărirea penală nu este completă, existând serioase lacune

în stabilirea situației de fapt, a vinovățiilor inculpaților și a încadrării

juridice.

Astfel, rechizitoriul nu

descrie fapta sau faptele care întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen, sau art. 246 alin. (1) din

același cod, nu se precizează dacă s-a produs o pagubă și în caz afirmativ în

dauna cui, dacă s-a produs vreo vătămare a intereselor legale unei persoane.

De asemenea, instanța de

fond a concluzionat că prin actul de sesizare a instanței nu s-a stabilit nici

o parte vătămată, nu s-a făcut nici o cercetare asupra relațiilor dintre

notarul public și cele două secretare D.L.M. și T.F. și care au înscris în fals

numerele de înregistrare și legalizare, cu atât mai mult cu cât inculpatul S.N.

a arătat că acestea nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu pe care le aveau.

În consecință, arată

instanța de fond, trebuia să se verifice dacă nu cumva acestea au fost

determinate în vreun fel de către inculpat să-și îndeplinească defectuos

sarcinile de serviciu, fiind puțin probabil ca ele să-și fi permis fără nici o

imixtiune să nu înregistreze actele, să dea numere false încheierilor

legalizate, să nu perceapă taxe și să nu arhiveze documentele, sens în care se

impunea efectuarea unor confruntări între inculpatul S.N. și cele două

secretare.

Prima instanță mai

precizează că în cuprinsul rechizitoriului și nici după cererea de schimbare a

încadrării juridice din art. 288 în art. 290 C. pen., nu s-a arătat în ce

modalitate s-a săvârșit infracțiunea și nici nu s-a administrat vreo probă,

după cum nu s-au administrat probe în scopul dovedirii intenției inculpatului

de a produce o anumită consecință juridică, deoarece în cazul art. 290 C. pen.,

intenția nu poate fi decât directă.

Împotriva acestei sentințe

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs, în temeiul art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., întrucât s-a făcut o greșită

aplicare a legii rezultată din interpretarea incorectă a probelor administrate,

iar restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale este nelegală,

referindu-se doar la inculpatul S.N., nu și la inculpata C.C.G.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 333 C. proc.

pen., în tot cursul judecății, instanța se poate desesiza și restitui dosarul

procurorului, când din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă

și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare

întârziere.

Din economia textului citat

rezultă că atunci când dispune restituirea cauzei la procuror instanța este

obligată să indice faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și

mijloacele de probă.

În speță, prima instanță a

menționat generic că prin rechizitoriu nu sunt descrise faptele care întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (1) sau art.

246 alin. (1) C. pen., că nu se precizează dacă s-a produs o pagubă, că nu s-a

făcut nici o cercetare asupra relațiilor dintre notarul public și cele două secretare

care au înscris în fals numerele de înregistrare și legalizare.

Or, chiar în partea

introductivă a hotărârii rezultă că la ordine fiind pronunțarea în cauza penală

pornită prin rechizitoriu din 19 decembrie 2003 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, împotriva inculpaților S.N. și C.C.G., primul trimis

în judecată, printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.

În dosarul de urmărire penală

se află depus Rechizitoriul din 11 noiembrie 2002, din care rezultă disjungerea

cauzei privind pe inculpatul S.N. Actele aflate în dosar fac referire la modul

în care au fost achiziționate apartamentele nr. 22, 23, 24 de la SC A. Vagoane,

de către D.S. (condamnat în dosarul nr. 6732/2002 al Curții de Apel Timișoara),

apartamente ce aveau destinație de spațiu comercial și aparțineau părții civile

S.C.C.A. I. SA Arad și pentru a le intabula în cartea funciară D.S. s-a

prezentat la inculpatul S.N. și realizează legalizarea celor 3 contracte.

Pe de altă parte, în dosarul

instanței există depusă o cerere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara prin care se solicită în completarea rechizitoriului emis în dosarul nr.

172/P/2002 (și care a constituit actul de sesizare al instanței) citarea, în

calitate de parte vătămată, a S.C.C.A. I. SA Arad și Ministerul Finanțelor –

Direcția Vamală Regională Timiș – Vama Arad. În motivarea acestei cereri

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara învederează că inculpatul S.N. a

fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 alin.

(1) C. pen., iar unitatea căruia i s-a cauzat o pagubă în patrimoniu este S.C.C.A.

I. SA Arad, iar inculpata C.C.G. a fost trimisă în judecată și pentru art. 26

și art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond, la data de

24 mai 2004, a decis că nu trebuie citată D.R.V. deoarece nu există pagubă,

infracțiunea rămânând în stadiul de tentativă, iar cu privire la partea

vătămată S.C.C.A. I. SA Arad, instanța de fond a luat act de poziția acesteia

că nu s-a constituit parte civilă (a se vedea adresa S.C.C.A. I. SA Arad)

existând la dosar acte din care rezultă modul în care s-a soluționat aspectul

civil al cauzei.

În rechizitoriu sunt

descrise faptele pretins săvârșite de inculpați, sunt precizate încadrările

juridice, în dosarul de urmărire penală au fost administrate probele pe care se

întemeiază acuzarea, iar în dosarul instanței acestea au fost completate,

inclusiv sub aspectul eventualelor prejudicii aduse părților vătămate.

Celelalte aspecte legate de

relațiile dintre inculpatul S.N. și cele două secretare, D.L. și T.F., cărora

li s-a aplicat câte o amendă administrativă pentru falsurile din registrele

notarului pot fi clarificate de instanță (care a și procedat nemijlocit la

audierea celor două martore) prin confruntarea lor cu inculpatul.

În consecință, dosarul de

urmărire penală cuprinde probatoriul necesar (care poate fi completat în

instanță în sensul celor mai sus arătate) pe baza căruia instanța se poate

pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților, a încadrării în drept

a faptelor eventual comise, motivele invocate în considerentele sentinței

pronunțate (după un an de zile în care cercetarea judecătorească s-a rezumat la

audierea celor 2 inculpați și a 3 martori) nu justifică soluția de restituire a

cauzei.

Ca atare, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este fondat, va fi casată

hotărârea atacată și va fi trimis dosarul pentru continuarea judecății la

Curtea de Apel Timișoara.

Onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 7/

P din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, privind pe intimații

inculpați S.N. și C.C.G.

Casează hotărârea atacată și

trimite dosarul pentru continuarea judecării cauzei la Curtea de Apel

Timișoara.

Onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu, în sumă de câte 40 RON se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 septembrie 2005.