ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3542/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29/ PI din 2

iulie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată de S.A.M.,

cu privire la nelegalitatea și netemeinicia ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală a învinuiților B.O.D. și T.M., dispuse de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 76/P/2002.

În fapt, la 3 iunie 2002, prin

rechizitoriul nr. 149/P/1998, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a

dispus trimiterea în judecată a petentului, pentru săvârșirea infracțiunii de

fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., iar cu privire la B.O.D. și T.M.

s-a disjuns cauza formându-se dosarul nr. 76/P/2002.

În acest dosar s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a celor doi învinuiți, și constatând că fapta nu

prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, procurorul a aplicat sancțiunea

„mustrare cu avertisment”, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals

intelectual.

Împotriva ordonanței procurorului,

petentul S.A.M. a făcut plângere, în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

considerând că se impune audierea sa ca martor în dovedirea vinovăției acestora

și pericolul social pe care îl reprezintă.

Curtea de Apel a respins plângerea,

apreciind că soluția procurorului este temeinică și legală.

Împotriva sentinței, petentul S.A.M.

a declarat recurs, criticând netemeinicia sentinței, instanța de fond neverificând

probele administrate de procuror în cursul urmăririi penale.

Recursul nu este fondat.

În cauza inițială dosarul nr. 149/P/1998,

petentul, notar public a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de fals

intelectual comis prin aceea că a atestat fapte necorespunzătoare adevărului, în

sensul că B.I. s-a prezentat în fața sa și a semnat personal procura nr. 386

din 26 ianuarie 1998.

Au fost cercetați în dosar B.O.D. și

T.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen.,

fapta constând în aceea că l-au determinat pe notarul public S.A.M. să

consemneze date nereale în actele notariale, dar, cu privire la ei, s-a disjuns

cauza, iar, în final, s-au aplicat dispozițiile art. 18

1

C. pen.

Din examinarea cauzei, rezultă că

soluția dispusă de procuror este temeinică și legală având în vedere condițiile

comiterii faptei și persoana învinuiților, iar în cauză au fost administrate

toate probele necesare aflării adevărului.

În consecință, recursul este

nefondat și va fi respins conform prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., neconstatându-se vreunul din cazurile la care face referire art.

278

1

C. proc. pen.

Va fi obligat petentul la cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de petentul S.A.M., împotriva sentinței penale nr. 29/ PI din 02 iulie

2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurentul petent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

iunie 2004.