ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3950/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 82 din 7 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 958/2004, Tribunalul Alba, secția penală, a condamnat pe inculpații minori G.F.M. și G.T.O. la câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.; la câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca fiecare inculpat să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestului preventiv începând de la data de 12 februarie 2004 la zi, menținându-se starea de arest a inculpaților.

S-a constatat că prejudiciul produs prin infracțiuni a fost recuperat integral, iar partea vătămată D.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Tribunalul a reținut că în noaptea de 19 ianuarie 2004, cei doi inculpați minori împreună cu alți doi făptuitori minori au pătruns fără drept în locuința părții vătămate D.I., unde prin exercitarea unor violențe și amenințare cu un cuțit l-au imobilizat și i-au sustras suma de 230.000 și bunuri în valoare de 800.000 lei. După plecarea inculpaților, partea vătămată a reușit să se dezlege și să anunțe telefonic organele de poliție.

În aceeași noapte, inculpații au fost prinși având asupra lor banii și bunurile sustrase, care au fost restituite părții vătămate.

Prin decizia penală nr. 174/ A din 11 mai 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.T.O.

Împotriva acestei decizii, inculpatul G.T.O. a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen.).

În ședința de judecată din 13 iulie 2004, apărătorul recurentului a solicitat reducerea pedepsei și stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, respectiv aceea prevăzută de art. 86

1

C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Înalta Curte constată, în raport cu probele administrate în cauză, că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ambele instanțe (de fond și de apel) au avut în vedere toate aceste criterii generale de individualizare, respectiv gradul avansat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpatul recurent (violare de domiciliu și tâlhărie în formă agravată), persoana acestuia (infractor minor, fără antecedente penale), stabilind pedepse și aplicând o pedeapsă rezultantă corespunzătoare ce reprezintă minimul special prevăzut de lege (textele penale ce incriminează faptele săvârșite de inculpat și dispozițiile art. 109 C. pen., referitor la pedepsele pentru minori).

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, reținând că au fost respectate prevederile art. 72 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 12 februarie 2004 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T.O. împotriva deciziei penale nr. 174/ A din 11 mai 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2004 la 13 iulie 2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2004.