ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2802/2006

Asupra recursurilor de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 258 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Sibiu a condamnat,

printre alții, pe inculpații:

- M.G.O., la 8 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen. și, la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 189 alin. (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

- C.M., la 8 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și, la 7 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C.

pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen.

Totodată, a fost

menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din

pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive, de

la 12 decembrie 2004, la zi.

În toamna anului 2004,

inculpatele L.A.M., O.F.I., condamnate în aceeași cauză au convenit

cu inculpații H.G., M.G.O. și C.M. că, sub pretextul

întreținerii de relații sexuale, să atragă

bărbații în garsoniera primei inculpate, după care

inculpații să îi deposedeze pe aceștia de bunurile lor.

În baza acestei

rezoluții infracționale, la data de 11 decembrie 2004, inculpatele au

acostat-o pe partea vătămată L.S., într-o parcare, convenind cu

aceasta să se deplaseze la garsonieră, în vederea întreținerii

de relații sexuale.

La scurt timp după ce

inculpata L.A.M. a intrat în garsonieră cu partea vătămată,

au venit și inculpații H.G. și M.G.O. Inculpatul H.G. i-a cerut

părții vătămate să-i achite suma de 6 milioane lei,

sub pretextul că inculpatele nu au plătit chirie, după care

ambii inculpați i-au cerut acesteia să-și golească

buzunarele, verificând dacă are vreun lănțișor la gât.

Ulterior, fiind amenințată și lovită cu palmele și

văzând că inculpatul M.G.O. a luat o bâtă de baseball în

mână, partea vătămată a scos din buzunare portofelul cu

540.000 lei, două carduri bancare, un briceag, un telefon mobil și

cheile de la autoturism.

Încercând să intre în

posesia bâtei de baseball, partea vătămată a fost

imobilizată de cei doi inculpați, cărora li s-a alăturat

și inculpatul C.M.

Ulterior, inculpatul C.M.

amenințând-o pe partea vătămată că îi va scoate

dinții cu briceagul, aceasta din urmă le-a indicat inculpaților

codul PIN de la cele două carduri. Întrucât nu au reușit să

ridice banii de la bancomat, inculpata L.A.M. a luat mai multe bunuri

electronice din mașina părții vătămate, pe care,

ulterior, inculpații H.G. și M.G.O. le-au vândut.

Partea

vătămată a fost lăsată să plece, restituindu-i-se

câteva bunuri.

Curtea de Apel Alba – Iulia,

secția pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 2/ A

din 10 ianuarie 2006, admițând apelurile declarate de inculpații H.G.,

M.G.O., C.M. și O.F.I. și extinzând efectele apelului și cu

privire la inculpata L.A.M., a desființat sentința numai cu privire

la pedepsele accesorii aplicate inculpaților și a înlăturat

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Totodată, instanța

a menținut starea de arest a inculpaților H.G., M.G.O. și C.M.

și a dedus, din pedepsele aplicate acestora, durata reținerii și

a arestării preventive a acestora, de la 12 decembrie 2004 la 10 ianuarie

2006.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Inculpații M.G.O.

și C.M. au declarat recurs.

Prin recursul declarat,

inculpatul C.M., prin apărătorul său, a solicitat casarea

ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

de fond, formulând următoarele critici:

- declarația dată

în cursul urmăririi penale este lovită de nulitate absolută,

întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6

C. proc. pen., deoarece nu i-a fost adus la cunoștință

conținutul acestui text de lege;

- a fost schimbată

încadrarea juridică a faptei, fără ca aceasta să fie pusă

în discuția părților, încălcându-se astfel

dispozițiile art. 334 C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost

reținută circumstanța agravantă prevăzută de art.

75 lit. c) C. pen., deoarece nu a avut reprezentarea faptului că inculpata

L.A.M. era minoră la data săvârșirii infracțiunii;

- în mod greșit a fost

condamnat pentru infracțiunile de tâlhărie și lipsire de

libertate în mod ilegal, faptele reținute în sarcina sa neputând constitui

decât infracțiune de șantaj prevăzută de art. 194 C. pen.

Prin recursul declarat de

inculpatul M.G.O., acesta a solicitat, în principal, schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de

șantaj, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, până la minimul

special prevăzut de lege.

Recursurile celor doi

inculpați nu sunt fondate.

Referitor la criticile

recurentului C.M.:

Din declarația

dată în cursul urmăririi penale, aflată la dosar urmărire

penală, rezultă că inculpatului i s-a adus la

cunoștință prevederile art. 6 C. proc. pen., referitoare la dreptul

la apărare, declarația fiind semnată și de

apărătorul inculpatului.

Nici cea de a doua

critică a inculpatului nu este fondată, nefiind încălcate de

către instanță dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

Așa cum rezultă

din încheierea Tribunalului Sibiu, din data de 5 octombrie 2005, instanța,

în baza art. 336 C. proc. pen., a pus în discuția părților,

cererea procurorului de extindere a procesului penal și pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod: legal, prevăzută de

art. 189 C. pen., după care a atras atenția inculpaților că

au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual

amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.

Agravanta

prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., a fost reținută

justificat, în sarcina inculpatului, întrucât, la data săvârșirii

infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod

ilegal, inculpata L.A.M. era minoră, în vârstă de 17 ani.

Sub acest aspect, minora a

precizat că inițiativa de a o antrena pentru ademenirea

bărbaților, în vederea practicării de raporturi sexuale a avut-o

inculpatul, care i-a propus ca „noi fetele să ne ocupăm de racolarea

unor bărbați”.

Deși în mod expres nu

rezultă împrejurarea că L.A.M. i-ar fi dezvăluit inculpatului faptul

că este minoră, din coroborarea tuturor probelor, reiese că el

știa acest fapt.

În ceea ce privește

critica ambilor recurenți, în sensul greșitei încadrări juridice

a faptelor, nici aceasta nu poate fi reținută.

Fapta inculpaților de a

deposeda pe partea vătămată, prin exercitare de

amenințări și violențe, de bunuri, iar, ulterior, de a o

împiedica, prin imobilizare, să părăsească garsoniera,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de

tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, și nu a

infracțiunii de șantaj.

Nici cea de a doua

critică a recurentului M.G.O. nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al faptelor săvârșite de inculpatul M.G.O.,

reflectat de modul în care a conceput și realizat tâlhăria și

lipsirea de libertate în mod ilegal, precum și de datele ce caracterizează

persoana acestuia (fără antecedente penale; a avut o atitudine

sinceră în cursul procesului penal), rezultă că instanțele

au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei

aplicate, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72

C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri

de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții inculpați C.M. și M.G.O. împotriva

deciziei penale nr. 2/ A din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția pentru minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

fiecărui inculpat, durata arestării preventive de la 12 decembrie

2004 la 4 mai 2006.

Obligă recurentul inculpat C.M.

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON

(1.200.000 lei).

Obligă recurentul inculpat M.G.O.

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON

(2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 4 mai 2006.