ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2802/2006

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 258 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Sibiu a condamnat, printre alții, pe inculpații: - M.G.O., la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și, la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. - C.M., la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și, la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive, de la 12 decembrie 2004, la zi. În toamna anului 2004, inculpatele L.A.M., O.F.I., condamnate în aceeași cauză au convenit cu inculpații H.G., M.G.O. și C.M. că, sub pretextul întreținerii de relații sexuale, să atragă bărbații în garsoniera primei inculpate, după care inculpații să îi deposedeze pe aceștia de bunurile lor.

În baza acestei rezoluții infracționale, la data de 11 decembrie 2004, inculpatele au acostat-o pe partea vătămată L.S., într-o parcare, convenind cu aceasta să se deplaseze la garsonieră, în vederea întreținerii de relații sexuale. La scurt timp după ce inculpata L.A.M. a intrat în garsonieră cu partea vătămată, au venit și inculpații H.G. și M.G.O. Inculpatul H.G. i-a cerut părții vătămate să-i achite suma de 6 milioane lei, sub pretextul că inculpatele nu au plătit chirie, după care ambii inculpați i-au cerut acesteia să-și golească buzunarele, verificând dacă are vreun lănțișor la gât. Ulterior, fiind amenințată și lovită cu palmele și văzând că inculpatul M.G.O. a luat o bâtă de baseball în mână, partea vătămată a scos din buzunare portofelul cu 540.000 lei, două carduri bancare, un briceag, un telefon mobil și cheile de la autoturism.

Încercând să intre în posesia bâtei de baseball, partea vătămată a fost imobilizată de cei doi inculpați, cărora li s-a alăturat și inculpatul C.M. Ulterior, inculpatul C.M. amenințând-o pe partea vătămată că îi va scoate dinții cu briceagul, aceasta din urmă le-a indicat inculpaților codul PIN de la cele două carduri. Întrucât nu au reușit să ridice banii de la bancomat, inculpata L.A.M. a luat mai multe bunuri electronice din mașina părții vătămate, pe care, ulterior, inculpații H.G. și M.G.O. le-au vândut. Partea vătămată a fost lăsată să plece, restituindu-i-se câteva bunuri. Curtea de Apel Alba – Iulia, secția pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 2/ A din 10 ianuarie 2006, admițând apelurile declarate de inculpații H.G., M.G.O., C.M.

și O.F.I. și extinzând efectele apelului și cu privire la inculpata L.A.M., a desființat sentința numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpaților și a înlăturat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) și e) C. pen. Totodată, instanța a menținut starea de arest a inculpaților H.G., M.G.O. și C.M. și a dedus, din pedepsele aplicate acestora, durata reținerii și a arestării preventive a acestora, de la 12 decembrie 2004 la 10 ianuarie 2006. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Inculpații M.G.O. și C.M. au declarat recurs. Prin recursul declarat, inculpatul C.M., prin apărătorul său, a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, formulând următoarele critici: - declarația dată în cursul urmăririi penale este lovită de nulitate absolută, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 C. proc.

pen., deoarece nu i-a fost adus la cunoștință conținutul acestui text de lege; - a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, fără ca aceasta să fie pusă în discuția părților, încălcându-se astfel dispozițiile art. 334 C. proc. pen.; - în mod greșit a fost reținută circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., deoarece nu a avut reprezentarea faptului că inculpata L.A.M. era minoră la data săvârșirii infracțiunii; - în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunile de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, faptele reținute în sarcina sa neputând constitui decât infracțiune de șantaj prevăzută de art. 194 C. pen. Prin recursul declarat de inculpatul M.G.O., acesta a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de șantaj, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, până la minimul special prevăzut de lege.

Recursurile celor doi inculpați nu sunt fondate. Referitor la criticile recurentului C.M.: Din declarația dată în cursul urmăririi penale, aflată la dosar urmărire penală, rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoștință prevederile art. 6 C. proc. pen., referitoare la dreptul la apărare, declarația fiind semnată și de apărătorul inculpatului. Nici cea de a doua critică a inculpatului nu este fondată, nefiind încălcate de către instanță dispozițiile art. 334 C. proc. pen. Așa cum rezultă din încheierea Tribunalului Sibiu, din data de 5 octombrie 2005, instanța, în baza art. 336 C. proc. pen., a pus în discuția părților, cererea procurorului de extindere a procesului penal și pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod: legal, prevăzută de art. 189 C. pen., după care a atras atenția inculpaților că au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.

Agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., a fost reținută justificat, în sarcina inculpatului, întrucât, la data săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, inculpata L.A.M. era minoră, în vârstă de 17 ani. Sub acest aspect, minora a precizat că inițiativa de a o antrena pentru ademenirea bărbaților, în vederea practicării de raporturi sexuale a avut-o inculpatul, care i-a propus ca „noi fetele să ne ocupăm de racolarea unor bărbați”. Deși în mod expres nu rezultă împrejurarea că L.A.M. i-ar fi dezvăluit inculpatului faptul că este minoră, din coroborarea tuturor probelor, reiese că el știa acest fapt. În ceea ce privește critica ambilor recurenți, în sensul greșitei încadrări juridice a faptelor, nici aceasta nu poate fi reținută.

Fapta inculpaților de a deposeda pe partea vătămată, prin exercitare de amenințări și violențe, de bunuri, iar, ulterior, de a o împiedica, prin imobilizare, să părăsească garsoniera, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, și nu a infracțiunii de șantaj. Nici cea de a doua critică a recurentului M.G.O. nu este întemeiată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpatul M.G.O., reflectat de modul în care a conceput și realizat tâlhăria și lipsirea de libertate în mod ilegal, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia (fără antecedente penale; a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.M. și M.G.O. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestării preventive de la 12 decembrie 2004 la 4 mai 2006. Obligă recurentul inculpat C.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei). Obligă recurentul inculpat M.G.O. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2006.