ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1255/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 520 din 28 mai 2002, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul M.A.M. Revizuentul a fost obligat să plătească statului suma de 350.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Prin sentința penală nr. 179 din 9 noiembrie 1995 , pronunțată în dosarul nr. 3663/1994 de Tribunalul București, revizuentul M . A . M . a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 9 din Decretul-lege nr. 3/1990 din art. 4 din Decretul-lege nr. 23/1990, s-au descontopit pedepsele de câte 5 ani închisoare aplicate pentru trei infracțiuni, 2 ani și 6 luni închisoare și a înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 898/1989 a Judecătoriei Sectorului 5 București. Au fost descontopite și cele 3 pedepse de câte 4 ani închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 125/1990 a Judecătoriei Sectorului 5 București și s-a dispus înlăturarea sporului de câte 3 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 167/1996 la pedepsele de câte 5 ani închisoare stabilite prin sentința penală nr. 1102/1989 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

În urma contopirii pedepselor rezultante din revocarea beneficiului grațierii, inculpatul urmează să execute o pedeapsă de 9 ani, o lună și 15 zile închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În considerentele hotărârii se arată că la data de 16 octombrie 1990, împreună cu alți trei inculpați, revizuentul M.A.M. a încercat să evadeze din arestul Secției 22 Poliție București, dislocând grilajul interior al peretelui, fără a reuși însă să îl înlăture și pe cel exterior. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă pentru revizuentul M.A.M. la data de 21 octombrie 1996, prin nerecurare. În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul M.A.M. a arătat că la judecarea cauzei i s-a încălcat dreptul la apărare, nu i s-au administrat probele solicitate și nu i s-a comunicat hotărârea judecătorească, fiind privat de posibilitatea de a declara recurs.

Instanța de fond a reținut că motivele invocate nu fac parte dintre cele expres și limitativ prevăzute de articolul 394 C. proc. pen. Apelul condamnatului împotriva soluției instanței de fond a fost respins de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 549 din 5 septembrie 2002. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs în termen legal, fără a preciza motivele pe care se întemeiază acesta. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Hotărârile judecătorești pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, respectând dispozițiile C. proc. pen., în materia revizuirii. Articolul 394 C. proc. pen., prevede în mod restrictiv motivele pentru care se poate revizui o cauză penală, iar cele invocate de condamnat nu făceau parte dintre acestea, motiv pentru care singura soluție legală și temeinică era respingerea cererii de revizuire.

Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul revizuentului și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.A.M. împotriva deciziei penale nr. 549/ A din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.