ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.12.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5753/2009

HOTĂRÂRE
11.12.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5753/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. l

14/CA/2009-P.I. din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios și administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.V., în contradictoriu cu

pârâta C.

J.P. Satu Mare, dispunând anularea

hotărârii nr. 545 din 6 aprilie

2009

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de

beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că soțul decedat

al reclamantei a fost nevoit, în cursul lunii

mai 1941, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu, Valea

Drăganului, și să se stabilească,

împreună

cu mama sa, în comuna Săcuieu, motiv pentru care, în calitate de soț

supraviețuitor, în temeiul art. 3 din O.G. nr.

105/1999, reclamantei i se cuvin drepturile compensatorii acordate de acest act

normativ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs C.J.P. Satu Mare, arătând că hotărârea este

netemeinică și nelegală, întrucât reclamanta nu a

făcut dovada susținerilor sale.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. l lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea

unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ

beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, în

conformitate cu art. 6

1

din același act normativ, dovada

încadrării în

situațiile prevăzute la art. l se face de către persoanele interesate, cu

acte oficiale

eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care

aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În lipsa unor acte

oficiale, în scopul dovedirii împrejurărilor invocate în susținerea acțiunii,

reclamanta a depus la dosarul cauzei declarațiile notariale ale

unor martori, din care

nu rezultă, însă, în ce au constat

motivele etnice care l-au determinat pe soțul

defunct al reclamantei să se refugieze.

Or, potrivit art. 129

alin. (5) C. proc. civ., judecătorii trebuie

să aibă rol activ, fiind datori

a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În

acest sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona

administrarea probelor pe care le consideră

necesare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi.

Față de dispozițiile

legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu

neconcludent, fără a stabili în

mod neechivoc adevărul în cauză, instanța de fond a

pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv

pentru care recursul va fi

admis, sentința

atacată va fi casată și, în temeiul art. 313 teza I C. proc. civ.

, va fi

trimisă cauza la aceeași instanță, spre rejudecare, cu aplicarea prevederilor

art. 315 alin. (l) și (3) din același cod.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de fond va proceda la audierea nemijlocită a martorilor, conform art.

129 și 169 C. proc. civ., pentru precizarea motivelor etnice la care aceștia

fac referire în declarațiile notariale.

Admite recursul declarat

de pârâta C.J.P. Satu Mare

împotriva sentinței nr. l 14/CA/2009-P.I. din 22 iunie

2009 a Curții de Apel Oradea,

secția

comercială, de contencios și administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2011
t ca urmare a persecuțiilor etnice. Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.
ÎCCJ 2009-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 11 februarie 2008 la Curtea de Apel Oradea, reclamanta B.I. a solicitat în contradictori
ÎCCJ 2008-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1621/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 214/CA/2007 - P.I. din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiun
ÎCCJ 2005-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea
ÎCCJ 2006-11-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4404/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 106/C A/2007 - P.I. din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis ac
Sursă