ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 4587 din 25 noiembrie 2003 și recunoașterea calității sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în Iugoslavia și a fost supusă aceluiași regim de refugiat, ca și părinții săi. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 305/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că strămutarea familiei acesteia și ducerea tatălui său, la muncă forțată, s-a datorat războiului, și nu persecuției etnice, pentru care situația reclamantei nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamanta A.M., reiterând motivele din acțiunea introductivă de instanță. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile limitativ prevăzute de lege. Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

În cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanta, care este de naționalitate maghiară, nu poate invoca strămutarea părinților săi, pe motive de persecuție etnică, provenită din partea autorităților maghiare, pentru simplul fapt că statul maghiar nu și-a persecutat proprii săi cetățeni de etnie maghiară. Fără doar și poate că nu se poate pune la îndoială, strămutarea părinților reclamantei, însă acest lucru s-a datorat războiului, iar nu persecuției etnice, așa încât reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M. împotriva sentinței civile nr. 305/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.