ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1477/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 763 din 1 noiembrie 2001, Judecătoria Câmpina a condamnat pe inculpații: 1. E.G. la câte 2 ani închisoare, pentru instigare la săvârșirea a 3 infracțiuni de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din același cod și la câte 2 luni închisoare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) și e) din același cod. În baza art. 33 lit. a) și b), a art. 34 lit. a) și a art. 81 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

2. R.F. la câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) din același cod. În baza art. 33 lit. a) și b), a art. 34 lit. a) și a art. 81 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pe durata termenului de încercare de 4 ani. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că la data de 22 februarie 2000, doi comisari ai G.F.P., respectiv S.A. și S.M.M., însoțiți fiind de S.M., conducător auto, s-au deplasat la S.C. E. EGR SRL Breaza, pentru a efectua un control. R.F., vânzătoare în cadrul firmei, telefonic, a luat legătura cu E.G., patron, acesta din urmă cerându-i să nu permită efectuarea controlului.

Totodată, el și-a anunțat angajata că dacă nu va reuși să oprească efectuarea controlului, să-i închidă pe cei veniți în magazin, vânzătoarea îndeplinind această din urmă cerere. Despre situația creată, cei doi comisari l-au anunțat telefonic pe M.G., șeful de divizie al G.F.P., acesta la rândul său, anunțând organele de poliție și parchet. Ulterior, după ce R.F. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu E.G., ea i-a eliberat pe cei doi comisari și pe șofer. Totodată, s-a mai reținut că, la datele de 25 iunie 2000 și 11 august 2000, inculpatul E.G. a adresat amenințări și insulte lui V.C., director la A.P.M. Ploiești și T.L.G., inspector la I.C.L.P.A.T. Prahova, în timp ce aceștia se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Prin decizia penală nr. 948 din 11 iulie 2002, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței primei instanțe, a înlăturat suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului E.G. și a respins apelurile declarate de cei doi inculpați. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 358 din 12 iunie 2003, a admis recursul declarat de inculpatul E.G., a descontopit pedepsele aplicate, a constatat că pedepsele de câte 2 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., sunt grațiate în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Împotriva hotărârilor, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunțate cu încălcarea legii, respectiv s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei și s-au aplicat pedepse greșit individualizate. Recursul în anulare este fondat. Conform art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., lipsirea de libertate a unei persoane, în mod ilegal, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul în care fapta este săvârșită, de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani. Prin săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună, se înțelege, implicit, că este absolut necesară prezența acestora la locul faptei, deci atunci când, spațial, cel puțin două sau mai multe persoane sunt reunite la locul faptei și, deci cooperează în formele și modalitățile specifice poziției lor, la producerea rezultatului.

Prezența lor efectivă la locul și în momentul săvârșirii faptei, este de natură să mărească temerea victimei, să-i paralizeze capacitatea de a se apăra, să ușureze ascunderea urmelor infracțiunii. Astfel, este de esența acestei agravante, necesitatea conlucrării nu numai concomitente, dar și în spațiu, ceea ce exclude distanța, contribuția făptuitorilor chiar eficientă, neconferind faptei acel pericol sporit avut în vedere de legiuitor prin instituirea agravantei menționate. Raportând la cauză textul de lege și considerentele enunțate, se reține, pe baza probelor administrate, că în momentul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal de către inculpata R.F., inculpatul E.G., căruia i s-a reținut participația sub forma instigării, nu se afla la locul faptei, respectiv la sediul firmei unde s-au prezentat comisarii financiari, ci în București.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanțele trebuia să schimbe încadrarea juridică din instigare la săvârșirea a trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25, raportat la art. 189 alin. (2), în instigare la săvârșirea a trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25, raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., pentru inculpatul E.G. și, respectiv, din trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), în trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., pentru inculpata R.F.

În ce privește pedeapsa, în concordanță cu prevederile art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, se apreciază că pedepsele rezultante, de câte un an închisoare, sunt corespunzătoare pericolului social concret al faptelor săvârșite de inculpați, acestea aducând atingere dreptului persoanei la libertate și integritate fizică, împrejurărilor în care au fost comise, respectiv asupra unor organe abilitate să exercite control la firma patronată de E.G. și unde era angajată ca vânzătoare R.F., dar și persoanei inculpaților, fără antecedente penale. Potrivit art. 81 C. pen., în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și c), precum și ale alin. (2), cu referire și la art. 52 din același cod, se apreciază că suspendarea condiționată a executării, de către ambii inculpați, a pedepselor răspunde și scopului acestora, respectiv prevenția generală și specială.

Recursul în anulare fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 414 1 C. proc. pen., raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 763 din 1 noiembrie 2001 a Judecătoriei Câmpina, deciziei penale nr. 948 din 11 iulie 2002 a Tribunalului Prahova și deciziei penale nr. 358 din 12 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpații E.G. și R.F. Casează hotărârile atacate, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor de instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din același cod (3 fapte), reținute în sarcina inculpatului E.G. și, respectiv, de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

(3 fapte), reținute în sarcina inculpatei R.F., la modalitatea de executare a pedepsei în ce privește pe inculpatul E.G. și la durata termenului de încercare în ce privește pe inculpata R.F. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., pentru ambii inculpați.

Descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților, de câte 2 ani închisoare, în pedepsele componente, astfel: - pentru inculpatul E.G.: 2 ani închisoare, pentru instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din același cod, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru instigare la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din același cod, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru instigare la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din același cod, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) C. pen.

- pentru inculpata R.F.: 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) din același cod; 2 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) din același cod; 2 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) din același cod. În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor, astfel: - pentru inculpatul E.G., din instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (3 fapte), prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din același cod, în instigare la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod (3 fapte), text de lege în baza căruia, și cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpat la câte un an închisoare (3 pedepse). - pentru inculpata R.F., din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. (3 fapte), în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia, și cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpată la câte un an închisoare (3 pedepse).

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpaților și dispune ca fiecare să execute pedeapsa cea mai grea, de câte un an închisoare. Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, de un an închisoare, aplicată inculpatului E.G., pe durata termenului de încercare de 3 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen. În baza art. 82 C. pen., termenul de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatei R.F., va fi de 3 ani. Face aplicarea, în ce-i privește pe ambii inculpați, a dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 martie 2004.