ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1919/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 919 din 10

octombrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 26 raportat

la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109

C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul A.D.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

În baza art. 81 și art. 110 C. pen.,

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată, pe o durată

de 4 ani, care constituie termen de încercare.

A pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 83 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată, reținerea de la data de 12 februarie 2002.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 74 lit. a) și

c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.M. (zis

T.) la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

În baza art. 81 și art. 110 C. pen.,

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata de

4 ani care constituie termen de încercare.

A pus în vedere inculpatului,

dispozițiile art. 83 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului detenția de la 12 februarie 2002, la data de 23 mai 2002.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.,

art. 75 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen., a

condamnat pe inculpatul P.G. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată, reținerea de la 12 februarie 2002.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

dispus arestarea inculpatului.

A constatat prejudiciul cauzat

părții vătămate C.A., recuperat în totalitate prin restituire, luându-se act că

aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat de la inculpatul A.D.N. suma de 150.000 lei; de la inculpatul C.M. suma

de 550.000 lei și de la inculpatul P.G. suma de 200.000 lei.

În temeiul art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., fiecare inculpat a obligat la câte 150.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt pe baza probelor administrate că, la data de

7 februarie 2002, orele 13,00, inculpații C.M., A.D.N. și P.G. s-au întâlnit

întâmplător în Piața Sudului și s-au hotărât să facă rost de bani.

Inculpatul A.D.N. le-a spus

celorlalți doi că are două colege de școală care au telefoane mobile pe care le

poartă la gât cu șnur și care urmează să treacă prin zonă spre școală,

hotărându-se să sustragă telefonul mobil al uneia dintre ele. Cele două fete au

apărut, respectiv partea vătămată C.A. și martora C.L. A.D.N. le-a spus traseul

spre școală, după care au pornit în urma lor luând același tramvai. Inculpatul

A.D.N. a urcat prin față pentru a fi recunoscut de partea vătămată cu care era

coleg, iar la Stația R.A.T.B. Motoare Diesel au coborât împreună cu cele două

fete. Inculpatul A.D.N. a mers în fața celor două fete, iar ceilalți doi

inculpați au mers în spatele fetelor, iar când au ajuns pe str. Grigore Marin,

inculpatul C.M. a întețit pasul și ajungând în dreptul părții vătămate C.A. i-a

smuls de la gât telefonul, după care a fugit, după el fugind și inculpatul P.G.

Inculpatul A.D.N. a continuat drumul

și s-a întâlnit ulterior, conform înțelegerii, în Piața Sudului cu ceilalți

inculpați. Telefonul a fost vândut în piață cu suma de 900.000 lei numitei A.A.

care nu a cunoscut proveniența, și de la care a fost ridicat de către organele

de poliție și restituit părții vătămate. Banii obținuți din vânzarea

telefonului au fost împărțiți între cei trei inculpați, revenind: 150.000 lei

inculpatului A.D.N., 200.000 lei inculpatului P.G. și 550.000 lei inculpatului

C.M.

Prejudiciul cauzat părții vătămate

C.A., în sumă de 3.000.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil a

fost acoperit prin restituire, motiv pentru care partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

La individualizarea pedepselor care

au fost aplicate, prima instanță a avut în vedere, conform art. 72 C. pen.,

limitele pedepsei prevăzute de lege, urmând ca pentru inculpatul minor să se

facă aplicarea art. 109 C. pen., gradul concret de pericol social al faptei,

precum și persoana inculpaților, care nu au antecedente penale și au recunoscut

săvârșirea faptei.

Împotriva sentinței penale nr.

919/2002 a declarat apel inculpatul P.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul a

solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și

aplicarea art. 18

1

C. pen., care să ducă la sancționarea cu amendă

administrativă a inculpatului.

În subsidiar s-a solicitat aplicarea

art. 81 C. pen. și suspendarea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 805/ A din 6

decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul P.G., apreciind că prima instanță a

făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de dispozițiile art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei decizii, ca și a

hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.G.

care a invocat motivele de casare prevăzute la pct. 12 și 17

1

ale

art. 385

9

C. proc. pen., solicitând în esență achitarea pentru

infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății, în temeiul dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen.,

coroborat cu art. 18

1

C. pen., întrucât fapta, în modalitatea în

care a fost săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

iar în subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei și schimbarea modalității de

executare a acesteia, fără privare de libertate.

Recursul declarat este fondat urmând

a fi admis pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport de criticile formulate și prevederile legale, Curtea

supremă constată că, în raport de criteriile generale de individualizare a

pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., în mod corect, instanțele la

stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, au ținut cont de gradul de pericol

social concret al faptei săvârșite, de modalitatea în care aceasta a fost

comisă, acționând în mod premeditat, împreună și în loc public, asupra unei

părți vătămate minore, precum și de împrejurările ce agravează răspunderea

penală a acestuia, fapta fiind săvârșită împreună cu doi inculpați minori,

însă, instanțele au greșit atunci când nu au dat eficiența cuvenită și

circumstanțelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatului,

circumstanțe care se impuneau a fi avute în vedere.

Astfel, atitudinea procesuală

sinceră și cooperantă a inculpatului din cursul procesului penal, lipsa

antecedentelor penale, conduita bună în societate fiind student la cursuri fără

frecvență și încadrat în muncă sunt elemente ce nu puteau fi ignorate de

instanțe, ci dimpotrivă formează convingerea că pentru atingerea scopului

preventiv educativ al legii penale, se impune aplicarea unei eficiențe sporite

circumstanțelor atenuante reținute, în sensul coborârii pedepsei aplicate sub

minimul special prevăzut de lege, până la limita minimă, cu executare în regim

de detenție, fiind de natură a satisface cerințele legii penale conform

dispozițiilor art. 52 C. pen.

Prin urmare, pentru considerentele

mai sus expuse, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de inculpat, va casa hotărârile atacate numai sub aspectul

individualizării pedepsei și în rejudecare, va reduce pedeapsa aplicată de la 2

ani și 6 luni închisoare, la un an închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C.

pen., va deduce din pedeapsă reținerea de o zi, din 12 februarie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 805/ A din 6 decembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia penală atacată

precum și sentința penală nr. 919 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului București,

secția I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o

reduce de la 2 ani și 6 luni închisoare, la un an închisoare.

Deduce din pedeapsă reținerea de o

zi, din 12 februarie 2002.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.