ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5063/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Răcari, prin sentința

penală nr. 457 din 16 noiembrie 2001 a condamnat pe inculpații:

- H.G.

- S.B.I.

la două pedepse de câte 5 luni închisoare și câte o

pedeapsă de 2 luni închisoare, respectiv 2.000.000 lei amendă, pentru

infracțiunile de vătămare corporală, prevăzută de art. 181, cu aplicarea art.

73 lit. b) și art. 76 C. pen. (două fapte), vătămare corporală din culpă,

prevăzută de art. 184 alin. (2) și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1),

ambele cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34

lit. d) și art. 36 alin. (1) din același cod, a contopit aceste pedepse cu cele

de câte 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1227 din 25 mai

1999 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 414 din 13

septembrie 1999 a Tribunalului Ialomița și a dispus ca inculpații să execute,

fiecare, câte o pedeapsă rezultantă de 5 luni închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5

luni.

- S.R. la 2.000.000 lei amendă și 2

luni închisoare, pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă și

distrugere, prevăzute de art. 184 alin. (2) și art. 217 alin. (1), ambele cu

aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. d) din același cod, a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 2 luni;

- S.I. la o lună închisoare, 2 luni

închisoare și 2.000.000 lei amendă, pentru infracțiunile de lovire și alte

violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 73 lit. b), art.

76 C. pen., distrugere și vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 217

alin. (1) și art. 184 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76

și art. 75 lit. a) din același cod.

Conform prevederilor art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. d) C. pen., a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 2 luni, și

- T.D. la 3 luni închisoare și

2.500.000 lei amendă, pentru infracțiunile de distrugere și vătămare corporală

din culpă, prevăzute de art. 217 alin. (1) și art. 184 alin. (2), ambele cu

aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. d) C. pen., a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 481 din 2 iunie 1998 a Judecătoriei

Câmpulung Muscel, urmând să execute, în final, un an și 3 luni închisoare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 9

aprilie 1999, pe raza comunei Ciocănești, județul Dâmbovița se deplasau trei

turme de oi, în trecere spre județul Argeș, venind din județul Ialomița. Erau

conduse, printre alți ciobani, de cei 5 inculpați. Aceștia s-au hotărât să

înnopteze în zona pădurii Ciocăneasca. În jurul orei 21,00, a venit cu un

autoturism Dacia, pădurarul F.V. însoțit de partea vătămată C.V. și de alte

trei persoane, care le-au cerut un miel pentru a-i lăsa să rămână în zonă.

Ciobanii au refuzat și au pornit cu turmele mai departe, urmați la mică

distanță de mașina pădurarului. La un moment dat mașina nu a mai putut înainta

și atunci F.V. și însoțitorii lui au coborât ca să o împingă. Ciobanul S.B.I.,

aflat în spatele turmei a crezut că aceștia vor să fure miei profitând de

întuneric și i-a alarmat pe ceilalți ciobani. În aceste condiții inculpatul

S.B. l-a lovit cu bâta pe F.V., iar inculpatul H.G. l-a lovit pe C.V., ambele

părți vătămate suferind leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare

îngrijiri medicale timp de câte 22-24 zile pentru fiecare.

După acest prim incident, în timp ce

ciobanii își continuau drumul, F.V. s-a dus la unchiul său, B.N. și i-a spus ce

i s-a întâmplat. B.N. a plecat atunci cu mașina sa, marca ARO spre locul unde

era abandonat autoturismul Dacia, însoțit de F.V., F.G. și P.I. Ajungând turma

de oi condusă de ciobanii S.R., S.I. și T.D., a intrat cu mașina cu farurile

aprinse în turmă, amplificând astfel starea de surescitare în care se aflau

inculpații, care s-au repezit cu bâtele asupra camionetei, distrugându-i

caroseria, farurile, parbrizul și geamul lateral stânga. Cioburile acestui geam

l-au rănit la ochi pe B.N., aflat la volan. Din actele medico-legale rezultă că

victima a suferit plăgi perforante corneo-sclerale multiple, fiindu-i,

ulterior, extirpat ochiul pe cale chirurgicală.

În aceleași împrejurări inculpatul

S.I. l-a lovit pe P.I. producându-i leziuni vindecabile timp de 7-8 zile.

Sentința pronunțată de Judecătoria

Răcari a fost desființată parțial prin decizia penală nr. 685 din 4 octombrie

2002 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul că s-a admis apelul părții civile B.N.

și s-a majorat cuantumul despăgubirilor civile la suma de 100 milioane lei,

respingându-se apelurile inculpaților și a celorlalte părți civile.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

penală nr. 1788 din 19 decembrie 2002, a respins recursurile declarate de

inculpați și de partea civilă B.N.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare susținând că, în mod greșit, instanțele

au condamnat pe inculpații S.B.I. și H.G. pentru o faptă pe care nu au

săvârșit-o și cu care nu au fost sesizate prin rechizitor iar pe de altă parte,

referitor la partea vătămată B.N., se impune schimbarea încadrării juridice din

art. 184 alin. (2) C. pen., în art. 182 alin. (1) C. pen., întrucât fapta

inculpaților a fost săvârșită cu intenție și nu din culpă, așa cum s-a reținut.

Recursul în anulare este fondat în

sensul celor ce urmează:

Cu privire la primul motiv de casare

invocat, se constată că într-adevăr, din toate probele administrate rezultă că,

în cadrul primului incident dintre părți, inculpatul S.B.I. l-a lovit numai pe

pădurarul F.V., iar inculpatul H.G. numai pe C.V. În aceste condiții, în mod

greșit, a fost condamnat fiecare dintre cei doi inculpați pentru lovirea

ambelor părți vătămate.

Urmează deci, să se admită recursul

în anulare, să se caseze hotărârile pronunțate și să se dispună conform art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea

inculpatului S.B.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., privind

pe partea vătămată C.V. și achitarea inculpatului H.G., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 181 C. pen., privind pe partea vătămată F.V.

Al doilea motiv de casare invocat

prin recursul în anulare nu este fondat.

Așa cum rezultă din probele

administrate și, cum, corect, au reținut instanțele, vătămarea victimei B.N.

s-a produs cu ocazia lovirii cu bâtele a camionetei în care se afla acesta.

Loviturile au fost aplicate la întâmplare, pe timp de noapte și într-o

puternică stare de surescitare a inculpaților care au intenționat să oprească

mașina și să o distrugă. Victima aflată la volan, a fost rănită de inculpați, nu

cu intenție ci din culpă, aceștia neprevăzând rezultatul faptei lor, deși

trebuiau și puteau să prevadă posibilitatea ca cioburile geamului spart să

producă leziuni victimei.

În consecință, încadrarea juridică a

acestei fapte în art. 184 alin. (2) C. pen., este corectă și nu se impune

schimbarea în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 457 din 16 noiembrie 2001 a

Judecătoriei Răcari, deciziei penale nr. 685 din 4 octombrie 2002 a

Tribunalului Dâmbovița și deciziei penale nr. 1788 din 19 decembrie 2002 a

Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpații H.G.,S.B.I., S.R., S.I. și T.D.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la condamnarea inculpaților H.G. și S.B.I. pentru infracțiunea de

vătămare corporală, prevăzută de art. 181, cu aplicarea art. 73 lit. b), art.

76 alin. (1) lit. e) C. pen. (părți vătămate F.V. și respectiv C.V.).

Descontopește pedepsele aplicate

celor doi inculpați, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe

inculpatul H.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată

F.V.) și pe inculpatul S.B.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte

vătămată C.V.).

Conform art. 34 lit. d) și art. 36

alin. (1) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpaților H.G. și S.B.I.,

urmând ca fiecare să execute câte 5 luni închisoare.

Menține aplicarea art. 81 C. pen., precum

și celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2004.