ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6037/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 725 din 23

octombrie 2003, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpaților:

- 7 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen., și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 3 ani ;

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiată integral și condiționat executarea pedepsei de 3

ani închisoare.

S-a menținut măsura arestării

preventive și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 7 ani și 6

luni, durata arestului preventiv de la 7 iulie 2002 la zi.

A confiscat de la inculpat un topor

ce a folosit la săvârșirea infracțiunii.

A obligat inculpatul N.C. să

plătească părții civile G.M., moștenitor legal al părții vătămate G.C., suma de

8.000.000 lei daune materiale și 5.000.000 lei daune morale.

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.;

S-a constatat că cele două

infracțiuni sunt concurente cu infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de

art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru care i s-a

aplicat pedeapsa de 10 luni închisoare prin sentința penală nr. 2512 din 24

iunie 1999 a Judecătoriei Iași.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., a

contopit cele trei pedepse, urmând să execute 2 ani închisoare.

A aplicat inculpatului dispozițiile

art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă perioada executată între 27 ianuarie – 20 iulie 2001.

6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (parte vătămată G.C.).

În temeiul art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiate integral și condiționat pedepsele aplicate și a

atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din lege.

Conform art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpatul N.C. la plata a 3 milioane lei și pe inculpații N.M., N.A.

și N.L. la plata a câte 1.500.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

În ziua de 25 mai 1999, numiții

G.C., R.D., Z.I., G.A.E. și G.M. s-au deplasat cu o căruță la locuința

numitului B.C., din satul Slobozia, comuna Voinești, județul Iași, de la care

urmau să cumpere un cal.

După realizarea tranzacției,

cumpărătorii au plecat spre casă, drumul lor trecând pe strada pe care locuiesc

inculpații.

Întrucât între familiile N. și G.

existau relații de dușmănie, când partea vătămată G.C. și cei care-l însoțeau

au ajuns în dreptul locuinței lui N.A., unde se mai aflau și inculpații N.M.,

N.L. și N.C., acesta din urmă a strigat către B.C. (acesta se deplasa împreună

cu G.A.E. către locuința părinților săi): „ce caută G.C. pe strada noastră”, și

totodată s-a exprimat „vin dușmanii pe strada mea”.

În clipa imediat următoare N.C. a

ieșit în stradă și l-a lovit în cap pe G.C. cu muchia unui topor cu care se înarmase.

În timp ce G.A.E., Z.I., R.D. și

G.M. s-au retras în fugă, B.C. a încercat să-l ajute pe G.C. care căzuse la

pământ în urma loviturii primite. În acel moment inculpatul N.M. s-a repezit

asupra lui lovindu-l cu o furcă peste brațele cu care se apăra.

Cât timp era căzut, partea vătămată

G.C. a mai fost lovit de inculpatul N.C. cu muchia toporului în spate, iar de

către inculpații N.A., N.M. și N.L., în partea inferioară a corpului.

La finalul conflictului inculpatul

N.C. l-a dezbrăcat pe G.C. de geacă, pe care și-a însușit-o pe nedrept.

În urma agresiunii partea vătămată

G.C. a suferit „plăgi contuze, fractură fronto-coronară dreaptă, contuzie

cerebrală minoră medie, plagă contuză gamba stg. și echimoze dorso-lombare”.

Din actul medico-legal întocmit în

cauză rezultă că pentru traumatismul cranio-cerebral au fost necesare 40-45

zile de îngrijiri medicale; pentru plaga contuză au fost necesare 7-9 zile de

îngrijiri medicale, iar pentru echimoza dorso-lombară 3-4 zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare.

Pentru fractura omoplatului drept,

partea vătămată B.C. a necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Sentința sus-arătată a fost apelată

de inculpații N.C., N.M. și N.A., susținând că este netemeinică și nelegală.

Inculpatul N.C. a arătat că nu este

vinovat și a solicitat achitarea sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Același lucru, achitarea și eventual

reducerea pedepsei, l-a cerut și inculpatul N.M. care a arătat că nu se face

vinovat de săvârșirea faptelor, lucru confirmat de martorii audiați în apărare.

Inculpatul N.A. a criticat hotărârea

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând redozarea

acesteia.

Prin decizia penală nr. 194 din 1

iunie 2004, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații N.C., N.M. și N.A.

A menținut starea de arest a

inculpatului N.C. și a dedus durata arestului preventiv de la 23 octombrie 2003

la zi.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul N.C. solicitând achitarea întrucât nu el este autorul

tentativei de omor, iar prin apărătorul din oficiu a cerut, în subsidiar,

reducerea pedepsei în condițiile aplicării circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) din același cod.

De asemenea, decizia instanței de

apel a fost criticată și de inculpatul N.M. care a solicitat reducerea

pedepselor pentru infracțiunile prevăzute de art. 181 și art. 180 alin. (2) C.

pen., spre minimul special prevăzut de lege.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Verificând hotărârile atacate în

raport de criticile invocate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că atât prima

instanță, cât și cea de apel au reținut o situație de fapt bazată pe probele

administrate în cauză, au stabilit o corectă încadrare juridică și au aplicat,

respectiv menținut, pedepse just individualizate.

Astfel, din declarațiile date de

G.M., G.E.A., Z.E., R.D., G.M., B.E. și D.M. rezultă că cel care a lovit primul

în conflictul intervenit între familiile G. și N. a fost inculpatul N.C., care

a ieșit în stradă și l-a lovit în cap, cu muchia unui topor, pe G.C.

Audiată pe data de 1 iunie 2000,

martora D.M., vecina familiei N., declara: „L-am văzut pe N.C. ieșind din curtea

tatălui său, având în mână un topor. N.C. i-a aplicat o lovitură în cap cu

partea metalică a toporului lui G.C. Ulterior în fața instanței martora a

revenit asupra declarației făcute la o dată apropiată de producerea

incidentului, încercând să susțină o altă situație de fapt avansată de

inculpați.

Din probatoriul administrat rezultă

că la conflict a luat parte și inculpatul N.M. care l-a agresat cu o furcă pe

partea vătămată B.C., precum și faptul că inculpații N.A., N.L. și N.M. au

aplicat mai multe lovituri în partea inferioară a corpului lui G.C.

Inculpații, în primele declarații au

recunoscut că se aflau cu toții în curtea locuinței lui N.A. și că „s-au adunat

aici întrucât îi văzuseră pe stradă pe frații G. și că le-a fost frică să nu

producă scandal și să se ia de N.A.”, pentru ca ulterior, inculpații să revină,

precizând că la locul conflictului s-au aflat doar N.M. și N.A. și că aceștia

au fost agresați de G.C.

Inițial inculpatul N.C. a recunoscut

că se afla în ziua respectivă în curtea locuinței, apoi într-o altă variantă că

era la domiciliul tatălui, pentru ca în final să acrediteze ideea că el se afla

pe imaș, fiind plecat după cai. Această ultimă variantă a fost confirmată și de

martorul L.G. care a declarat că l-a văzut în jurul orelor 12,00, la marginea

satului Slobozia.

În condițiile în

care conflictul între părți a avut loc între orele 17,00-21,00 această apărare

a inculpatului N.C. nu poate fi primită.

Susținerile inculpaților că partea

vătămată G.C. a fost lovită în cap, cu un par, de către N.A., confirmate de o

parte din martori (B.M., concubina inculpatului N.L. și G.I., concubina

inculpatului N.M.) nu pot fi primite fiind contrazise de celelalte probe. În

plus, s-a dovedit faptul că  martora G.I. a fost nesinceră. Astfel, inițial a

declarat că a urmărit incidentul din curtea locuinței sale și de acolo a

observat acțiunile violente ale părții vătămate G.C. împotriva inculpaților.

Ulterior, cu ocazia experimentului judiciar când s-a stabilit că de la 200 m,

unde se afla locuința sa nu avea câmp vizual până la locul incidentului, a

revenit arătând că după ce a auzit gălăgie s-a deplasat spre acel loc.

Pentru situația de fapt rezultată

din probe și reținută de cele două instanțe pledează și concluziile actului

medico legal eliberat părții vătămate G.C.

Așa cum este cunoscut plăgile

contuze produse prin acțiunea directă a unui corp contondent cu muchii capătă

forma obiectului vulnerant sau pot fi stelate în „y” sau „v”.

În speța de față, partea vătămată

G.C. a suferit o fractură deschisă fronto-coronară dreapta în forma lit. y) cu

deschiderea în sus spre linia mediană și brațele de 5, 7 și 4 cm, ceea ce

exclude categoric susținerile inculpaților că partea vătămată a fost agresată

cu un par de către N.A.

Așa fiind, în cauză nu se poate

dispune achitarea inculpatului N.C. pentru cele două fapte pentru care a fost

trimis în judecată și condamnat.

În condițiile stării de fapt

reținută inculpatul N.C. nu se poate prevala de circumstanța atenuantă a

provocării atâta vreme cât el a fost cel care a manifestat o comportare

agresivă.

În ce privește motivul vizând

netemeinicia pedepselor aplicate și acesta este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pedepsele aplicate inculpaților au

fost just individualizate, fiind apte să atingă scopul preventiv și educativ.

În consecință, în baza art. 385

15

,

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vot respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.C. și N.M.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.C. și N.M. împotriva deciziei penale nr. 194 din 1

iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

Conform dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (3) și art. 381 alin. (1)

din același cod, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent N.C. durata

arestării preventive de la 2 iulie 2002 la 16 noiembrie 2004.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din același cod, obligă

inculpații recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de câte 600.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza dispozițiilor art. 189 C.

proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

susținerea intereselor inculpatului intimat N.A., în sumă de 600.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 noiembrie 2004.