ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6461/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6461/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 888 din 17

decembrie 2003, în rejudecare după restituirea cauzei pentru completarea

urmăririi penale, Tribunalul Dolj, secția penală, a condamnat inculpații:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 260 C. pen., pe

care o constată grațiată integral în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1),

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen.

- pedeapsa de 2.000.000 lei amendă

penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.,

pe care o constată grațiată integral în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 ;

- 7 ani și 6 luni închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1),

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A admis în parte acțiunile civile și

a obligat inculpații:

- C.G. la plata sumei de 12 milioane

lei daune materiale și 30 milioane lei daune morale în favoarea părții civile

P.V.;

- C.C. la plata sumei de 2 milioane

lei daune materiale și un milion lei daune morale în favoarea părții civile

P.Șt.;

- C.I. la plata sumei de 5 milioane

lei daune materiale și 2 milioane lei daune morale în favoarea părții civile

T.L.;

- C.I. la plata sumei de 1.368.613

lei despăgubiri în favoarea părții civile Spitalul nr. 1 Craiova, reprezentând

cheltuieli de spitalizare și dobânda legală aferentă, începând cu data rămânerii

definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului;

- C.C. la plata sumei de 1.062.734

lei despăgubiri civile în favoarea Spitalului nr. 1 Craiova, reprezentând

cheltuieli de spitalizare și dobânda legală aferentă, începând cu data rămânerii

definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului;

A confiscat de la inculpați un

ciomag de 1,5 m, o furcă de fier cu 4 coarne și un cuțit ruginit cu lama de

aproximativ 25 cm.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că victima infracțiunii de omor, P.Șt.C., a locuit în

satul Balas, pe str. Olteni, la 70 m de locuința inculpatului C.G.

Pe aceeași stradă locuiesc și

părțile vătămate T.L. și P.Șt., precum și martorul P.I.C.

În perioada anterioară săvârșirii

infracțiunilor, între familiile părților vătămate și cea a inculpaților, cu

care sunt rude, au existat certuri și conflicte.

În acea perioadă, inculpatul C.G.

era încadrat paznic la Ferma B. a SC A. Băilești, fiind coleg de serviciu cu

martorii C.S. și G.I.

În după-amiaza zilei de 7 martie

1999, în jurul orei 19,00, inculpatul C.C. s-a întâlnit pe câmp, la marginea

satului Balasan, cu martorul P.M. pe care l-a admonestat că nu a restituit o

căruță pe care o luase cu împrumut și l-a lovit pe acest motiv.

Martorul s-a deplasat plângând în

sat și a povestit cele întâmplate tatălui său, martorul P.I.C. și victimei

P.Șt.C.

Inculpatul C.C. a fost oprit de

martorul și victima menționată, în timp ce se întorcea de la câmp, aceștia din

urmă făcându-i reproșuri cu privire la cele întâmplate.

În altercație a intervenit și

inculpatul C.I., care a aplicat, cu o furcă din fier, victimei P.C. o lovitură

în zona spatelui, producându-i acesteia o leziune ce a necesitat pentru

vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.

După consumarea acestui conflict,

cei doi inculpați au rămas la locuința fratelui lor, inculpatul C.G., căruia

i-au adus la cunoștință cele întâmplate.

În jurul orei 20,00,

inculpatul C.G. s-a deplasat la Ferma nr. 9 B., unde a rămas până în jurul orei

20,45.

În acest interval de timp a avut

discuții cu martorii A.V. și G.I., față de care a afirmat că se va întoarce

acasă unde este așteptat de frații săi „să-l omorâm pe I. (porecla victimei

P.Șt.C.)”.

La întoarcere a fost

observat pe traseu de martorii P.I.N. și D.I., cu care a avut discuții în

legătură cu incidentul anterior, în jurul orei 21,00.

În jurul orei 21,00

– 21,30, victima P.Șt.C., însoțit de părțile vătămate P.Șt., T.L. și martorul

P.I.C. se deplasa pe str. Olteni, pentru a ajunge la domiciliu.

Grupul menționat a fost atacat de

inculpații menționați, înarmați cu o bară de fier și furci de fier.

Fiecare inculpat a lovit câte o

victimă, după cum urmează:

- inculpatul C.G. a aplicat victimei

P.Șt.C. în zona capului, cu intensitate, 2 lovituri cu bara de fier. Victima a

căzut la pământ, de unde a fost ridicată de martorele P.V. și D.J. Victima a

fost internată la spital, la secția de neurochirurgie, în perioada 28 martie –

7 aprilie 1999, cu diagnosticul contuzie cerebrală în remisie și fractură

cominutivă medio-frontală. Victima a decedat la domiciliul său la data de 4 mai

1999 datorită insuficienței cardiorespiratorii, consecința infarctului

miocardic, complicație apărută în evoluția traumatismului cranio-cerebral cu

fractură de boltă craniană și dilacerare meningo-cerebrală produs la data de 27

martie 1999.

- inculpatul C.C. a lovit cu furca

de fier, în mod repetat, peste cap și peste corp partea vătămată P.Șt. După ce

victima a fost proiectată la pământ, inculpatul a aplicat acesteia o lovitură,

cu coarnele furcii, în direcția toracelui și abdomenului, parată cu piciorul de

partea vătămată. Partea vătămată a suferit leziuni de violență, ce a impus

intervenție medicală de specialitate în regim de urgență și pentru vindecarea

cărora au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale. S-a apreciat că leziunile

de violență au pus în primejdie viața victimei.

- inculpatul C.I. a lovit cu furca

de fier, în cap, în mod repetat, partea vătămată T.L., care s-a apărat cu mâna

stângă, suferind leziuni ce au impus internare medicală în regim de urgență și

pentru a căror vindecare au fost necesare 8-10 zile îngrijiri medicale.

În luna aprilie

1999, în perioada în care victima P.Șt.C. era internată în spital, inculpatul

C.G. s-a deplasat la Ferma nr. 9 B., unde a luat legătura cu martorul G.I., pe care

l-a determinat să declare nereal că în seara zilei de 27 martie s-a aflat în

permanență la serviciu între orele 18,00 – 23,00.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin decizia penală nr. 392 din 9 septembrie 2004, a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații C.C. și C.I.

împotriva hotărârii primei instanțe, a desființat în parte sentința atacată și

reținând circumstanțele atenuante în favoarea inculpaților menționați a redus

pedepsele la câte 2 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

inculpații au declarat recurs, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin.

(1) lit. a), respectiv art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sau schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180, respectiv 183 C.

pen. și reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Probatoriul administrat în cauză a

confirmat starea de fapt reținută prin rechizitoriu, după completarea urmăririi

penale, din care rezultă vinovăția inculpaților, astfel cum a fost corect

reținută de prima instanță.

Ca atare, în raport de împrejurarea

că faptele comise sunt pe deplin dovedite, atât sentința atacată cu apel, cât

și decizia prin care sentința a fost menținută, sunt temeinice și legale,

recursul fiind nefondat sub aspectul acestei critici, cu referire la inculpatul

C.G. care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.

Totodată, examinând cauza prin

prisma criticilor formulate, cu referire la toți inculpații, se constată

justețea hotărârii primei instanțe, astfel cum aceasta a fost modificată în

apel, nu numai sub aspectul existenței faptelor, vinovăției autorilor și

caracterului adecvat al pedepselor, dar și sub aspectul cuantumului și

modalității de executare, în raport de gradul de pericol social concret al

infracțiunilor și contextul în care au fost săvârșite, așa încât recursurile se

constată a fi neîntemeiate și sub acest aspect.

În fine, cu privire la criticile

privind încadrarea juridică a faptelor, este de reținut că infracțiunile de

lovire, lovire sau vătămări cauzatoare de moarte sau omor au comun faptul că

afectează relațiile sociale ocrotite de lege privitoare la drepturile

persoanei, luată în considerare în mod individual, dar sunt deosebite sub

aspectul obiectului juridic special.

Totodată, infracțiunile de lovire

sau omor se săvârșesc întotdeauna cu intenție, în timp de infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen., se săvârșește, după caz, cu intenție indirectă

sau praeterintenție.

Drept urmare, încadrarea juridică a

faptei impune stabilirea poziției psihice a făptuitorului, în raport cu

împrejurările concrete, cu instrumentul vulnerant, apt sau nu de a produce

rezultatul letal, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre

victimă și inculpat anterioare săvârșirii faptei, atitudinea făptuitorului după

săvârșirea infracțiunii.

Or, în cauză, aceste criterii au

fost corect valorizate de instanțe, obiectele vulnerante, zonele vitale,

intensitatea loviturilor aplicate, raporturile anterioare dintre victime și

inculpați și atitudinea acestora din urmă după săvârșirea faptelor, cu referire

la împrejurarea că victimele căzute la pământ au fost ridicate de alte persoane

și duse la spital pentru îngrijiri medicale, confirmă că încadrarea juridică

dată este cea legală.

Ca atare, recursurile se constată a

fi neîntemeiate și sub aspectul acestor critici.

Totodată, examinând cauza în raport

de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive

de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C.

proc. pen., recurenții vor fi obligați, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.G., C.C. și C.I. împotriva deciziei penale nr. 392

din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.G., timpul arestării preventive de la 23 mai 2002 la 3 decembrie

2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2004.