ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1699/2003

Deliberând asupra recursului în

anulare de față constată:

Prin sentința penală nr. 242 din 4

iunie 2001 a Judecătoriei Roșiorii de Vede au fost condamnați următorii

inculpați:

infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 și

art. 42 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

- în baza art. 13 din Legea nr.

87/94 cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

- în baza art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 4 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

Inculpații au fost obligați să

plătească în solidar către Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat Teleorman suma de 276.312.414 lei reprezentând

prejudiciul adus bugetului de stat.

S-a dispus anularea actelor

falsificate.

Fiecare inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

Inculpatul I.P. a înființat în 1991,

împreună cu alți asociați S.C. C.A. S.R.L. Balaci pe care din 1994 a

administrat-o singur.

Principalul obiect de activitate al

societății era comercializarea de produse alimentare și nealimentare, care se

realiza prin două magazine proprietatea societății situate în satul Tecuci în

jud. Teleorman.

Din anul 1994 aprovizionarea

societății a fost făcută numai de inculpatul I.P., iar întocmirea notelor de

intrare – recepție și a celorlalte acte aferente operațiunilor societății și

ținerea evidențelor financiar – contabile au fost realizate în toată această

perioadă de inculpata I.L., fiica inculpatului angajată în funcție de contabil

al societății.

În anul 1999, cei doi inculpați au

hotărât să procure mărfuri și să le valorifice prin cele două magazine fără

întocmirea documentelor legale și fără a le înregistra în evidențele contabile

ale societății, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor

datorate statului.

Cu ocazia unor verificări efectuate

de organele de poliție la 15 mai 2002 și 3 august 2000, au fost identificate la

cele două magazine ale societății 21 de facturi de aprovizionare cu mărfuri în

perioada 10 – 12 aprilie 2000 care fuseseră puse în vânzare fără întocmirea

notelor de intrare – recepție.

Cu ocazia verificării livrărilor de

mărfuri au fost identificate 17 facturi pentru unele mărfuri comercializate

fără ca veniturile obținute să fie înregistrate în evidențele societății.

Urmare celor constatate poliția a

sesizat Garda Financiară Teleorman pentru a efectua un control.

În aceste condiții inculpații au

cumpărat de la persoane necunoscute, din C.E., facturi fiscale fictive pentru a

justifica mărfurile vândute și neînregistrate.

Apoi inculpata I.L. a întocmit note

de intrare recepție pentru mărfurile specificate în facturile sus-menționate pe

care le-a înregistrat în evidențele contabile ale societății și a prezentat

pentru control evidențele astfel refăcute, Gărzii Financiare Teleorman.

Din verificările efectuate de

Inspectoratul General de Poliție, a rezultat însă, că firmele din facturile

procurate de inculpați, nu există.

Inculpata a mai prezentat la control

factura fiscală nr. 1466734/21 iulie 1999, atestând cumpărarea de la S.C. R.C.

S.R.L. București a unui cuptor de panificație în valoare de 120.000.000 lei, din

care 21.639.344 lei T.V.A., factură pe care a întocmit-o în fals.

S-a stabilit că în realitate

cuptorul constituie aportul în natură al asociatului B.P. la capitalul S.C.

C.A. S.R.L. și a fost cedat în 1996 de acesta Primăriei Balaci.

Martorii A.M., C.M. și P.V.,

vânzători la cele două magazine ale societății, au precizat că în anul 1999

aprovizionarea cu pâine s-a făcut fără avize de expediție și N.I.R. – uri, iar

banii obținuți din vânzarea acesteia erau încasați separat și fără întocmirea

monetarelor în vederea contabilizării.

S-a reținut că din procesul verbal

de verificare financiar – contabilă a S.C. C.A. S.R.L. Balaci nr. 1683/3 august

2000, întocmit de Garda Financiară Teleorman, rezultă că inculpații au

prejudiciat bugetul de stat cu suma de 140.536.638 lei din care 79.724.304 lei

reprezintă impozit pe profit și 60.812.078 lei T.V.A., prin neînregistrarea în

anul 1999 a unor mărfuri în valoare de 183.965.516 lei.

Tribunalul Teleorman prin decizia

penală nr. 262 A din 7 august 2001, a respins ca nefondate apelurile celor doi

inculpați pe care i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

reținând că situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică au

fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate.

S-a mai reținut că latura civilă a

fost corect soluționată.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare conform art.

409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen.

S-a arătat că suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate

inculpatei I.L. este nelegală și că, de asemenea, nelegal nu s-a aplicat celor

doi inculpați pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, care este

obligatorie conform art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Inculpatul I.P. a decedat la 3

octombrie 2002, astfel încât, recursul în anulare nu a mai fost susținut în

ceea ce-l privește pe inculpat.

Examinând cauza referitoare la

inculpata I.L. în raport cu motivele de casare invocate, dar și din oficiu

conform art. 410 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul în

anulare este fondat.

Astfel, potrivit art. 81 alin. (2)

C. pen., în caz de concurs de infracțiuni suspendarea condiționată a executării

pedepsei poate fi acordată numai dacă, fiind îndeplinite și condițiile

prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), pedeapsa aplicată este de cel mult 2 ani.

Cum în speță pedeapsa aplicată

inculpatei I.L. pentru concursul de infracțiuni este de 2 ani și 6 luni nu se

putea dispune suspendarea condiționată a acesteia, astfel încât, sentința este

contrară legii.

Se constată, de asemenea, că s-a

omis aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi alături de

pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea

nr. 87/1994.

Potrivit art. 65 alin. (2) și (3) C.

pen., aplicarea interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede

această pedeapsă și când pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel

puțin 2 ani.

Legea nr. 87/1994 prevede pentru infracțiunea

de la art. 13 atât pedeapsa închisorii, cât și interzicerea drepturilor, iar

instanța a condamnat-o pe inculpată pentru această infracțiune la o pedeapsă cu

închisoare de 2 ani și 6 luni.

Întrucât nu s-a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care era obligatorie,

hotărârea primei instanțe este și din acest punct de vedere contrară legii.

Fiind sesizată numai cu apelurile

inculpaților instanța de apel nu a putut înlătura nelegalitățile susmenționate.

Analizând actele dosarului, Curtea

apreciază că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatei

I.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Astfel, din nici o probă nu rezultă

că inculpata ar fi avut o contribuție mai mare la comiterea acestei

infracțiuni, așa încât, tratamentul sancționator mai aspru decât cel aplicat

celuilalt inculpat nu se justifică, ambele hotărâri fiind supuse casării

conform art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I C. proc. pen.

Față de considerentele menționate,

Curtea va admite recursul în anulare și conform art. 414

1

alin. (1)

raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa

hotărârile pronunțate numai cu privire la inculpata I.L.

Se vor repune în individualitatea

lor pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune, se va reduce pedeapsa

pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 la 2 ani

închisoare și se va aplica pe lângă aceasta și pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Conform art. 34 lit. b) C. pen.,

pedeapsa stabilită pentru această infracțiune se va contopi cu cea aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Constatând îndeplinite toate

condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.

Se va atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 242 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Roșiorii de

Vede și deciziei penale nr. 262/ A din 7 august 2001 a Tribunalului Teleorman,

privind numai pe inculpata I.L.

Casează hotărârile cu privire la

pedepsele aplicate inculpatei și la omisiunea aplicării pedepsei complementare

pentru aceeași inculpată.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

2 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente de: 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu

aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și un an închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 din același cod.

Modifică pedeapsa, în sensul că o

reduce la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea

nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplică pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de un an închisoare

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., urmând ca inculpata să execute 2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Conform art. 81 și art. 82 C. pen.,

suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de

4 ani.

Face aplicarea art. 359 C. proc.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2003.