ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4559/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 240/PI din 31 martie 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul B.M. la 9 ani închisoare, iar pe inculpatul R.A. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., pentru primul inculpat și a art. 99 și art. 109 C. pen., pentru celălalt inculpat. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și a arestării preventive, de la 1 octombrie 2002, la zi.

În esență, s-a reținut că, în seara zilei de 28 septembrie 2002, a izbucnit un conflict într-o discotecă, între inculpați și un prieten al părții vătămate, ocazie cu care partea vătămată R.S. a intervenit în ajutorul acestuia. Ulterior, după aplanarea conflictului, în timp ce partea vătămată se deplasa spre casă, inculpații au început să-i aplice mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, în zona capului și a abdomenului, după care, în timp ce victima se afla la sol, inculpatul R.A. a dezbrăcat-o de geaca de fâș, iar inculpatul B.M. i-a smuls lănțișorul din aur de la gât. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 206/ A din 28 mai 2003, a respins apelurile inculpaților R.A. și B.M. Totodată, a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus, durata reținerii și a arestării preventive, de la 31 martie 2003, la zi.

Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat tâlhăria, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților (inculpatul B.M. fiind recidivist), instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților B.M. și R.A. să fie respinse, ca nefondat, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații B.M. și R.A. împotriva deciziei nr. 206 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 1 octombrie 2002 la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2003.