ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4559/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240/PI din

31 martie 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul B.M. la 9 ani

închisoare, iar pe inculpatul R.A. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. c) C.

pen., pentru primul inculpat și a art. 99 și art. 109 C. pen., pentru celălalt

inculpat.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și

a arestării preventive, de la 1 octombrie 2002, la zi.

În esență, s-a reținut că, în seara

zilei de 28 septembrie 2002, a izbucnit un conflict într-o discotecă, între

inculpați și un prieten al părții vătămate, ocazie cu care partea vătămată R.S.

a intervenit în ajutorul acestuia.

Ulterior, după aplanarea

conflictului, în timp ce partea vătămată se deplasa spre casă, inculpații au

început să-i aplice mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, în zona capului

și a abdomenului, după care, în timp ce victima se afla la sol, inculpatul R.A.

a dezbrăcat-o de geaca de fâș, iar inculpatul B.M. i-a smuls lănțișorul din aur

de la gât.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 206/ A din 28 mai 2003, a respins apelurile inculpaților

R.A. și B.M.

Totodată, a menținut starea de arest

a inculpaților și a dedus, durata reținerii și a arestării preventive, de la 31

martie 2003, la zi.

Prin recursurile declarate,

inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite,

reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat tâlhăria, precum

și de datele ce caracterizează persoana inculpaților (inculpatul B.M. fiind

recidivist), instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a

pedepselor, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel

că nu se impune reducerea acestora.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile

inculpaților B.M. și R.A. să fie respinse, ca nefondat, cu obligarea lor la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de inculpații B.M. și R.A. împotriva deciziei nr. 206 din 28 mai 2003

a Curții de Apel Timișoara, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate

inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 1 octombrie 2002

la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 octombrie 2003.