ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2792/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Timiș, prin sentința

penală nr. 84 din 5 februarie 2003, a condamnat pe inculpatul B.R., la:

a) 3 ani de închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197

alin. (1) C. pen. și la

b) 7 ani de închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, sporită

cu un an, urmând ca inculpatul să execute 8 ani de închisoare și 2 ani

interzicerea unor drepturi, cu aplicarea art. 71 C. pen. Inculpatul a fost

menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția

preventivă de la 25 septembrie 2002, până la zi.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat să plătească 3.000.000 lei, despăgubiri civile M.M.I. și 5.000.000 lei

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că, în noaptea de 12 septembrie 2002, inculpatul a

acostat-o pe M.M.I. (23 ani), studentă, pe care a agresat-o, în scopul de a

avea, cu ea, raporturi sexuale.

Victima s-a împotrivit, iar

inculpatul i-a sustras, prin violență, cerceii, lănțișorul din aur și banii din

poșetă, bunuri în valoare totală de 3.000.000 lei.

Partea vătămată l-a alertat pe

colegul său C.F.M., care împreună cu amicul său, I.V., l-au depistat și reținut

pe inculpat.

Inculpatul a declarat apel, cerând

reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 112/ A din 19 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul, a

dedus, în continuare, detenția preventivă a inculpatului și l-a obligat la

600.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, motivând, în principal, că nu a încercat să aibe raport sexual

cu victima și că i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de aspră, pentru infracțiunea

de tâlhărie.

În subsidiar, inculpatul a cerut

înlăturarea sporului de pedeapsă.

Critica nu este întemeiată.

Prima instanță a reținut corect

faptele, pe care le-a calificat corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată

inculpatului.

Declarația părții vătămate, că a

fost victima unei tentative de viol, se coroborează cu leziunile prezentate de

aceasta în fața medicului legist, care confirmă că a fost agresată.

Nu sunt temeiuri pentru reducerea

pedepsei aplicate inculpatului, care, la urmărirea penală și în fața instanței,

a negat faptele săvârșite, deși a fost prins imediat după comiterea lor, în

apropierea locului faptelor.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare care să fie luate în considerare.

Așa fiind în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută, prin respingerea

recursului, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.R., împotriva deciziei penale nr. 112/ A din 19 martie

2003, a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 25 septembrie 2002, la 11 iunie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2003.