ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4890/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din 22

aprilie 2003, Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de condamnatul

C.A., privind pedeapsa de 11 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară

aplicată prin sentința penală nr. 256/2002 a Tribunalului Brăila.

S-a descontopit pedeapsa de 11 ani închisoare

și 2 ani interzicerea unor drepturi aplicată condamnatului C.A. prin sentința

penală 256 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila în pedepsele de 10 ani

închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea faptei

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) C. proc. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen.; 5 ani închisoare,

pentru fapta prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2)

art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen.;

2 ani închisoare și un an

interzicerea unor drepturi pentru fapta prevăzută de art. 201 alin. (1) și (2),

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și un an închisoare, pentru fapta

prevăzută de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a

înlăturat sporul de un an închisoare.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

543/2003, modificat prin O.G. nr. 18/2003 s-a constatat ca fiind grațiată

condiționat pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru fapta prevăzută de

art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a atras atenția

condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 8 din Legea

nr. 543/2002.

Potrivit art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 10 ani închisoare și 2 ani

interzicerea unor drepturi; 5 ani închisoare; 2 ani închisoare și un an

interzicerea unor drepturi, dispunându-se a executa pedeapsa cea mai grea de 10

ani închisoare, sporită cu 8 luni închisoare în total condamnatul având de

executat 10 ani, 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi.

S-a dispus anularea mandatului de

executare nr. 471/7 noiembrie 2002 emis de Tribunalul Brăila și emiterea unui

nou mandat de executare.

S-a dispus computarea din pedeapsa

aplicată timpul prevenției de la 9 februarie 2002 la zi.

S-a menținut restul dispozițiilor

sentinței.

S-a reținut de instanța de fond că,

prin contestația înregistrată de condamnat s-a solicitat a se constata că sunt

aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Prin sentința civilă nr. 256 din 24

iunie 2002 a Tribunalului Brăila, C.A. a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi compusă din

10 ani închisoare, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 197 alin. (1) și

(2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75

lit. c) C. pen.; 5 ani închisoare, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art.

189 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) și art. 13 C.

pen.; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 201

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și un an închisoare,

pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen. și un spor de un an închisoare.

Condamnatul a formulat apel

împotriva acestei sentințe, în termen legal criticând-o pentru nelegalitate sub

aspectul aplicării sporului de pedeapsă aplicat, considerat a fi prea aspru.

Prin decizia penală nr. 322/ A din 5

iunie 2003, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.

Recursul este nefondat.

Din analiza ansamblului probator, se

constată că instanța de fond a reținut în mod corect incidența dispozițiilor

Legii nr. 543/2002 astfel cum a fost modificată prin art. 1 din O.U.G. nr.

18/2003, aplicând în mod legal dispozițiile art. 461

1

C. proc. pen.

Fiind recontopite pedepsele rămase

în concurs real, instanța a aplicat un spor de 8 luni închisoare, spor necesar

pentru realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei, raportat la

pericolul sporit al faptelor și datele ce caracterizează persoana

condamnatului, încât nu se justifică înlăturarea lui.

Ca atare, Curtea, constatând

temeinicia hotărârilor pronunțate în cauză și examinându-le și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., că nu există alte

cazuri care, luate în considerare din oficiu, să conducă la casarea

hotărârilor.

Pentru aceste considerente, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de

condamnatul C.A., se va respinge, ca nefondat cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de contestatorul C.A. împotriva deciziei penale nr.

322/ A din 5 iunie 2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2003.