ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4890/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din 22 aprilie 2003, Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de condamnatul C.A., privind pedeapsa de 11 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară aplicată prin sentința penală nr. 256/2002 a Tribunalului Brăila. S-a descontopit pedeapsa de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi aplicată condamnatului C.A. prin sentința penală 256 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila în pedepsele de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen.; 5 ani închisoare, pentru fapta prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen.; 2 ani închisoare și un an interzicerea unor drepturi pentru fapta prevăzută de art. 201 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și un an închisoare, pentru fapta prevăzută de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a înlăturat sporul de un an închisoare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2003, modificat prin O.G. nr. 18/2003 s-a constatat ca fiind grațiată condiționat pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru fapta prevăzută de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și a atras atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002. Potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi; 5 ani închisoare; 2 ani închisoare și un an interzicerea unor drepturi, dispunându-se a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 8 luni închisoare în total condamnatul având de executat 10 ani, 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi. S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 471/7 noiembrie 2002 emis de Tribunalul Brăila și emiterea unui nou mandat de executare. S-a dispus computarea din pedeapsa aplicată timpul prevenției de la 9 februarie 2002 la zi.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a reținut de instanța de fond că, prin contestația înregistrată de condamnat s-a solicitat a se constata că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002. Prin sentința civilă nr. 256 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, C.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi compusă din 10 ani închisoare, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen.; 5 ani închisoare, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen.; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și un an închisoare, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și un spor de un an închisoare. Condamnatul a formulat apel împotriva acestei sentințe, în termen legal criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul aplicării sporului de pedeapsă aplicat, considerat a fi prea aspru. Prin decizia penală nr. 322/ A din 5 iunie 2003, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Recursul este nefondat. Din analiza ansamblului probator, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect incidența dispozițiilor Legii nr. 543/2002 astfel cum a fost modificată prin art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003, aplicând în mod legal dispozițiile art. 461 1 C. proc. pen. Fiind recontopite pedepsele rămase în concurs real, instanța a aplicat un spor de 8 luni închisoare, spor necesar pentru realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei, raportat la pericolul sporit al faptelor și datele ce caracterizează persoana condamnatului, încât nu se justifică înlăturarea lui.

Ca atare, Curtea, constatând temeinicia hotărârilor pronunțate în cauză și examinându-le și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., că nu există alte cazuri care, luate în considerare din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor. Pentru aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnatul C.A., se va respinge, ca nefondat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.A. împotriva deciziei penale nr. 322/ A din 5 iunie 2003 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2003.