ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 110/2004

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr.162 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Suceava au fost condamnați, printre

alții și inculpații: M.C. la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1)  lit. a), g), i)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) din același cod și

M.P.

la 3 ani

închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1)

combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) din același cod.

S-a reținut că în

perioada iunie - august 2000 inculpații, împreună cu alte persoane, au sustras,

de la Mina „P” a Exploatării miniere „Leșu Ursului”, județul Suceava, mari

cantități de cabluri din cupru, contactori și elemente ale unor

transformatoare, care au fost valorificate în interes propriu.

Împotriva sentinței

penale menționate au declarat apel ambii inculpați.

Prin decizia penală

nr. 284 din 13 octombrie 2003 Curtea de Apel Suceava a respins, ca tardive,

apelurile declarate, stabilind că inculpații au semnat de primirea

dispozitivului sentinței la 29 iulie 2002 și au declarat apelurile la 15

februarie 2003, respectiv, după ce mandatele de executare a pedepselor au fost

puse în executare la 23 septembrie 2002.

Împotriva deciziei

penale menționate, au declarat recurs inculpații M.C. și M.P. solicitând deducerea

din pedepsele aplicate a timpului arestării preventive la Poliția Suceava.

Recursurile sunt

nefondate.

Potrivit art. 363

(1) C. proc. pen. termenul de apel împotriva sentințelor penale este de 10

zile, iar conform art. 363 (3) C. proc. pen. acest termen curge de la

comunicarea copiei de pe dispozitiv în cazul părților care au lipsit de la

pronunțare.

Examinând actele

dosarului nr. 1129/2001 al Tribunalului Suceava, din încheierea din 3 iulie

2002 se constată că la judecarea cauzei în fond inculpații M.C. și M.P. au

lipsit, fiind în stare de libertate, punând concluzii apărătorul lor.

Ulterior, la data

de 29 iulie 2002, au fost semnate dovezile de primirea dispozitivului sentinței

penale nr. 162 din 17 iulie 2002 privind pe inculpații  M.C. și M.P.

La data de 23

septembrie 2002 cei doi inculpați au fost arestați în executarea mandatelor de

executarea pedepselor.

După arestarea lor,

fiind în penitenciarul Botoșani, inculpații M.C. și M.P., respectiv la 15

februarie 2003, au declarat scris apel (greșit intitulat recurs), împotriva

sentinței penale prin care au fost condamnați, în lipsă.

În această

situație, constatându-se că ambii inculpați au declarat apel peste termenul de

10 zile, de la comunicarea dispozitivului sentinței penale nr.162 din 17 iulie

2002, prevăzut de dispozițiile art. 363 C. proc. pen., în mod temeinic și legal

Curtea de Apel Suceava a dispus respingerea, ca tardive, a apelurilor

formulate.

Solicitarea

recurenților de a li se deduce din pedepsele aplicate timpul arestării

preventive, nu poate fi soluționată pe calea acestor recursuri.

Pentru aceste

motive, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.C. și M.P. împotriva deciziei penale nr. 284

din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava, pe care o consideră temeinică

și legală.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C. și M.P. împotriva

deciziei penale nr. 284 din 13 octombrie 2003  a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.