ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 110/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.162 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Suceava au fost condamnați, printre alții și inculpații: M.C. la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) din același cod și M.P. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. S-a reținut că în perioada iunie - august 2000 inculpații, împreună cu alte persoane, au sustras, de la Mina „P” a Exploatării miniere „Leșu Ursului”, județul Suceava, mari cantități de cabluri din cupru, contactori și elemente ale unor transformatoare, care au fost valorificate în interes propriu.

Împotriva sentinței penale menționate au declarat apel ambii inculpați. Prin decizia penală nr. 284 din 13 octombrie 2003 Curtea de Apel Suceava a respins, ca tardive, apelurile declarate, stabilind că inculpații au semnat de primirea dispozitivului sentinței la 29 iulie 2002 și au declarat apelurile la 15 februarie 2003, respectiv, după ce mandatele de executare a pedepselor au fost puse în executare la 23 septembrie 2002. Împotriva deciziei penale menționate, au declarat recurs inculpații M.C. și M.P. solicitând deducerea din pedepsele aplicate a timpului arestării preventive la Poliția Suceava. Recursurile sunt nefondate. Potrivit art. 363 (1) C. proc. pen. termenul de apel împotriva sentințelor penale este de 10 zile, iar conform art. 363 (3) C. proc.

pen. acest termen curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv în cazul părților care au lipsit de la pronunțare. Examinând actele dosarului nr. 1129/2001 al Tribunalului Suceava, din încheierea din 3 iulie 2002 se constată că la judecarea cauzei în fond inculpații M.C. și M.P. au lipsit, fiind în stare de libertate, punând concluzii apărătorul lor. Ulterior, la data de 29 iulie 2002, au fost semnate dovezile de primirea dispozitivului sentinței penale nr. 162 din 17 iulie 2002 privind pe inculpații M.C. și M.P. La data de 23 septembrie 2002 cei doi inculpați au fost arestați în executarea mandatelor de executarea pedepselor. După arestarea lor, fiind în penitenciarul Botoșani, inculpații M.C.

și M.P., respectiv la 15 februarie 2003, au declarat scris apel (greșit intitulat recurs), împotriva sentinței penale prin care au fost condamnați, în lipsă. În această situație, constatându-se că ambii inculpați au declarat apel peste termenul de 10 zile, de la comunicarea dispozitivului sentinței penale nr.162 din 17 iulie 2002, prevăzut de dispozițiile art. 363 C. proc. pen., în mod temeinic și legal Curtea de Apel Suceava a dispus respingerea, ca tardive, a apelurilor formulate. Solicitarea recurenților de a li se deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive, nu poate fi soluționată pe calea acestor recursuri. Pentru aceste motive, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C. și M.P. împotriva deciziei penale nr. 284 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava, pe care o consideră temeinică și legală. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C. și M.P. împotriva deciziei penale nr. 284 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.