ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1654/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1654/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față,
In baza lucrărilor din
dosar,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 162 din 17
iulie 2002 Tribunalul Suceava, secția penală, i-a condamnat, printre alții, pe
inculpații:
G.C. la 3 ani și 6 luni
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208
și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)
și art. 41 alin. (2) din același cod.
S-a dedus din pedeapsă arestul
preventiv executat de la 25 august 2000 până la 23 septembrie 2000.
S.N. la 3 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26
raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost admisă acțiunea civilă
promovată de C.N.U SA, Sucursala Suceava, și a fost obligat inculpatul S.N. în
solidar cu inculpații M.C., M.P., C.M., N.E.D., F.V. la plata sumei de
1.675.800 lei despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul S.N. în
solidar cu inculpații M.C., M.P., A.C., A.V. să plătească 12.084.000 lei
despăgubiri părții civile Sucursala Minieră Bucovina.
A fost obligat inculpatul S.N. în
solidar cu inculpații M.C., M.P., N.E.D., F.V. și A.F.N. să plătească 16.112.000
lei contravaloarea a 200 m.l. cablu aceleași părți civile Sucursala Minieră
Bucovina.
A fost obligat inculpatul G.C., în
solidat cu inculpații N.E.D., F.V., C.M. și Z.E. să plătească 15.628.000 lei
părții civile Sucursala Minieră Bucovina.
A mai fost obligat inculpatul G.C. în
solidar cu inculpații N.E.D., F.V., C.M. și A.F.N. să plătească 24.000.000 lei
despăgubiri către partea civilă Sucursala Minieră Bucovina.
Pentru a hotărî astfel prima
instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei
următoarele:
În perioada iunie – august 2000, în
mod repetat inculpații G.C., M.C., M.P., N.E.D., A.V., F.V., C.M., T.M., A.C.,
V.M., Z.E., A.F.N. și S.N., constituiți de fiecare dată în grupuri în mod
întâmplător după cum erau liberi și se întâlneau în zona respectivă au pătruns
pe timp de noapte prin înlăturarea unor gratii în mina L.U., aflată în
conservare și au sustras cablu de cupru, contactori și elemente ale unor
transformatoare.
Tot în acest fel inculpații au
sustras din rețeaua electrică H. cablu de aluminiu.
Împotriva sentinței au declarat
apel, partea civilă Sucursala Minieră Bucovina – Vatra Dornei și inculpații A.C.,
A.V., V.M., G.C., A.F.N., Z.E. și S.N.
Prin decizia nr. 417 din 16
decembrie 2002 pronunțată de, secția penală, a Curții de Apel Suceava au fost
respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și inculpatul G.C.
Au fost admise apelurile declarate
de inculpații A.C., A.V., V.M., A.F.N., Z.E. și S.N.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus
suspendarea condiționată a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate
inculpaților apelanți, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Au fost menținute celelalte
dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs numai inculpații G.C. și S.N.
Prin recursul scris inculpatul G.C.
a criticat hotărârile pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de furt
calificat în formă continuată. A susținut că a participat doar la o singură
activitate de sustragere de cablu de cupru la sfârșitul lunii iulie 2000
împreună cu inculpații N.E., C.M. și F.V. cu care împreună au sustras bunuri în
valoarea de 15.628.000 lei.
Greșit s-a reținut însă un act
material, sustragerea unei alte cantități de cupru și a fost obligat în solidar
la despăgubiri în sumă de 24.000.000 lei.
A criticat sentința și decizia ca
netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei pe care a considerat-o ca
fiind exagerată.
Inculpatul S.N. nu și-a motivat
recursul dar apărătorul său a criticat sentința ca nelegală cu motivarea că
încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite de inculpat este aceea în
infracțiunea de tăinuire și nu complicitate la furt.
Recursurile sunt nefondate.
Din actele și lucrările dosarului
instanțele au reținut corect că inculpații au sustras în mod repetat în lunile
iunie, iulie și august 2000, cablu de cupru, contactoare, cablu de aluminiu și
elemente de transformatoare de la mina L.U. și P. cum și de la Rețeaua Electrică
H.
Materialele fasonate au fost
preluate în mai multe rânduri de inculpatul S.N., care le plătea diferite sume
de bani cu ocazia fiecărei livrări.
Aceste aspecte au fost relatate de
inculpații N.E., C.M. și M.C., care confruntate cu S.N. și-au menținut
declarațiile.
Inculpatul S.N. a declarat la 4
septembrie 2000 că după ce în luna iunie 2000, a cumpărat cablu de cupru de la
inculpatul M.C., i-a lăsat numărul de telefon pentru ca M.C. să-l sune atunci
când va mai avea cablu de vânzare. După această dată, în 3 sau 4 rânduri s-au
deplasat în zona unde erau minele și a cumpărat cablu de la inculpații N.E. și M.C.
Potrivit art. 26 C. pen., complice
este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la
săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice
persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui
lucrurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă
după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Convenind cu inculpații ca aceștia
să-l anunțe când au cablu de cupru de vândut și cumpărând în mai multe rânduri
bunuri rezultate din furt, inculpatul S.N. a acționat în calitate de complice
și nu de tăinuitor așa încât critica adusă prin recurs este nefondată.
Din același material probator rezultă
că și inculpatul G.C. a participat în două zile la rând la sustragerea de cablu
de cupru așa încât încadrarea juridică în dispozițiile art. 208 și art. 209 alin.
(1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., este legală.
La individualizarea pedepselor prima
instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar
pedepsele de 3 ani și respectiv 3 ani și 3 luni închisoare fiind situate la
nivelul minimului special reprezintă o justă individualizare și singurele în
măsură să realizeze scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Așa fiind urmează ca în temeiul art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca
nefondate.
În baza art. 385
17
alin.
(4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului G.C. durata arestării preventive de la 25 august 2000 la
23 septembrie 2000.
Recurenții inculpați vor fi obligați
la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații G.C. și S.N. împotriva deciziei penale nr. 417 din 16
decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului G.C. durata arestării preventive de la 25 august 2000 până la 23
septembrie 2000.
Obligă pe inculpatul G.C. la
1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul S.N. la
1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 1
aprilie 2003.