ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 672/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 672/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.298 din 16 octombrie 2003 Tribunalul Suceava l-a condamnat
pe inculpatul G.G.M. în baza art.208 și art..209 alin. (1) lit. a), g) și
alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art.41 alin. (2), art.99 și urm. C.
pen., la 2 ani închisoare; în baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 99 și urm., art.41 alin. (2) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare.
Conform
art .33 și art. 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
În
temeiul art. 86
1
C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub
supraveghere pe o durată de 4 ani termen de încercare.
Conform
art. 86
3
C. pen. au fost arătate măsurile de supraveghere la care
trebuie să se supună inculpatul.
Au fost
deduse reținerea și arestarea preventivă ale inculpatului de la 3 martie 2003
la zi și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
Au fost
admise în parte pretențiile civile ale părții civile Regionala CF – Iași,
obligând inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente R.G. și R.M.,
să plătească părții civile suma de 201.998.782 lei plus dobânda legală de la
pronunțare până la achitarea debitului.
Inculpatul
a mai fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, și la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța
a reținut, în fapt, că la datele de 2,6 și 17 februarie 2003, ziua, în mod
repetat, inculpatul împreună cu A.I.A., au sustras, prin distrugere, 880 kg
fontă, 440 kg și respectiv, 400 kg din același material compus din capace și
contragreutăți provenind de la instalațiile de siguranță și dirijare a
traficului feroviar de la linia ferată pe relația Suceava- Suceava Vest.
Materialul
sustras a fost predat la Punctul de lucru Suceava al SC „C.P.P.” SRL Iași,
inculpatul primind în schimb suma totală de 4.228.000 lei.
Inculpatul
a fost surprins în flagrant la data de 18 februarie 2003.
Regionala
Căi Ferate Iași s-a constituit parte civilă cu sumele de 5562.732.077 lei
reprezentând contravaloarea picheților distruși și 12.924.182 lei reprezentând
contravaloarea contragreutăților din fontă, ambele sume incluzând și
contravaloarea manoperei de înlocuire, montare precum și cheltuieli de
producție, inclusiv profitul.
Instanța
însă, constatând că atât cei 29 picheți distruși cât și cele 18 contragreutăți
au fost cumpărate de către partea civilă, a înlăturat din calculul
prejudiciului cheltuielile de producție întrucât nu au fost efectuate, precum
și profitul, necuvenit.
Luând
în considerare valoarea unitară a picheților, contragreutăților și manoperei de
înlocuire, instanța a calculat prejudiciul la suma de 201.998.782 lei.
Hotărârea
a fost atacată cu apel de către partea civilă Regionala CF Iași, criticând-o
pentru neobligarea inculpatului la plata sumei pretinse cu titlu de despăgubiri
civile.
Prin
decizia penală nr.348 din 24 noiembrie 2003 Curtea de Apel Suceava a respins ca
nefondat apelul părții civile, constatând că hotărârea este legală și
temeinică.
Împotriva
deciziei penale sus-menționate partea civilă a declarat recurs, invocând
netemeinicia și nelegalitatea acestuia întrucât a menținut hotărârea instanței
fond prin care a fost soluționată greșit latura civilă.
Verificând
hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul
de recurs se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin.(1) pct. (18) C. proc. pen. însă nu este fondat.
Așa cum
corect a reținut instanța de fond, recurenta parte civilă a solicitat obligarea
inculpatului la plata sumei de 562.732.077 lei, depunând, alături de adresa de
constituire, antecalculația la prețul de cost, devizul și avizele de însoțire.
Din
toate aceste documente, însă, rezultă că picheții au fost cumpărați de partea
civilă conform avizului de însoțire a mărfii din 14 ianuarie 2003, astfel încât
este nejustificată cererea de obligare a inculpatului și la plata cheltuielilor
de producție ale secției și a cheltuielilor generale ale regionalei, plus
profit.
Numai
în ipoteza în care picheții și contragreutățile ar fi fost produse în secția
părții civile ar fi fost justificate aceste pretenții.
La
stabilirea sumei datorate pentru prejudiciul cauzat, instanța a luat în
considerare valoarea picheților și a contragreutăților ca produse finite, care
includ și TVA, așa cum rezultă din documentele depuse de partea civilă, la care
a adăugat valoarea manoperei de înlocuire.
Celelalte
sume pretinse nu au suport în cheltuieli efectuate și acordarea acestora ar fi
condus la îmbogățirea fără justă cauză a părții civile.
Față de
cele ce preced, recursul părții civile urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de partea civilă Compania Națională CFR SA
București împotriva deciziei penale nr.348 din 24 noiembrie 2003 a Curții de
Apel Suceava, privind pe inculpatul G.G.M.
Obligă
pe recurenta parte civilă la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea
din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 4 februarie 2004.