ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2751/2003

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 28 mai 2003,

pronunțată în dosarul penal nr. 903/2003, Curtea de Apel București, printre

altele, a admis cererea inculpatului T.L.C. și a dispus înlocuirea măsurii

arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea de domiciliu, municipiul București.

S-a dispus punerea în libertate a

inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 14

martie 2003 emis de P.N.A., Serviciul Anticorupție, dacă nu este arestat în

altă cauză.

Pentru a pronunța soluția de mai

sus, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul, T.L.C. a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 254

alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanța din 14 martie 2003,

P.N.A. a dispus arestarea preventivă a inculpatului, temeiul juridic al acestei

măsuri fiind dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., reținându-se că

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 2

ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea

publică.

Instanța de fond a mai constatat că,

în prezent în raport de stadiul procesului penal aceste temeiuri s-au

modificat, astfel că, nu se mai impune mențiunea stării de arest a

inculpatului.

Astfel, s-a apreciat atitudinea

procesuală sinceră a inculpatului, caracterizarea pozitivă de la locul de

muncă, situație familială deosebită, starea de sănătate personală și a soției.

Împotriva soluției de mai sus, în

termen legal, a declarat recurs P.N.A. care prin motivele scrise a susținut, în

esență, următoarele:

- netemeinicia soluției pronunțate

prin greșita apreciere a pericolului pentru ordinea publică, pericol care a

rămas, chiar dacă inculpatul a fost înlăturat din funcția în legătură cu care a

săvârșit fapta dedusă judecății, menționându-se în totalitate temeiurile care

au justificat luarea măsurii arestării preventive.

Critica formulată va fi examinată în

raport de actele cauzei, dar și de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că încheierea

recurată este pronunțată cu încălcarea legii.

Astfel, înlocuirea sau revocarea

măsurilor preventive intervine potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., când

s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.

Chiar dacă procesul se află într-o

altă fază procesuală alta decât cea în care s-a luat măsura arestării

preventive, (respectiv, urmărirea penală) în care s-au administrat de instanță,

în mod nemijlocit o parte din probe, nu se poate aprecia că, în acest stadiu,

lăsarea inculpatului în libertate nu ar mai prezenta un pericol pentru ordinea

publică.

Susținerea rezidă, în principal, în

faptul că inculpatul care trebuia să contribuie la respectarea legalității,

profitând de calitatea specială (de polițist) a săvârșit o faptă de corupție

care creează în cadrul societății un sentiment de insecuritate.

Pe de altă parte, împrejurările

enunțate și examinate de instanța de fond, privind atitudinea procesuală sau

datele personale sunt aceleași ca și în momentul luării măsurii arestării

preventive, cu atât mai mult cu cât ele servesc la individualizarea judiciară a

pedepsei, în cazul în care se va pronunța o soluție de condamnare a

inculpatului.

Pe cale de consecință, nu se

constată o schimbare a temeiurilor de fapt și de drept care, în faza urmăririi

penale, au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului,

potrivit art. 148 lit. h) C. proc. pen. și care în acest stadiu procesual să

impună lăsarea în libertate a acestuia.

Fiind respectate în totul

prevederile legale în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive, și

neconstatându-se realizate cerințele art. 139 C. proc. pen., se va aprecia că

soluția de admitere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive nu

este conformă legii și în consecință, prin admiterea recursului declarat de

parchet și casarea în parte a încheierii atacate potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va dispune respingerea cererii de înlocuire a

măsurii arestării preventive formulată de inculpat și înlăturarea dispoziției

privind punerea în libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.N.A.

împotriva încheierii din 28 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, privind pe inculpatul T.L.C., în dosarul nr. 903/2003.

Casează, în parte, încheierea

atacată, numai cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării

preventive, cu obligația de a nu părăsi localitatea, a inculpatului T.L.C.

Respinge, ca nefondată, cererea de

înlocuire a măsurii arestării preventive.

Înlătură dispoziția de punere în

libertate a inculpatului T.L.C.

Menține restul indispozițiilor

încheierii.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iunie 2003.