ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3449/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3449/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația N.C.M.U. București, sub nr. 250/2004 reclamanta C.U.M. a chemat in judecata pe pârâta SCCA M. solicitând să se dispună obligarea pârâtei la respectarea deciziei nr. 1 din 10 iulie 2003 cu privire la fuziunea celor doua unități emisă de consiliul executiv al A. Arad și a proiectului de fuziune din 8 august 2003 emis de A. Arad. Prin sentința arbitrală nr. 230 din 14 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 250/2004 al Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația N.C.M.U. București s-a admis cererea formulată de reclamanta C.U.M., în contradictoriu cu pârâta SCCA M. Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de arbitrare în sumă de 32.159.073 lei.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Arbitraj a reținut că la data de 13 august 2003 a fost încheiat proiectul de fuzionare conform deciziei nr. 8 din 23 martie 2002 de aprobare a Normelor Metodologice privind reorganizarea prin fuziune sau divizare precum și dizolvarea și lichidarea organizațiilor cooperației meșteșugărești semnat de A. Arad. Astfel potrivit proiectului de fuzionare s-a stabilit fuziunea prin absorbție a SCCA M. unitate absorbită de către C.U.M., unitate absorbantă.
Împotriva sentinței nr. 230 din 14 octombrie 2004 a Curții de Arbitraj, s-a formulat acțiune in anulare de către pârâta SCCA M. Acțiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, sub nr. 476/2005 și a fost soluționată prin sentința comercială nr. 167 din 12 octombrie 2005. Prin această hotărâre, instanța învestită cu acțiunea în anulare a respins neîntemeiata, acțiunea în anulare formulată de petenta SCCA M. împotriva sentinței arbitrale nr. 230 din data de 14 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Asociația N.C.M.U. București în dosarul nr. 250/2004, în contradictoriu cu intimata C.U.M. și a obligat petenta să plătească intimatei cheltuieli de judecata în suma de 3.500 ron.
Împotriva acestei sentințe petenta din acțiunea în anulare a declarat recurs prin care a învederat că: fosta SCCA M. nu a ținut nicio adunare generală în care să se hotărască fuziunea, decizia nr. 1 a A. Arad recomandă și nu obligă la fuziune, iar societatea recurentă s-a reorganizat, fiind incidente condițiile de fuziune prevăzute de Legea nr. 1/2005. Prin înscrisul depus la 17 martie 2008 recurenta a invocat și „excepții de ordine publică”, mai precis: a reiterat excepția greșitei compuneri a completului de judecată în soluționarea acțiunii în anulare, necompetența instanței de arbitraj, inexistența convenției arbitrale și faptul că dispozitivul sentinței arbitrale conține dispoziții ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Hotărârile arbitrale pot fi anulate numai pentru unul sau mai multe dintre motivele limitativ prevăzute de art. 361 lit. a) – i) C. proc. civ. Aceste motive privesc condițiile de formă ale hotărârilor arbitrale și nu modul în care instanța arbitrală a soluționat fondul cauzei. Motivele invocate de petenta în acțiunea în anulare privesc aspecte de fond care nu se încadrează in cazurile limitativ și expres prevăzute de art. 364 C. proc. civ. Recurenta poate formula critici relative la fondul pricinii numai în situația în care se admite acțiunea în anulare, se anulează sentința arbitrală și se pronunță o nouă soluție pe fondul cauzei.
Cum în speță nu suntem într-o atare situație, recursul este limitat la soluționarea acțiunii în anulare. Iar cu privire la soluția pronunțată de instanța de anulare, se reține că prin motivele din declarația de recurs, recurenta nu formulează critici care să se poată încadra în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Cât privește „excepțiile de ordine publică”, ele nu sunt veritabile excepții, ci completări la motivele de recurs inițial formulate și pot fi circumscrise motivelor prev. de art. 304 pct. 1 și 3 C. proc. civ. Cu privire la compunerea instanței, Înalta Curte reține că aceasta a fost corect alcătuită dintr-un judecător, față de dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc.
civ. care prevăd că judecata acțiunii în anulare este una de primă instanță. Cu privire la necompetența materială, Curtea de Apel a reținut și aplicat corect dispozițiile art. 69 din statutul SCCA M. și art. 57 din statutul Asociația N.C.M.U. (adoptat de Congresul C.M. din 12 iunie 2000). Potrivit art. 56 alin. (1) din Normele Metodologice privind reorganizarea prin fuzionare sau divizare, în cazul în care în legătură cu reorganizarea sau dizolvarea organizațiilor cooperației meșteșugărești apar unele litigii patrimoniale între părțile implicate, acestea se vor soluționa la Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația N.C.M.U. Recurenta, la art. 69 (dispoziții finale) din Statut a prevăzut că soluționarea litigiilor patrimoniale cu celelalte organizații ale C.M., cât și cu membrii cooperatori, se efectuează de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația N.C.M.U.
Același dispoziții se regăsesc și la art. 30 capitolul VIII din Statutul A. Arad. Coroborând dispozițiile statutare menționate, Înalta Curte constată că, în cauză, competența materială pentru soluționarea litigiului dintre părți privind fuzionarea aparține Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația N.C.M.U., respectându-se astfel dispozițiile art. 340 C.proc. civ., așa după cum corect a reținut și Curtea de Apel. Cât privește critica, potrivit căreia dispozitivul sentinței arbitrale conține dispoziții care nu pot fi aduse la îndeplinire, Înalta Curte reține că aceasta nu se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc.
civ. se va respinge recursul declarat de pârâta SCCA M. Chișineu Criș împotriva sentinței comerciale nr. 167 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SCCA M. Chișineu Criș împotriva sentinței comerciale nr. 167 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.