ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3449/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3449/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cererii de recurs de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj

de pe lângă Asociația N.C.M.U. București, sub nr. 250/2004 reclamanta C.U.M. a chemat

in judecata pe pârâta SCCA M. solicitând să se dispună obligarea pârâtei la

respectarea deciziei nr. 1 din 10 iulie  2003 cu privire la fuziunea celor doua

unități emisă de consiliul executiv al A. Arad și a proiectului de fuziune din

8 august 2003 emis de A. Arad.

Prin sentința arbitrală nr. 230

din 14 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 250/2004 al Curții de Arbitraj

de pe lângă Asociația N.C.M.U. București s-a admis cererea formulată de

reclamanta C.U.M., în contradictoriu cu pârâta SCCA M. Prin aceeași sentință,

pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de arbitrare în sumă de

32.159.073 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Arbitraj a reținut că la data de 13 august 2003 a fost încheiat

proiectul de fuzionare conform deciziei nr. 8 din 23 martie 2002 de aprobare a

Normelor Metodologice privind reorganizarea prin fuziune sau divizare precum și

dizolvarea și lichidarea organizațiilor cooperației meșteșugărești semnat de A.

Arad. Astfel potrivit proiectului de fuzionare s-a stabilit fuziunea prin

absorbție a SCCA M. unitate absorbită de către C.U.M., unitate absorbantă.

Împotriva sentinței nr. 230

din 14 octombrie 2004 a Curții de Arbitraj, s-a formulat acțiune in anulare de

către pârâta SCCA M.

Acțiunea în anulare a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, sub nr.

476/2005 și a fost soluționată prin sentința comercială nr. 167 din 12

octombrie 2005.

Prin această hotărâre,

instanța învestită cu acțiunea în anulare a respins neîntemeiata, acțiunea în

anulare formulată de petenta SCCA M. împotriva sentinței arbitrale nr. 230 din

data de 14 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

International de pe lângă Asociația N.C.M.U. București în dosarul nr. 250/2004,

în contradictoriu cu intimata C.U.M. și a obligat petenta să plătească

intimatei cheltuieli de judecata în suma de 3.500 ron.

Împotriva acestei sentințe

petenta din acțiunea în anulare a declarat recurs prin care a învederat că:

fosta SCCA M. nu a ținut nicio adunare generală în care să se hotărască

fuziunea, decizia nr. 1 a A. Arad recomandă și nu obligă la fuziune, iar

societatea recurentă s-a reorganizat, fiind incidente condițiile de fuziune

prevăzute de Legea nr. 1/2005.

Prin înscrisul depus la 17

martie 2008 recurenta a invocat și „excepții de ordine publică”, mai precis: a

reiterat excepția greșitei compuneri a completului de judecată în soluționarea

acțiunii în anulare, necompetența instanței de arbitraj, inexistența convenției

arbitrale și faptul că dispozitivul sentinței arbitrale conține dispoziții ce

nu se pot aduce la îndeplinire.

Analizând sentința prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Hotărârile arbitrale pot fi

anulate numai pentru unul sau mai multe dintre motivele limitativ prevăzute de art.

361 lit. a) – i) C. proc. civ. Aceste motive privesc condițiile de formă ale

hotărârilor arbitrale și nu modul în care instanța arbitrală a soluționat

fondul cauzei. Motivele invocate de petenta în acțiunea în anulare privesc

aspecte de fond care nu se încadrează in cazurile limitativ și expres prevăzute

de art. 364 C. proc. civ.

Recurenta poate formula

critici relative la fondul pricinii numai în situația în care se admite

acțiunea în anulare, se anulează sentința arbitrală și se pronunță o nouă

soluție pe fondul cauzei. Cum în speță nu suntem într-o atare situație,

recursul este limitat la soluționarea acțiunii în anulare. Iar cu privire la

soluția pronunțată de instanța de anulare, se reține că prin motivele din

declarația de recurs, recurenta nu formulează critici care să se poată încadra

în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Cât privește „excepțiile de

ordine publică”, ele nu sunt veritabile excepții, ci completări la motivele de

recurs inițial formulate și pot fi circumscrise motivelor prev. de art. 304 pct.

1 și 3 C. proc. civ.

Cu privire la compunerea

instanței, Înalta Curte reține că aceasta a fost corect alcătuită dintr-un

judecător, față de dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că

judecata acțiunii în anulare este una de primă instanță.

Cu privire la necompetența

materială, Curtea de Apel a reținut și aplicat corect dispozițiile art. 69 din statutul

SCCA M. și art. 57 din statutul Asociația N.C.M.U. (adoptat de Congresul C.M.

din 12 iunie 2000).

Potrivit art. 56 alin. (1) din

Normele Metodologice privind reorganizarea prin fuzionare sau divizare, în

cazul în care în legătură cu reorganizarea sau dizolvarea organizațiilor

cooperației meșteșugărești apar unele litigii patrimoniale între părțile

implicate, acestea se vor soluționa la Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația

N.C.M.U. Recurenta, la art. 69 (dispoziții finale) din Statut a prevăzut că

soluționarea litigiilor patrimoniale cu celelalte organizații ale C.M., cât și

cu membrii cooperatori, se efectuează de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația

N.C.M.U. Același dispoziții se regăsesc și la art. 30 capitolul VIII din

Statutul A. Arad.

Coroborând dispozițiile

statutare menționate, Înalta Curte constată că, în cauză, competența materială

pentru soluționarea litigiului dintre părți privind fuzionarea aparține Curții

de Arbitraj de pe lângă Asociația N.C.M.U., respectându-se astfel dispozițiile

art. 340 C.proc. civ., așa după cum corect a reținut și Curtea de Apel.

Cât privește critica,

potrivit căreia dispozitivul sentinței arbitrale conține dispoziții care nu pot

fi aduse la îndeplinire, Înalta Curte reține că aceasta nu se circumscrie

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele de

fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va

respinge recursul declarat de pârâta SCCA M. Chișineu Criș împotriva sentinței

comerciale nr. 167 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SCCA M. Chișineu Criș împotriva sentinței comerciale nr. 167 din 12

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 19 noiembrie 2008.