ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 320/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 320/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față :

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Reclamanta SC V. SA a chemat-o în judecată pe pârâta

SC U.T.I. BRAȘOV SRL, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la

plata sumei de 9.604,69 lei, reprezentând avans achitat pârâtei și la plata

dobânzii legale, începând cu data de 10 iulie 2003.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data

de 08 iulie 2003 a încheiat, în calitate de beneficiar, cu pârâta, în calitate

de furnizor, contractul de livrare echipamente și servicii nr. 1/200/124 c/v,

prin care pârâta s-a obligat să pună în funcțiune un sistem de supraveghere

video performant la punctul de

lucru al

reclamantei din stațiunea Costinești, valoarea contractului pentru prima

etapă

fiind de 7.177 Euro.

Reclamanta a achitat un avans de 9.604,69 RON, însă

ulterior s-a constatat că sistemul video montat de pârâtă nu corespunde

calitativ cerințelor societății reclamante.

Întrucât pârâta nu a întocmit proces verbal de punere

în funcțiune care să ateste buna funcționare a acestora, reclamanta a notificat

acesteia cerința de

restituire a avansului

și de a-și ridica echipamentele montate.

Încercarea de stingere a litigiului pe calea

concilierii directe a rămas fără rezultat.

Pe cale reconvențională pârâta a solicitat obligarea

reclamantei la plata sumei de 21.577 Ron, reprezentând diferența de preț a echipamentelor

montate și a penalităților de întârziere în cuantum de 2.157 Ron, cu motivarea

că, deși pârâta reconvenientă și-a îndeplinit întocmai obligațiile

contractuale, conform ofertei nr. 82 și contractului părților, reclamanta

pârâtă nu a achitat integral prețul stabilit. Conform art. 12 din contract,

reclamanta datorează penalități de întârziere de 0,1% pe zi, dar nu mai mult de

10% din valoarea debitului principal.

Prin sentința civilă nr. 476/COM din 26 februarie

2008, Tribunalul Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și discal, a respins, ca nefondată, cererea principală formulată

de reclamanta SC V. SA, în contradictoriu cu pârâta reconvenientă SC U.T.I. BRAȘOV

SRL.

A admis cererea reconvențională și a obligat-o pe

reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 21.577 lei – reprezentând

contravaloare servicii, a sumei de 2.157 lei – penalități de întârziere și a

sumei de 1.421 lei - cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1/COM din 8 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, a admis apelul comercial promovat de reclamanta SC V. SA, împotriva

sentinței mai sus menționate, în contradictoriu cu pârâta reconvenientă SC U.T.I.

BRAȘOV SRL.

A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a

respins cererea reconvențională.

A admis acțiunea formulată de SC V. SA.

A dispus rezoluțiunea contractului de livrare

echipament și servicii nr. 1/200/124 c/v – Etapa I intervenit între părți.

A obligat-o pe pârâta intimată SC U.T.I. BRAȘOV SRL

la plata sumei de 9.604,69 lei reprezentând avans achitat cu OP nr. 104 din 10

iulie 2003, precum și la plata dobânzii legale aferente în sumă de 4.022,61 lei

– calculată conform O.G. nr. 9/2000 - cu începere de la 10 iulie 2003 și până

la data formulării acțiunii din 23 iunie 2006, în favoarea apelantei-reclamante

SC V. SA.

A obligat-o pe intimata pârâtă la plata sumei de

2.114 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantei reclamante reprezentând

(taxă judiciară de timbru

+

contravaloare expertiză).

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs

SC U.T.I.I.C. SA, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul

respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond ca temeinică și

legală; în subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii recurate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane

fără capacitate juridică.

instanței de apel, întrucât aceasta a fost pronunțată în contradictoriu cu o

persoană lipsită de capacitate juridică. Arată astfel că așa cum rezultă din

datele de la Registrul Comerțului, SC U.T.I. BRAȘOV SRL a fuzionat cu SC I.C. SA

, operațiunea fiind o fuziune prin absorbție, iar înregistrarea SC U.T.I. BRAȘOV

fiind radiată din registrul comerțului, or, potrivit art. 250 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 31/1990, fuziunea are drept consecință că societatea absorbită

încetează să existe.

că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală deoarece confundă

noțiunea de rezoluțiune cu cea de reziliere, precum și efectele ce se produc ca

urmare a rezoluțiunii, respectiv rezilierii.

Arată astfel că, prin decizia pronunțată, instanța a

dispus rezoluțiunea unui contract cu execuție succesivă, dispunând repunerea în

situația anterioară numai a reclamantei intimate (restituirea avansului plătit)

ceea ce are drept rezultat o îmbogățire fără justă cauză a intimatei

reclamante.

Susține, de asemenea, că în ce privește cererea

reconvențională, în mod greșit instanța de apel a dispus respingerea acesteia,

reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1180 C. civ. referitoare la

condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris prin care o parte se

obligă către alta a-i plăti o sumă de bani.

Recursul este fondat în raport de primul motiv de

recurs formulat de pârâtă, sub aspect procedural, ceea ce atrage drept consecință

admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate și trimiterea cauzei spre

rejudecare, așa încât instanța de recurs nu va mai examina cel de-al doilea motiv

de recurs, privind fondul cauzei, acesta urmând a fi avut în vedere de instanța

de apel, la rejudecare, împreună cu întregul material probator existent la

dosarul cauzei.

În ce privește primul motiv de recurs, se constată că

într-adevăr SC U.T.I. BRAȘOV SRL și-a încetat existența ca urmare a fuziunii cu

SC I.C. SA și, cum în speță încetarea capacității de exercițiu corespunde cu

momentul în care încetează capacitatea de folosință, deci cu însăși încetarea

persoanei juridice, se observă că decizia instanței de apel a fost pronunțată

în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate juridică.

Astfel, din actele dosarului rezultă că la data

introducerii acțiunii, 23 iunie 2006, reclamanta SC U.T.I. BRAȘOV SRL exista ca

societate, dar pe parcursul judecării cauzei a operat fuziunea cu SC I.C. SA,

societatea reclamantă a fost radiată și cauza a fost soluționată fără fixarea

noului cadru procesual, în raport de societatea absorbantă.

Reținându-se, drept urmare, că instanța de apel a

soluționat cauza fără a fi avute în vedere dispozițiile art. 238 din Legea nr. 31/1990

privind fuziunea intervenită și dispozițiile art. 250 din aceeași lege

referitoare la consecințele acesteia, aplicabile speței, se va admite recursul

declarat de pârâtă, va fi casată decizia recurată și se va trimite cauza spre

rejudecare curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC U.T.I.I.C. SA

București împotriva deciziei civile nr. 1/COM din 8 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.