ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1052/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă înregistrată la Tribunalul

Arad și precizată ulterior reclamanta SC M. SCM a chemat în judecată pe

pârâtele SCM U.M. Chișinău Criș, și U.J.O.C.M. Arad, pentru constatarea

nulității actelor juridice de fuziune cu prima pârâtă sau să se constate inexistența

vreunui asemenea act.

Prin întâmpinarea depusă,

pârâtele au invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de

sentința nr. 230/2004 a Curții de Arbitraj Comercial U.C.E.C.O.M. București

prin care reclamanta a fost obligată să respecte decizia nr. 1/2003, cu privire

la fuziunea, invocată, emisă de Consiliul Executiv al A. Arad și a proiectului

de fuziune din 2003 emis de A. Arad.

Prin sentința civilă nr. 1010

din 31 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 2327/2006 s-a respins

acțiunea, ca urmare a admiterii excepției lucrului judecat, în baza art. 1201 C.

civ., reținându-se că cererile de chemare în judecată, au același obiect, sunt

întemeiate pe aceeași cauză și privesc aceleași părți.

Apelul declarat de

reclamantă, împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru

nelegalitate, sub aspectul admiterii greșite a excepției puterii lucrului

judecat, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 202 pronunțată în dosarul nr.

5406/59/2006 de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Analizând critica formulată,

Curtea a reținut că, excepția autorității de lucru judecat este incidentă în

cauză, apreciind că prin sentința nr. 230/2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj

Comercial U.C.E.C.O.M. București reclamanta apelantă a fost obligată în

contradictoriu cu SCM U.M. Chișinău Criș să respecte decizia nr. 1/2003 cu

privire la fuziunea acestora, decizie emisă de A. Arad precum și Protocolul de

fuziune al aceluiași emitente.

Așa fiind s-a apreciat că

soluția primei instanțe, este justificată de reținerea îndeplinirii condiției

triplei identități prevăzute de

art.

1201 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, a

introdus recurs reclamanta invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., susținând în esență, casarea pentru:

- încălcarea dispozițiilor art.

261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că deciziei recurate îi lipsesc motivele de

fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția, ceea ce echivalează cu o lipsă

de soluționare pe fond a motivelor de apel,

- interpretarea și aplicarea

greșită a legii cu referire la reținerea autorității de lucru judecat în raport

de dispozițiile art. 1201 C. civ. nefiind îndeplinită nici măcar una dintre

condițiile existenței triplei identități, pentru că cererile de chemare în

judecată au obiecte, cauze și părți diferite.

Criticile sunt nefondate,

pentru următoarele considerente:

Prin sentința nr. 230/2004 a

Curții de Arbitraj Comercial U.C.E.C.O.M., recurenta - reclamantă din cauza de

față a fost obligată să respecte decizia nr. 1/2003 și proiectul de fuziune din

2003 emis de A. Arad, privind fuziunea acesteia cu SCM U.M. Chișinău Criș,

reclamantă în dosarul respectiv, pârâta în acest litigiu, sentința rămânând definitivă

și executorie prin sentința nr. 167/2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, în dosarul nr. 476/2005.

Instanța de apel, a motivat

succint decizia, sub aspectul confirmării, admiterii excepției lucrului

judecat, dar instanța de control judiciar, poate analiza legalitatea acesteia,

reținând ca justă concluzia că în cauză există autoritate de lucru judecat,

astfel cum este reglementată prin art. 1201 C. civ.

Textul, prin reglementarea

dată, instituie o excepției legală absolută, o excepției de fond cu privire la

primul element – părțile – este de reținut că reclamanta - recurentă din

cererea dedusă judecății în acest litigiu, a avut calitatea de pârâtă în primul

proces, având la dispoziție, toate mijloacele procedurale de apărare a interesului

său din punct de vedere al obiectului și al cauzei.

Or, în acel proces, s-a

rezolvat legalitatea deciziei de fuziune, astfel că SC M. SCM s-a statuat,

obligația să respecte această deciziei.

Învederându-se calitățile

procesuale, în cel de-al doilea litigiu, s-a repus în discuție aceeași

chestiune, legalitatea fuziunii, respectiv dreptul subiectiv al reclamantei de

a contesta decizia de fuziune, invocând nulitatea acesteia.

Or, această chestiune, putea

și trebuia invocată pe cale de excepție în primul proces.

Neprocedând în acest fel,

soluția dată litigiului îi este opozabilă, prin prisma caracterului de

obligativitate derivat din puterea lucrului judecat, care nu trebuie legată

numai de hotărârile irevocabile deoarece și hotărârile definitive, cum este

decizia nr. 167/2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 476/2005, împotriva căreia s-a declarat recurs, a cărei judecată

este suspendată, cu putere de lucru judecat provizorie, care se va consolida

sau se va desființa în funcție de soluția eventualului recurs.

Așa fiind, urmează a se

reține că decizia atacată, răspunde cerințelor art. 261 C. proc. civ. vor

confirmarea soluției sub aspectul reținerii aplicării dispozițiilor art. 1201 C.

civ. este corectă.

Pentru cele ce preced, în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M. SCM Chișinău Criș împotriva deciziei civile nr. 202 din 13

noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 13 martie 2008.