ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1052/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1052/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Arad și precizată ulterior reclamanta SC M. SCM a chemat în judecată pe pârâtele SCM U.M. Chișinău Criș, și U.J.O.C.M. Arad, pentru constatarea nulității actelor juridice de fuziune cu prima pârâtă sau să se constate inexistența vreunui asemenea act. Prin întâmpinarea depusă, pârâtele au invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința nr. 230/2004 a Curții de Arbitraj Comercial U.C.E.C.O.M. București prin care reclamanta a fost obligată să respecte decizia nr. 1/2003, cu privire la fuziunea, invocată, emisă de Consiliul Executiv al A. Arad și a proiectului de fuziune din 2003 emis de A. Arad.
Prin sentința civilă nr. 1010 din 31 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 2327/2006 s-a respins acțiunea, ca urmare a admiterii excepției lucrului judecat, în baza art. 1201 C. civ., reținându-se că cererile de chemare în judecată, au același obiect, sunt întemeiate pe aceeași cauză și privesc aceleași părți. Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul admiterii greșite a excepției puterii lucrului judecat, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 202 pronunțată în dosarul nr. 5406/59/2006 de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Analizând critica formulată, Curtea a reținut că, excepția autorității de lucru judecat este incidentă în cauză, apreciind că prin sentința nr. 230/2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial U.C.E.C.O.M.
București reclamanta apelantă a fost obligată în contradictoriu cu SCM U.M. Chișinău Criș să respecte decizia nr. 1/2003 cu privire la fuziunea acestora, decizie emisă de A. Arad precum și Protocolul de fuziune al aceluiași emitente. Așa fiind s-a apreciat că soluția primei instanțe, este justificată de reținerea îndeplinirii condiției triplei identități prevăzute de art. 1201 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, a introdus recurs reclamanta invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., susținând în esență, casarea pentru: - încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că deciziei recurate îi lipsesc motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția, ceea ce echivalează cu o lipsă de soluționare pe fond a motivelor de apel, - interpretarea și aplicarea greșită a legii cu referire la reținerea autorității de lucru judecat în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ.
nefiind îndeplinită nici măcar una dintre condițiile existenței triplei identități, pentru că cererile de chemare în judecată au obiecte, cauze și părți diferite. Criticile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Prin sentința nr. 230/2004 a Curții de Arbitraj Comercial U.C.E.C.O.M., recurenta - reclamantă din cauza de față a fost obligată să respecte decizia nr. 1/2003 și proiectul de fuziune din 2003 emis de A. Arad, privind fuziunea acesteia cu SCM U.M. Chișinău Criș, reclamantă în dosarul respectiv, pârâta în acest litigiu, sentința rămânând definitivă și executorie prin sentința nr. 167/2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 476/2005.
Instanța de apel, a motivat succint decizia, sub aspectul confirmării, admiterii excepției lucrului judecat, dar instanța de control judiciar, poate analiza legalitatea acesteia, reținând ca justă concluzia că în cauză există autoritate de lucru judecat, astfel cum este reglementată prin art. 1201 C. civ. Textul, prin reglementarea dată, instituie o excepției legală absolută, o excepției de fond cu privire la primul element – părțile – este de reținut că reclamanta - recurentă din cererea dedusă judecății în acest litigiu, a avut calitatea de pârâtă în primul proces, având la dispoziție, toate mijloacele procedurale de apărare a interesului său din punct de vedere al obiectului și al cauzei.
Or, în acel proces, s-a rezolvat legalitatea deciziei de fuziune, astfel că SC M. SCM s-a statuat, obligația să respecte această deciziei. Învederându-se calitățile procesuale, în cel de-al doilea litigiu, s-a repus în discuție aceeași chestiune, legalitatea fuziunii, respectiv dreptul subiectiv al reclamantei de a contesta decizia de fuziune, invocând nulitatea acesteia. Or, această chestiune, putea și trebuia invocată pe cale de excepție în primul proces.
Neprocedând în acest fel, soluția dată litigiului îi este opozabilă, prin prisma caracterului de obligativitate derivat din puterea lucrului judecat, care nu trebuie legată numai de hotărârile irevocabile deoarece și hotărârile definitive, cum este decizia nr. 167/2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 476/2005, împotriva căreia s-a declarat recurs, a cărei judecată este suspendată, cu putere de lucru judecat provizorie, care se va consolida sau se va desființa în funcție de soluția eventualului recurs. Așa fiind, urmează a se reține că decizia atacată, răspunde cerințelor art. 261 C. proc. civ. vor confirmarea soluției sub aspectul reținerii aplicării dispozițiilor art. 1201 C. civ.
este corectă. Pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SCM Chișinău Criș împotriva deciziei civile nr. 202 din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 martie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.