ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul N.E.

împotriva deciziei penale nr.266/A din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel

Pitești.

S-a

prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.M.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, deoarece boala de care suferă

recurentul se poate trata în rețeaua sanitară a D.G.P.

În

ultimul cuvânt, recurentul condamnat a lăsat la aprecierea instanței, modul de

soluționare a recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.84 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea, s-a respins

cererea condamnatului N.E. privind întreruperea executării pedepsei de 16 ani

închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prin sentința

penală nr.106/2001 a aceleiași instanțe.

S-a reținut că, susținerea condamnatului, în sensul că starea

sănătății sale îl împiedică să execute  pedeapsa în detenție, nu este fondată

față de concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză.

Apelul

declarat de condamnat împotriva sus-menționatei sentințe a fost respins, ca

nefondat, prin decizia penală nr.266/A din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel

Pitești.

Împotriva

deciziei instanței de apel a reclarat recurs condamnatul.

Examinând

actele dosarului, cât și dispozițiile art.455 raportat la art.453 lit.a

C.proc.pen., se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit

textului de lege menționat, executarea unei pedepse cu închisoare poate fi

întreruptă când se constată că, cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

Din

raportul de expertiză medico-legală efectual de I.M.L. Argeș, rezultă că N.E.

prezintă diagnosticul de „duodenită gradul I”, afecțiune care poate fi tratată

în rețeaua sanitară a DGP (fila 30 dos.fond).

Față

de aceste concluzii medico-legale, în mod temeinic și legal ambele instanțe au

constatat că recurentul nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa și

i-au respins cererea de întrerupere a executării  pedepsei.

În

consecință, urmează să se respingă recursul, cu obligarea

recurentului-condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnatul

N.E. împotriva deciziei penale nr.266/A din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel

Pitești

.

Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de

650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea  din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie

2003.