ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1179/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din 27 mai 2002 a

Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100 și art. 109 din

același cod.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a

computat perioada arestării preventive.

Sub aspectul laturii civile inculpatul a fost obligat

în solidar cu părțile responsabile civilmente P.G. și P.I.L. la restituirea în

natură a telefonului mobil marca Nokia 8810, iar în caz contrar la

contravaloarea acestuia de 9.000.000 lei, precum și la plata daunelor morale în

sumă de 20.000.000 lei către partea civilă B.L.A.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a

reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 24 februarie 2002, în jurul orelor

20

00

, partea vătămată B.L.A. se întorcea spre casă, pe str.

Călărașilor, însoțită de colegele ei D.I.M. și R.A.G., toate eleve.

În momentul în care partea vătămată s-a aflat în

apropierea Casei Tineretului a fost observată de inculpat că aceasta purta în

jurul gâtului un telefon mobil marca Nokia 8810, legat cu un șnur, context în

care s-a hotărât să-l sustragă prin smulgere.

Pentru realizarea scopului propus, inculpatul le-a

urmărit pe cele 3 tinere, iar după ce partea vătămată a rămas singură, a găsit

un șnur din material textil, l-a luat în ideea de a-l folosi la ștrangularea

victimei.

În timp ce se deplasa pe str. Mașinilor, partea

vătămată și-a dat seama că este urmărită, motiv pentru care s-a întors și l-a

observat pe inculpat, însă acesta s-a apropiat de ea, i-a pus șnurul la gât și

i-a cerut telefonul mobil, partea vătămată a început să țipe, după care i-a

astupat gura și i-a smuls telefonul, fugind de la locul faptei.

Situația de fapt expusă pe baza plângerii părții

vătămate, procesului verbal de recunoaștere din grup, procesului verbal de

conducere în teren, depozițiile martorilor D.O.M., M.S., M.D., V.F. și C.M.,

probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea

pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 376/ A

din 1 august 2002, a respins apelurile declarate de inculpatul P.C. și părțile

responsabile civilmente P.G. și P.I.L.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs

prin care a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., iar sub aspectul laturii civile

reducerea despăgubirilor civile și a daunelor morale.

Recursul nu este fondat.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au

fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen.,

respective pericolul social concret al faptei comise și persoana făptuitorului.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepsei instanța trebuie să țină seama de modalitatea concretă de care a fost

comisă infracțiunea, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite

precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

În speță, aceste criterii de individualizare au fost

respectate de prima instanță și verificate de instanța de apel.

Astfel, la dozarea pedepsei aplicate inculpatului s-a

ținut seama de modul în care acesta a conceput comiterea infracțiunii, a

urmărit-o pe partea vătămată pe mai multe străzi, a studiat momentul propice al

atacării victimei profitând că aceasta nu era însoțită și nu se afla în

apropiere nici o persoană care ar fi putut interveni în sprijinul ei și mai

mult inculpatul s-a folosit de un șnur găsit pe stradă cu care a înfășurat

gâtul victimei amenințând-o că o omoară dacă nu-i dă telefonul mobil, telefonul

pe care apoi i l-a smuls.

La dozarea pedepsei, instanțele au

avut în vedere și urmările cauzate în urma săvârșirii infracțiunii, traumă

psihică produsă victimei (elevă în vârstă de numai 18 ani), care s-a văzut

atacată într-un loc ferit, noaptea și amenințată să fie omorâtă de un tânăr cu

o constituție fizică robustă, fără nici o putință de scăpare.

Referitor la profilul moral al

inculpatului, din probele administrate în cauză, a rezultat că acesta a avut o

comportare sinceră, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare

judecătorească, a cooperat cu organele de anchetă, provine dintr-o familie

organizată care a depus toate diligențele pentru a acoperi prejudiciul creat,

se află la prima abatere de natură penală, fiind însă o fire ușor influențabilă

de un anturaj extrașcolar dubios.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de

fond și de cea de apel, iar sancțiunea stabilită, orientată spre limita

inferioară a textului sancționator, este bine dozată, de natură a asigura

redozarea scopului coercitiv și preventiv educativ al pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, Curtea constată că a fost rezolvată corect, corespunzător probelor

administrate.

Așa cum rezultă din procesul verbal

încheiat la 11 martie 2002, tipul de telefon sustras victimei, marca Nokia

8810, nu se mai află în vânzare de circa 3 ani și care a costat 300 - 400

dolari S.U.A., echivalând cu 9.000.000 lei, sumă stabilită și de instanța de

fond.

Potrivit art. 14 alin. (3) și (4) C.

proc. pen., obiectul acțiunii civile este repararea pagubei cauzate prin

infracțiune; când aceasta nu este cu putință în natură, ea se face prin plata

unei despăgubiri bănești, care să fie echivalentul real al pagubei suferite de

partea vătămată.

În

speță, paguba încercată de partea vătămată nu a putut fi acoperită prin

restituirea bunului sustras, întrucât inculpatul a vândut cartela martorului

C.M.E, iar aparatul telefonic a fost, de asemenea, vândut unei persoane care a

plecat din țară, situație în care în mod legal instanța l-a obligat în

subsidiar pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata

contravalorii telefonului.

De asemenea și cuantumul daunelor morale

a fost bine stabilit, instanțele ținând seama de atingerea adusă persoanei

vătămate, în special de consecințele psihice suferite de victimă care, conform

probelor din dosar prezintă și în momentul de față o lipsă de concentrare în

timpul programului școlar, stări nervoase, frică, stări depresive, insomnii,

inapetență, refuz în a coopera cu familia și colegii de școală, împrejurări ce

justifică plata unor daune morale și care, să constituie la refacerea morală a

acesteia în urma gravei încercări prin care a trecut.

În raport de considerentele expuse

recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada executării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr.

376/ A din 1 august 2002 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 4 martie 2002, la 7

martie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2003.