ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2605/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 21

ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul S.G.I. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), art. 2

1

lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 11 octombrie

2002 la zi.

A obligat pe inculpat în solidar cu

partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.500.000 lei către partea

civilă A.E.C.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

În ziua de 11 septembrie 2002,

partea vătămată se afla împreună cu prietenul său, martorul C.F.G., în fața

scării blocului, din strada Mărgelelor.

La un moment dat, de aceștia s-a

apropiat numitul B.R., însoțit de un alt tânăr care, ulterior, s-a dovedit a fi

inculpatul S.G.I., cerând telefonul mobil, însă fiind refuzat de partea

vătămată, cei doi au plecat.

După aproximativ 2-3 minute,

inculpatul însoțit de B.R. a revenit, primul reproșând părții vătămate

comportamentul avut față de sora sa, încercând totodată să-i ia telefonul mobil

din buzunar.

Deoarece nu a reușit, i-a pus mâna

la gură și a împins-o într-un gard de plasă.

În momentul imediat următor, B.R. i-a

smuls părții vătămate brățara de aur de la mână, după care cei doi au părăsit

locul incidentului.

Deși inculpatul a negat în mod

constant participarea sa la deposedarea părții vătămate de brățara din aur,

susținerea acestuia este contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză,

respectiv depoziția părții vătămate coroborată cu declarația martorului C.C.,

inculpatul, prin acțiunea sa de a imobiliza partea vătămată, facilitând

numitului B.R. sustragerea brățării.

În drept, fapta inculpatului astfel

cum a fost reținută și descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., text de lege a cărei

aplicare s-a făcut în cauză și în baza căruia s-a dispus condamnarea

inculpatului.

La individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social

concret al faptei, conduita procesuală nesinceră, dar și faptul că inculpatul

este minor, aflat la primul conflict cu legea penală.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 3.500.000 lei contravaloarea brățării de aur ce nu

i-a fost restituită, sumă la care inculpatul a fost obligat.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 97 din 24 februarie 2003, a respins apelul

declarat de inculpat cu motivarea că la dozarea pedepsei au fost respectate

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se

în vedere pe lângă pericolul social al faptelor și datele ce țin de persoana

inculpatului.

Declarând recurs, inculpatul a

solicitat reducerea pedepselor.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că, instanțele

întemeindu-se pe probele administrate au stabilit corect situația de fapt,

vinovăția inculpatului și au dat o încadrare juridică legală faptei săvârșite

de acesta.

Cât privește pedeapsa aplicată, se

constată că aceasta a fost corect individualizată, în raport atât cu pericolul

social deosebit al infracțiunii săvârșite, astfel cum rezultă din conținutul ei

concret și din împrejurările în care a fost comisă, cât și cu datele ce

caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente

penale, însă cu o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

În consecință, întrucât motivul de

recurs invocat nu este fondat, iar alte cauze de casare, ce ar putea fi

ridicate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G.I. împotriva deciziei penale nr. 97 din 24 februarie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 11 octombrie 2002, până la 30 mai 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 mai 2003.