DEL VECCHIO v. ITALY

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Numărul 324/07 Rosario DEL VECCHIO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 26 septembrie 2023 în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nr. 324/07) împotriva Republicii Italiene depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 13 decembrie 2006 de un național italian, dl Rosario Del Vecchio („reclamantul”), care s-a născut în 1961, locuiește în Benevento și a fost reprezentat de dl C. Marcellino, un avocat care practică în Benevento; hotărârea de a anunța plângerea referitoare la art. 8 guvernului italian („Guvernul”), reprezentată de fostul lor co-agent, dna P. Accardo, precum și de agentul lor, dl L. D’Ascia, și de a declara inadmisibilă restul cererii; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Problema în acest caz este dacă administrarea deficientă a serviciilor de colectare, tratament și eliminare a deșeurilor din regiunea Campania a încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenție. De la 11 februarie 1994 la 31 decembrie 2009 o stare de urgență (stato di emergenza ) a fost în vigoare în regiunea Campania, prin decizia prim-ministrului, din cauza problemelor grave cu eliminarea deșeurilor solide municipale. Principalele circumstanțe referitoare la criza de gestionare a deșeurilor din Campania sunt descrise în Di Sarno și alții c. Italia (nr. 30765/08, §§ 16, 20-34 și 36-51, 10 ianuarie 2012). Având în vedere art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns în principal că, în timpul acestei crize, serviciile de colectare și eliminare a deșeurilor urbane solide au fost efectuate într-un mod discontinuu și că acumularea ulterioară deșeurilor pe drumurile publice și locurile de depozitare temporară l-a împiedicat să se bucure de viața sa acasă și de viață de familie. Guvernul a susținut că reclamantul nu a avut statutul de victimă în timp ce s-a plâns de o situație generală cu privire la întreaga populație din Campania fără a dovedi că criza de gestionare a deșeurilor a afectat în mod specific municipalitatea din Benevento. Potrivit acestora, în contradicție cu situația – legată de provinciile din Napoli și Caserta – analizată de Curtea din Di Sarno și alții (citat mai sus), în provincia Benevento municipală de colectare de deșeuri solide au prezentat doar probleme sporadice. În opinia Guvernului, astfel, situația reclamantului se plângea nu a avut în concret niciun efect semnificativ asupra vieții sale private și familiale. Reclamantul nu este de acord și, în ceea ce privește serviciile de colectare și eliminare a deșeurilor din comuna Benevento, el a furnizat Curtei mai multe articole de ziar din 2006 până în 2008. Principiile relevante privind dacă, într-un caz dat, poluarea de mediu a afectat negativ unul dintre drepturile protejate de art. 8 § 1 din convenție pot fi găsite în Di Sarno și alții (citate mai sus, § 80) și Cordella și alții c. Italia (n. 54414/13 și 54264/15, § 101, 24 ianuarie 2019). Curtea constată că unele dintre articolele prezentate de reclamant au arătat că o dezbatere politică a fost în curs în cadrul consiliului municipal privind implementarea noilor proiecte municipale de colectare și eliminare a deșeurilor. Alte articole au descris închiderea temporară sau definitivă a instalațiilor de tratare și de eliminare a deșeurilor care servesc municipiul Benevento și au susținut necesitatea de a găsi cele noi cât mai curând posibil pentru a asigura continuitatea serviciilor de colectare și de eliminare a deșeurilor. Unele articole prezintă mai multe deficiențe în gestionarea serviciilor de tratament și de eliminare a deșeurilor, referindu-se la întreruperea temporară a serviciului de colectare a deșeurilor și, respectiv, la acumularea ulterioară a deșeurilor pe drumurile publice (400 și 500 tone, respectiv, în conformitate cu articolele din 22 februarie 2007, 20 mai 2007 și 14 Cu toate acestea, menționează că articolele au raportat, de asemenea, că întreruperea a fost scurtă și că autoritățile naționale luau măsuri speciale pentru eliminarea sau reducerea acumulației de deșeuri. În multe dintre articole, s-a făcut referire la faptul că situația din municipiul Benevento „continue[d] să fie susținută (sostenibilitatea )” (art. 4 datat) Noiembrie 2007) și că „a existat cu siguranță probleme, dar [a existat] nici o situație de urgență gravă” (art. 3 ianuarie 2008). În opinia Curții, este evident din documentele din dosar că situația din municipiul Benevento nu a putut fi comparată cu una semnificativ mai gravă în alte provincii Campania, cum ar fi Napoli și Caserta. În plus, deși documentele furnizate de reclamant au arătat mai multe deficiențe în serviciile de colectare și eliminare a deșeurilor din comuna Benevento, Curtea constată că reclamantul nu a demonstrat dacă și în ce măsură aceste deficiențe au avut un impact direct asupra vieții sale private și familiale. În acest sens, acesta subliniază faptul că o deteriorare generală a mediului este, în sine, insuficientă pentru a stabili că poluarea de mediu a afectat negativ drepturile reclamantului protejate de art. 8 § 1 din Convenție (compară și contrastul cu Sarno și alții , citat mai sus, § 81). Prin urmare, Curtea concluzionează că reclamantul nu poate pretinde că este o „victă” a presupusei încălcări. Rezultă că obiecția Guvernului în acest sens este bine fundamentată și că cererea trebuie respinsă ca fiind incompatibilă ratione personae în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 octombrie 2023. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 324/07

Rosario DEL VECCHIO

against Italy

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 26

September 2023 as a Committee composed of:

Péter Paczolay

, President

,

Gilberto Felici,

Raffaele Sabato

, judges

,

and Liv Tigerstedt,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

324/07) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 13 December 2006 by an Italian national, Mr Rosario Del Vecchio (“the applicant”), who was born in 1961, lives in Benevento and was represented by Mr

C. Marcellino

, a lawyer practising in Benevento;

the decision to give notice of the complaint concerning Article 8 to the Italian Government (“the Government”), represented by their former co

‑

Agent, Ms P. Accardo, and also by their Agent, Mr L. D’Ascia, and to declare inadmissible the remainder of the application;

the parties’ observations;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The issue in this case is whether the authorities’ poor management of the waste collection, treatment and disposal services in the Campania region violated the applicant’s rights under Article 8 of the Convention.

2.

From 11 February 1994 to 31 December 2009 a state of emergency (

stato di emergenza

) was in place in the Campania region, by decision of the Prime Minister, because of serious problems with municipal solid waste disposal. The main circumstances concerning the waste management crisis in Campania are described in

Di Sarno and Others v. Italy

(no.

30765/08, §§

8

‑

16, 20-34 and 36-51, 10 January 2012).

3.

Relying on Article 8 of the Convention, the applicant mainly complained that, during that crisis, solid urban waste collection and disposal services had been carried out in a discontinuous manner and that the subsequent accumulation of waste on public roads and temporary storage sites had prevented

him from enjoying his home and family life.

THE COURT’S ASSESSMENT

4.

The Government submitted that the applicant lacked victim status as he had complained of a general situation concerning the entire population of Campania without proving that the waste management crisis had specifically affected the municipality of Benevento. According to them, contrary to the situation – related to the provinces of Naples and Caserta – analysed by the Court in

Di Sarno and Others

(cited above), in the province of Benevento municipal solid waste collection had presented only sporadic issues. In the Government’s view, therefore, the situation the applicant had complained about had had

in concreto

no significant effect on his private and family life.

5.

The applicant disagreed and, with respect to the waste collection and disposal services in the municipality of Benevento, he provided the Court with several newspaper articles dating from 2006 to 2008.

6.

The relevant principles on whether, in a given case, environmental pollution has adversely affected one of the rights safeguarded by Article 8 §

1 of the Convention can be found in

Di Sarno and Others

(cited above, §

80) and

Cordella and Others v. Italy

(nos. 54414/13 and 54264/15, §

101, 24

January 2019).

7.

The Court notes that some of the articles submitted by the applicant showed that a political debate was ongoing within the municipal council on the implementation of new municipal waste collection and disposal projects. Other articles described the temporary or definitive closure of waste treatment and disposal facilities serving the municipality of Benevento and argued the need to find new ones as soon as possible to ensure continuity in waste collection and disposal services. Some articles shed light on several shortcomings in the management of waste treatment and disposal services, referring to the temporary interruption of the waste collection service and subsequent accumulation of waste on public roads (400 and 500 tonnes respectively according to articles dated 22 February 2007, 20 May 2007 and 14

January 2008). However, it observes that the articles also reported that interruptions were brief and that the national authorities were taking special measures to eliminate or reduce the accumulation of waste. In many of the articles, reference was made to the fact that the situation in the municipality of Benevento “continue[d] to be supportable (

sostenibile

)” (article dated 4

November 2007) and that “there [were] certainly issues, but there [was] no serious emergency situation” (article of 3 January 2008). In the Court’s view, it is apparent from the documents in the case file that the situation in the municipality of Benevento could not be compared to the significantly more serious one in other provinces of Campania, such as Naples and Caserta.

8.

Moreover, although the documents provided by the applicant showed several shortcomings in the waste collection and disposal services in the municipality of Benevento, the Court notes that the applicant has not demonstrated whether and to what extent those shortcomings had a direct impact on his private and family life. In this respect, it underlines that a general deterioration of the environment is in itself insufficient to establish that environmental pollution has adversely affected the applicant’s rights safeguarded by Article 8 § 1 of the Convention (compare and contrast

Di

Sarno and Others

, cited above, § 81).

9.

The Court therefore concludes that the applicant cannot claim to be a “victim” of the alleged violation. It follows that the Government’s objection in this regard is well-founded and that the application must be rejected as incompatible

ratione personae

pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 19 October 2023.

Liv Tigerstedt

Péter Paczolay

Deputy Registrar

President